Un 1907 ratat

Când aud melodia energică numită Izbucul a lui Marțian Negrea, asta îmi evocă videoclipurile mobilizatoare cu tractoare și combine care lucrau pe pământurile patriei. Nimic mai fals despre agricultura românească din comunism. Agricultura era cea mai năpăstuită ramură a economiei românești. După ce au obligat forțat intrarea în colectivă și distrugerea sistematică a țăranilor întreprinzători de către propaganda și pușcăria comunistă numiți chiaburi, care calchiau defăimătorul culac rusesc prin cote și alte obligații, agricultura colectivistă a devenit o vacă de muls a industriei. Industria inutilă creată de Ceaușescu ca toți să aibă servici și să frece menta până la pensie, ceea ce determină această nostalgie idioată și falsă după vremurile câinești trecute, unde mureai de foame și frig. Ca să plătească Ceaușescu datoriile făcute pentru această industrie! Agricultura românească în comunism a fost subfinanțată și exploatată. Din cei 10 % pământ propriu al țăranilor ceapiști aceștia mai reușeau să astupe gurile flămânde a le muncitorilor ajunși de la țară la oraș.

Astăzi agricultura românească arată cu totul altfel. S-a realizat concentrarea pământului în zonele cerealiere prin arendarea de către acești noi chiaburi, unii dintre ei mai mult ciocoi. Că această revoltă a fost declanșată de către arendașii care iau în arendă terenurile foștilor țărani, ajunși muncitori pensionari drojdieri la cârciumă ca în Las Fierbinți. Astăzi în Uniunea Europeană este paradoxul că agricultura este cea mai generos finanțată ramură economică. Dar au apărut restricții generate de folosirea intensivă a îngrășămintelor și pesticidelor, prețurile la motorina tractoarelor nu mai este așa de mult subvenționată. De aici revolta acestor fermieri, un fel de 1907 pe dos. Că de fapt unii chiar urmăreau și scopuri politice pare evident. Vrânceanul care s-a conversat cu premierul Ciolacu se intitula om sărac, dar de fapt era un prosper fermier! Uitându-te la ce utilaje agricole au fermierii români nu par de loc săraci, cu toate că se justifică prin faptul că sunt cu împrumuturi de la bancă. Părerea mea este că revolta este cam ciocoiască, vor subvenții, vor restricții la importul de cereale ucrainene, de parcă nu au mai fost și astea pe piață, este adevărat, cu taxe de import. Cum spuneau la unison un socialist, și un adept al capitalismului s-au ciocnit deodată de capitalismul care este și concurență. Dacă la noi până la urmă revolta s-a stins, în schimb prin Germania, Belgia și mai ales în Franța fermierii parcă au înnebunit. Înconjuraseră Parisul parcă deciși să dea jos  guvernul, cu toate că agricultura franceză este cea mai subvenționată. Ba, mai mult agresivi atacau camioane din străinătate, spaniole, românești să confiște mâncare adusă de acolo și să o distrugă și asta sub privirea îngăduitoare a poliției. Această revoltă a avut loc în plină iarnă pentru că fermieri nu au ce face și atunci se apucă să blocheze autostrăzi și orașe. 

Observ că atacurile dinspre USR împotriva PNL ating accente stridente, ocazionate și de punere sub acuzație a lui Iulian Dumitrescu, jupânul Prahovei și prim vicepreședinte PNL. Nu știu dacă aceste atacuri au ca efect mutarea votanților la noua coaliție Dreapta Unită. Mai cinstit ar fi ca aceste forțe de dreapta USR, etc și PNL să se unească și împreună să câștige alegerile. Dar cecitatea sectară a liderilor demobilizează electoratul. 

Citesc o carte extrem de interesantă a lui John Lewis Gaddis numită Războiul Rece și mi se face părul măciucă. Confruntarea dintre URSS și SUA cu arme nucleare ajunseseră la maxim în octombrie 1962 cu Criza Rachetelor din Cuba. Și noi, în România habar nu aveam, la fel cum azi, studenții profesorului Gaddis sunt la fel de habarniști. Noi pentru că era controlul strict ala cestor informații, iar tinerii americani nu prea știu multe despre Războiul Rece. Noi aici în România am suportat rigorile câinești ale democrației populare, ale comunismului diform și sinistru inventat de Lenin și dezvoltat de Stalin, blagosloviți și de un stalinist impenintent ca Ceaușescu care ne-a proiectat într-un dezastru ale cărui consecințe se văd și azi. Că moștenim o clasă politică mult sub așteptări care determină o hemoragie a românilor peste granițe. 

Această săptămână la Filarmonica Pitești a fost a invitaților din Coreea de Sud.

În seara de joi 1 februarie am avut la Filarmonica Pitești oaspeți din Coreea de Sud. Dirijorul Gae Jun Jeon a condus orchestra Filarmonicii Pitești acompaniind pe pianista Lee Sun Eun care a interpretat Concertul pentru pian de Edward Grieg, din păcate, doar prima parte. Apoi a intrat pe scenă flautista Kim Juennje care a interpretat Concertul pentru flaut și orchestră nr.1 în sol major, KV 313 de Mozart. În partea a doua a concertului orchestra condusă de Gae Jun Jeon a interpretat Simfonia nr. 36 în do major Linz KV

425 de Mozart. In final s-a interpretat Arirang, cântec tradițional coreean în care au defilat 3 doamne în costume tradiționale coreene.

Vineri seara 2 februarie am fost din nou invitați la Filarmonica Pitești. Am întâlnit din nou invitați din Coreea de Sud și nu numai. Concertul cu o orchestră restrânsă condusă de sud-coreeanul Gae Jun Jeon a debutat cu Torelli Sonata în re major pentru trompetă și orchestră de coarde în care a fost solist trompetistul german Benno Englhart. A urmat violonista spaniolă Dunia Navarro Lopez cu Concertul nr. 4 pentru vioară și orchestră de Mozart. A urmat din nou Benno Englhart cu Fly with me la alpenhorn, instrumentul acela din Alpi. Sora violonistei, violoncelista Thais Navarro Lopez a interpretat Concertul pentru violoncel și orchestră nr.1 de Saint Saens. În final soprana sud coreeană Kyung Hee Kim a cântat Koreea Bird Song, Puccini și Loewe. Citesc acum o carte despre Războiul Rece, care a fost cald în 1950, când Kim Ir Sen din Nord a atacat Coreea de Sud. S-a ajuns în 1953 la armistițiu și azi Coreea de Nord este o țară în care se moare de foame cu bombe atomice și rachete, iar Coreea de Sud este unul dintre giganții industriali ai lumii., cu telefoane, televizoare, automobile și centrale nuclear.

 

Și în final analiza săptămânii fotbalistice. Petrolul a luat bătaie acasă de la CFR Cluj în prelungiri, dezamăgindu-și suporterii.

Cât despre mine am așteptat și finalul de săptămână. Dacă după mijlocul săptămânii declaram că sunt trei echipe invincibile în Europa, Manchester City, Liverpool și Real Madrid însă duminică  am suferit o mare dezamăgire. Liverpool a luat bătaie de la Arsenal cu erori grave ale portarului. Real Madrid a condus până la final cu 1-0 și a fost victima ratărilor și stilului de joc și a încheiat cu un 1-1 cu Atletico Madrid. Ambele conduc în campionatele lor, dar au zile grele, vin și cupele europene. Să așteptăm!