Jurnal de Sibiu

Adi spre casa Huet

Pe 10 februarie am împlinit o vârstă rotundă. Așa că plănuiam să serbez ziua la Poiana Brașov. Adriana, soția mea mi-a sugerat să o fac la Sibiu.

Adevărul că mă simt foarte legat de Sibiu. Este al doilea oraș al copilăriei mele, aici locuind sora cea mai mai mică a mamei și petreceam în vacanțe cel puțin o săptămână la Sibiu. Aici mergeam la mătușă-mea cu tramvaiul de la Gară care urca panta și apoi cobora spre Cibin și aici mâncam cel mai bun parizer și cel mai bun unt. 

Poate cel mai important lucru este în Sibiu Muzeul Bruckenthal. Aici mi-am făcut educația vizuală și m-a pregătit pentru marile muzee ale lumii văzute după 1990. 

Broasca de la casa Huet

Inițial am vrut să rezervăm o cameră la unul din hotelurile de rețea din Sibiu, dar am găsit o pensiune mult mai pe gustul nostru, Casa Huet, într-o clădire de patrimoniu, în spatele Catedralei Luterane pe lângă casa parohială coborând spre strada Turnului unde locuia mătușa mea. 

 

Am plecat la Sibiu împreună cu familia Țecu, Mari este medicul nostru de familie și Iulian, bunul meu prieten. Ei o au pe fiica Iulia, studentă la Medicină în Sibiu, unde se pregătea pentru ultimul examen din sesiunea de iarnă.

Am ajuns la Sibiu pe seară, ne-am cazat cameră  într-o  foarte confortabilă și am pornit să găsim un loc unde să mâncăm. Am mâncat la Crama Sibiană, dar am făcut rezervarea la resturantul Kulinarium din Piața Mică, unul dintre restaurantele de top. 

La Crama Sibiană

Mie și lui Iulian ne-ar fi plăcut la Crama, dar muzica populară n-o încânta pe tânăra studentă. Am remarcat că majoritatea chelnerilor în Sibiu sunt bărbați, mai meseriași decât improvizatele chelnerițe piteștene. 

Și acum aș vrea să fac câteva remarci despre Sibiu. În 1990 când l-am revăzut, după prima mea ieșire în

Occident, în Germania, mi-am spus că dacă l-ar vopsi și aranja cineva ar fi la fel ca orașele germane, sau poate chiar mai frumos. Visul s-a împlinit sub primarul Iohannis, actualul președinte!

Observ că zona pietonală este pietruită cu pavaj de  granit și lespezi din același material, mult mai rezistente decât pavelele de beton din Pitești, incluiv borduriel sunt de piatră, nu beton. Nu am văzut cerșetori în Sibiu., serviciile sunt excelente la orice stabiliment. La Starbucks Adriana a cerut apă fiebinte de ceai și a primit imediat fără comentarii, este adevărat că eu comandasem deja cafea.

Ceea ce deosebește Ardealul de restul țării este respectabilitatea, oamenii au această calitate, inclusiv în județele mai sărace din Secuime, unde nu vezi sărăcia mizerabilă, aia din țara lui Moromete.

Dacă românii ar lua acest exemplu, nu am mai avea sentimentul că sărăcia este un blestem.

A doua zi după micul dejun la Casa Luxemburg, am mers  la Iulia care stă cu chirie într-o garsonieră pe Corsoul sibian. Iulian avea nevoie de niște becuri pentru Iulia și am ajuns la perferiile Sibiului și după ce am rezolvat problema le-am propus să mergem să vedem Mânăstirea de la Cârța. 

Cârța

Mânăstirea de la Cârța este o mânăstire cisterciană, cea mai estică așezare monahală de acest tip din Europa de Est.

Este un momnument de secol XII, fondat de călugării burgunzi cistercieni (dintre trestii!) care au venit odată cu sașii, aduși de regii Ungariei în această parte a Transilvaniei. Asta dovedește și originea luxemburgheză a sașilor. 

Monumentul aflat la vreo 40 de km de Sibiu, pe o șosea foarte bine întreținută le-a plăcut și prietenilor noștri. Cârța este o localitate foarte bine întreținută de un primar gospodar, oltean de origine, deci se poate!

Era o zi senină și aveam și o imagine absolut magnifică a Făgărașilor, Alpii Transilvaniei.

Munții Făgăraș

Avrig - Palatul Bruckenthal

După întoarcerea de la Cârța ne-m oprit la Palatul Bruckenthal din Avrig. Îl știam de copil drept Preventoriul pentru tuberculoși.

Palatul Bruckenthal-Avrig de sus - nereabilitat

Palatul Bruckenthal - Orangeria

Acum a revenit Forumului German al sașilor și a fost luat de un sas, fost primar în Avrig și reabilitat, doar Orangeria cea din vale.

Baronul Bruckenthal

Palatul este construit după modelul palatului Belvedere din Viena, după cum am avut surpriza să constat. El are un corp de clădire sus la șosea, nereabilitat și unul în vale, Orangeria, despărțite de un parc imens și foarte frumos. Este cadoul lăsat de Bruckenthal Avrigului, cum în Sibiu este muzeul. 

Împăratul Franz Joseph

 Kulinarium

După amiaza ne-am oprit la restaurantul din Sibiu unde am oferit prietenilor și rudelor masa festivă.

Selfie cu Măriuca și Iulian

Invitată de onoare a fost Măriuca, verișoara mea, sora lui Onu, bunul meu văr, pescar strașnic și extraodinar rocker, am văzut cu el concertul AC/DC, dar decedat mult prea devreme!

Măriuca nu a venit cu mâna goală, a adus prăjituri făcute de ea și un vin făcut din vița de pe lângă casă, dar și o sticlă de rose  de Purcari.

Am băut și am mâncat bine. Mi-a plăcut supa cu tarhon, dar le-am spus chelnerilor că avea prea puțin tarhon!

Adi&Măriuca

După amiaza ne-am întors la hotel, unde Adriana era foarte obosită.

Eu am stat cu ochii în televizor unde era Liverpool-Bournemouth 3-0, dar mai ales pe tabletă la meciul Real Madrid-Atletico Madrid. Realul și-a revenit uimitor și i-a călcat în picioare pe Atletico pe stadionul lor, învingându-i cu 3-1. Real este într-o revenire de formă care mă pune pe gânduri. S-a confirmat și miercuri cu Ajax Amsterdam. Am văzut un meci superb pe stadionul din Amsterdam, redenumit Johann Cruyff, marele fotbalist olandez, dispărut mult prea devreme. Ajax a dominat, a dat un gol anulat, eu cred că a fost corect, Iulian nu! După pauză, Real și/a revenit și i-a învin pe olandezi cu 2-1. Aceștia au meritul că joacă frumos, fotbal total, ca pe vremuri Ajaxul lui Ștefan Covaci din 1972.

Muzeul Bruckenthal

Biserica catolică din Piața Mare

Duminică 10 februarie aventura sibiană s-a încheiat și ne-am întors la Pitești.

Nu vreau să închei înainte de a-mi aminti cu regret două articole unde Radu Ioanid și Patre Iancu atacă din nou memoria lui Vintilă Horia. 

Chiar dacă opiniile lui Horia sunt blamabile, ca toți contemporanii săi era un om de dreapta, ca

de exemplu Mircea Eliade, sau prietenul său evreul Mihail Sebastian! Probabil că a avut și puseuri antisemite, i-a admirat pe idolii calpi, precum Codreanu. Însă declararea sa de criminal de război, este o idioțenie tipic acelei epoci și resuscitarea celei porcării bolșevice nu declanșează decât reacții antisemite după cum am observat pe forumul de la Adevărul.