sâmbătă, 27 ianuarie 2024

Rocker

Eu ca rocker în 1981

Ieri seară la spectacolul When Violin Meets Guitar prezentatorul spectacolului a întrebat cine este rocker și-mi venea să-i spun că eu sunt de cam 60 de ani! Am fost contemporan cu explozia muzicii engleze a anilor 60, cu The Beatles și cu The Rolling  Stones, că în 1967 am fost prezent la debutul de la Casa Studenților București a lui Phoenix și entuziasmul era atât de mare că era să se prăbușească balconul unde stăteam. Am fost și la Festivalul Clubului A de pop rock din 1969, unde a fost revelația Dorin Liviu Zaharia și Olympic 64 care a cântat Balada Bradului Bătrân. Frații Octavian și Florin Ursulescu organizau la Politehnică audiții de muzică rock unde am ascultat a magnetofon Creedence Clear Water Revival, sau la Ateneul Tineretului prin 1971 unde am auzit pe Led Zeppelin, sau apoi pe The Doors. Principala problemă a noastră era că ne lăsam părul lung și miliția ne urmărea să ne tundă, culmea, cum este la modă acum! Ba odată m-a salvat legitimația de serviciu, eram tânăr inginer la ITN București și pe legitimație nu erau funcția mea ci doar director și cei doi milițieni s-au speriat și m-au rugat să mai scurtez lungimea părului. 

Am fost student fiind martorul dezvoltării muzicii rock românești cu Sideralul lui Mugur Winkler care făcea underground. Am fost la concertul lui Rollin Stones din 2007 pe 23 August și al cel al lui AC/DC. Deci am fost rocker fără să știu. Atunci în anii 60 ne numeam hippies! Într-adevăr la finalul anilor 80 au apărut adolescenți cu bocanci înalți cu ținte și îmbrăcați predominant în negru care-și spunea rockeri. 

Revenind la spectacolul de aseară am audiat un interesant recital de vioară cu violonista Natalia Pancec și chitaristul Emilian Florentin Gheorghe, un tip mai bătrâior și cu plete. Spectacolul a fost un interesant amestec de muzică preclasică, Anotimpurile lui Vivaldi, cu piese din repertoriul rock de vârf, din Pink Floyd, Deep Purple, Led Zeppelin, The Doors și Queen cu Bohemian Rapsody cuplată cu Rapsodia lui Enescu. A fost un spectacol pe cinste unde Natalia Pancec a cântat timp de o oră și trei sferturi fără note!

Joi seara de 25 ianuarie Gala de Operă Mozart - Verdi așa s-a intitulat concertul de la Filarmonica Pitești. Dirijor a fost Cătălin Toropoc și tinerii artiști vocali: soprana Alexandra Grigoraș., tenorul Andrei Manea și baritonul Daniel Pop. În prima parte am audiat uverturi și arii celebre din operele lui Mozart.Am ascultat în interpretarea Alexandrei Grigoraș și a lui Daniel Manea La Ci darem la mano din Don Giovanni, unul dintre cele mai frumoase duete din belcanto. În partea a doua am audiat arii și duete din operele lui Verdi în final Libiamo din Traviata cu participarea celor trei artiști. Vocile artiștilor au fost superbe și orchestra condusă de Toropoc i-a acompaniat cu succes.

Un al doilea eveniment foarte important al săptămânii a fost anunțul antrenorului lui Liverpool, Jurgen Klopp. Klopp a decis să încheie colaborarea cu Liverpool după 9 ani. Timp în care a a fost de 3 ori în Finala Champions League, a câștigat odată cu Tottenham și de două ori a pierdut la Real Madrid. Omul s-a declarat obosit și vrea o pauză. Este de înțeles când ești managerul lui Liverpool și ești obligat să câștigi tot! Cred că toată lumea îl regretă. 

Am terminat de citit dificilul roman al lui Mario Vargas Llosa Conversație la Catedrala. Este un roman complicat de tip etajat, cu conversații amestecate, cu influența din Nouveau Roman, James Joyce.

Am văzut filmul Anatomie d'une chute - anatomia unei căderi, film care a luat Marele Premiu a Cannes. Este realizat de Justine Triet, regizoare franceză. În rolul principal este Sandra Huller actriță germană. Ea este o scriitoare germană de mare succes și este căsătorită cu un profesor francez. S-au stabilit în Alpi la o cabană și au un fiu care a suferit pierderea vederii din cauza unui accident. După iun interviu luat Sandrei de o doctorandă, fiul își descoperă tatăl mort căzut de la înălțime. Filmul este analiza eșecului unei căsnicii, dar și misterul morții soțului Samuel. Și procesul prin care Sandra este bănuită de moartea soțului.

Ieri am văzut o chestie care, comparativ cu ce fac fermierii care protestează în România par niște băieți de treabă. Un camion românesc cu carne a fost oprit de fermierii francezi care au golit camionul și au distrus cu tractorul marfa din camion. Asta sub privirile pasive ale polițiștilor francezi. Agricultura franceză este cea mai subvenționată, dar fermierii sunt nemulțumiți pentru că nu acceptă exagerările ecologice. Și cu aceste măsuri este o problemă.

Am trăit o mare frustrare această săptămână cu expresia Mica Unire la sărbătoarea Unirii Principatelor Române la 24 Ianuarie 1859. Nu există așa ceva, doar jurnaliști care habar nu au de istorie folosesc această expresie. A existat într-adevăr Mica Înțelegere între România, Yugoslavia și Cehoslovacia, antirevizionistă ca moștenitoare ai Imperiului Austro Ungar. La această Mică Înțelegere s-a adăugat și Grecia. Din păcate nu a avut succes, Hitler a distrus acest state și a făcut praf Europa, dându-i șansa lui Stalin să comunizeze Europa Centrală.

Toți responsabilii europeni spun că trebuie să ne pregătim de război din cauza agresiunii Rusiei. Doar Ciolacu este optimist. Să mori tu Ciolacule?

Să sperăm de mai bine!



6 comentarii:

  1. Joe, ai prins si perioada mai relaxata a evenimentelor rock. Adolescenta mea s-a scurs in anii 80, cand era mult mai multa cenzura, iar muzica rock, mai ales straina era o raritate. Eram pasionat de rock de buna calitate (in special progressive si art rock), iar spre sfarsitul liceului incepusem sa cad in mrejele jazz-ului, care imi este practic si acum unul dintre tovarasii de drum ... Ascultam doar la Europa Libera emisiunile lui Radu Theodoru (pe Cornel Chiriac nu l-am prins) si aveam un grup de prieteni care faceau rost de muzica pe benzi din diverse surse, pe care apoi le multiplicam intre noi. Gaseam cu greu informatii despre formatii, cand prindeam cate vreun catalog adus din occident il citeam din scoarta in scoarta. Acum informatia despre muzica buna precum si muzica in sine se gasesc din trei click-uri de mouse pe Internet ... totul este sa ai un filtru care sa elimine subcultura.
    Legat de actrita Sandra Huller, face un rol foarte bun in filmul nemtesc Toni Erdmann (2016), a carui actiune se desfasoara 90% in Romania. O comedie excelenta, cum rar am mai vazut in ultima vreme. Recomand calduros!

    RăspundețiȘtergere
  2. … am citit cu placere secțiunea “Rocker”… ai o memorie cu totul remarcabila…

    RăspundețiȘtergere
  3. Nostalgica trecerea in revista pe acre o faci a fenomenului rock din Romania anilor '70-'80! Nu pot uita prezentarile noilor LP-uri ale formatiilor rock en vogue la vremea respectiva pe care le facea Cornel Chiriac la Radio Metronom! O tempora, o muzica!

    RăspundețiȘtergere
  4. Joe, Joe . . . mi-ai trezit cateva nostalgii cu blogul tau. Eu am fost probabil printre primii posesori de audio system stereofonic in Romania cam prin 1963 sam am asa ceva. Prin relatii personale am achizitiionat un magnetofon Grunding TK47, stereofonic, cu trei capete, trei viteze si role de 18 cm, cu lampi. Trebuie sa mentionez ca, calitatea amplificatoarelor cu lampi inca nu a fost egalata de amplificatoarele moderne de azi (eu am un ONKYO cu audio suround 7.1, exceptional sunet, toata gama de frecvente, etc . . . dar or's'cat ... lampile au fost sfinte). Am avut de asemenea o groaza de discuri originale ale formatiilor de atunci, inclusiv Beatles, Creedence Clearwater Revival, Elvis, Suzi Quatro, Middle of the Road, Pink Floyd, Joan Baez, Johnny Holiday, Led Zeppelin, etc etc si care mai tarrziu le-m dat ca spaga la tovarasii dela secu sa-mi faciliteze pasapoartele si vizele de plecare. Cine intra la mine in casa atunci, trebuia sa-i pun un scaun in spate inainte de o demonstartie audio, ca sa fiu sigur ca nu cade. Amintiri, amintiri. Venind in America, am avut prilejul sa-i si vad pe protagonistii de atunci. In fine, una din bucuriile de mai tarziu, aici, am avut ocazia sa vad la Las Vegas un spectacol extraordinar cu muzica Beatles-lor, Love, performanta a Cirque de Soleil, si supravegeheat de cei trei Beatles care mai erau in viata in 2006. Tin minte ca am capatat "goos bumps" cand a inceput spectacolul. Niciodata n-am auzit pana atunci muzica Beatles-ilor atat de tare si atat de clar, se auzea efectiv fiecare instrument (toate cantecele au fost re-mastered), absolut un spectacol exceptional si de neutat. Din pacate azi nu mai exista muzica de acelasi calibru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am prieteni care sunt pasionați de muzică și au linii audio combinate vechi și noi. La mare cinste este pickupul care a revenit cu vinile cu tot!

      Ștergere
  5. Din păcate tinerii de azi ascultă "muzica" la telefon.

    RăspundețiȘtergere