Ieri în Dilema veche mi-a rămas în minte un articol al unui traducător calificat român despre responsabilii de fonduri europene români într-o excursie la Belfast în Irlanda de Nord! Probleme viitorilor administratori era cum să-i controleye și să-i strângă de coaie pe beneficiari, lucru care i-a uimit la nord irlandezi care spuneau că dau banii pe încredere! Greu la noi! Că toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești.
Dar cel mai mult mi-a plăcut postarea unui cititor care evocă povestea trupei The Band, care acompania pe Bob Dzlan, canadieni la origine. Cred că am văzut filmul, dar pot spune că am abandonat meciul din Europa League și am stat fascinat să revăd idolii rock ai tinereții mele the last waltz. Realizat și regizat de marele Martin Scorsese!
Vă invit și pe dumeavoastră să-l vedeți sau revedeți.
Cu Muddy Waters, Joni Mitchell, Eric Clapton și mai ales cu Bob Dylan, laureat al al Premiului Nobel! Dar și cu poeți precum Lawrence Ferlinghetti care face acum 100 de ani!
Astea-s nostalgiile mele, idolii mei, văd că un prieten vechi are nostalgii pe Facebook cu Ceaușescu din aceeași epocă.
Confundă tinerețea noastră cu acest dement paranoic, ucenic leneș și nepriceput de cizmar, care ar fi trebuit să nu vadă mai sus de cizmă, cum a spus Apelles. Să nu confundăm tinerețea și aspirațiile noastre cu acest gropar nemernic și nenorocit al viselor noastre de atunci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu