Replici la Dilema veche

Constat cu surprindere că mai nou, cei care afișează la finalul articolelor Facebook, greblează comentariile și nu le permit afișarea lor pe Facebook. Mi se pare o măgărie absolută. Am văzut de exemplu că pe pagina lui Cîțu se publică necenzurat, fără administrator tot felul de porcării antiCîțu, acolo se poate, cum e posibil la alți acest filtru?

Așa că mă simt obligat să dau replică pe propriul meu blog. 

În primul rând am constatat surprins că și la madam Dogioiu, mai nou, opiniile mele sunt cenzurate. Culmea când eram critic apăreau, mai nou nu apar. Și culmea că agream multe din opiniile sale, nu mizeriile pe care le publică trolii useriști absolut iresponsabili. 

Am citit două articole politice în Dilema veche și m-am simțit dator să dau o replică. 

Înainte de asta vreau să-mi exprim revolta și scârba la cum este umplut de lături președintele Iohannis. În cârca lui jurnaliștii pro-USR aruncă toate acuzele de care se face vinovată întreaga clasă politică românească, incapabilă să reacționeze și să acționeze conform bunul simț. Și aici îi bag pe toți indiferent de culoarea lor politică. Am ajuns într-o situație absurdă. Un partid cu pretenții reformatoare USR se aliază să dea jos propriul guvern, motivând că doar pe primul ministru Cîțu, cu PSD și, cel mai jenant, cu AUR partid naționalist, extremist, cu simpatii ...rusofile!!!!!!  

Am citit articolul lui Andrei Cornea, pe care nu-l suspectez de simpatii sau antipatii, însă care pare manipulat de aceeași presă că Iohannis l-ar ține în brațe pe Cîțu. Acesta este premier demis și nu-l mai ține în brațe nimeni. A rămas premier demisionat și președintele PNL. I-am replicat lui Cornea, că soluția Orban în fruntea PNL era să pui jupânul lup la turma liberală. În schimb Iohannis a făcut pedagogie politică cu uteciștii de la USR care își iau angajamente la fel ca predecesorii, pe care nu pot să le îndeplinească și așa l-a însărcinat pe Cioloș să fie candidat de prim ministru. Măcar asta să le deschidă ochii și să negocieze onest cu foștii parteneri de coaliție și ca prim pas să fie la Camera Deputaților președinte un liberal. 

Acest articol are măcar o anume ingenuitate, dar articolul politic scris de Sever Voinescu m-a scos din sărite. El vorbește de lamentabilul președinte Iohannis. Cum poți să ai acest tupeu să vorbești de lamentabili și să-l invoci pe Caragiale concitadinul nostru, al meu și al lui, doar că eu am învățat și la liceul care-i poartă numele? Păi el vorbește, el care a numărat în parlament voturile precum Ghiță steagurile? Cum e să vorbești de un comportament lamentabil, tu care ai fost sluga unui președinte care s-a dovedit, hoț, corupt și jegos turnător la securitate? Băsescu cel care aranja vapoarele lui Ceaușescu de la Anvers. 

Este păcat că revista mea culturală preferată are și altfel de contribuții, precum a lui Petre Iancu care jignește calitatea de jurnalist la Deutsche Welle.

Scriu cu amărăciune acest bilet postare!

P.S.

Am avut surpriza unor comentarii dure, diametral opuse cu ale mele. Îmi dau seama acum că ăsta este riscul opiniilor politice, nu toți ți le împărtășesc, și ți le anulează în stilul "ba pe a mă-tii", fără niciun argument. Inițal am vrut să le șterg, dar le-am lăsat. Singurul lucru care m-a deranjat a fost că acești comentatori, nu numai la această postare nu și-au declinat identitatea, cu toate că se pare că mă cunosc. Totdeauna mi-am exprimat opiniile sub propria identitate fără anonimități și pseudonime.