Astăzi se împlinesc 165 de ani de la
Unirea Principatelor Române din 1859. Este o zi importantă în devenirea
statului suveran al României.
Patrioții români au profitat de
conjunctura favorabilă creată de înfrângerea Rusiei țariste în Războiul Crimeii
și au solicitat Unirea Principatelor Române, aprobată de marile puteri și în
primul rând de Împăratul Napoleon al III-lea. Comuniștii mințeau că
Unirea ar fi fost sprijinită de Rusia. NU! Era împotriva intereselor lor de a
acapara Peninsula Balcanică de la Otomani. Prima oară a fost sărbătorită e 24
ianuarie 1959 la 100 de ani de la Unire, după 1948, în timpul stăpânirii
bolșevice a României. Până atunci evenimentele de care era mândră națiunea
română erau interzise. Ăsta era patriotismul comuniștilor din România să
ascundă momentele înălțătoare ale românilor. Este semnificativ că deja se
făcuse un pas, retragerea armatei sovietice din România. Eram în clasa a III-a
și învățătoarea noastră doamna Dinu (încă foloseam doamna pentru învățătoare,
nu tovarășa!) ne-a pus să facem tot felul de înscenări dramatice cu ocazia
Unirii. Un prieten și fost coleg își amintea că eu primisem rolul lui Moș Ion
Roată.
De ce reamintesc aceste evenimente. Pentru
că niște corijenți istoric folosesc Mica Unire. Nu este mica unire, este Unirea
Principatelor Române!
Pentru că înfruntând decizia Marilor
Puteri, patrioții români ai timpului au decis alegerea unui principe domnitor
comun în persoana lui Alexandru Ion Cuza. Aceasta a condus la unificarea
politică și a permis apariția statului România, care s-a întregit cu celelalte
provincii istorice românești în 1918 după Războiul de Reîntregire!
PS
Toate aceste inexactități și aiureli istorice au fost determinate de felul în care s-a predat istoria românilor și mai ales perioada modernă a istoriei noastre, bolșevică și rusofilă în perioada anilor 50 și naționalist legionaroidă din anii 70-80, la fel de toxice și mincinoase. Dacă este de reținut ceva din istoria medievală a românilor este tentativa de unire a celor trei principate românești a lui Mihai Viteazul, care, cum spunea Ionel I Brătianu fiului său Gheorghe, viitorul mare istoric, înainte de Războiul de Reîntregire 1916 - 1918 că este baza cerințelor noastre privind Transilvania. Cel mai important eveniment din istoria românilor în secolul XIX este Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859. Mai important decât inaugurarea regimului monarhic ereditar constituțional din 1866 și declararea Independenței din 10 Mai 1877 și decolarea socială, economică a României vechi. Pentru că fără Unirea din 24 Ianuarie 1859 nu ar fost fost posibile celelalte evenimente din istoria României, inclusiv Reîntregirea din 1 Decembrie 1918. Și aceast educație proastă istorică a determinat ca post comuniștii să decidă că Sărbătoarea Națională să fie 1 Decembrie și nu 10 Mai, care este data când România a devenit națiune suverană și independentă. Asta trezește în cetățenii de etnie maghiară amintiri urâte și asta nu este bine. Astfel 10 Mai nu mai prezenta probleme pentru unii din cei care trăim în România.
Patriotii romani Jo , au "luat aprobarea Marilor Puteri " sau patriotii "au infruntat decizia Marilor Puteri ",hotaraste-te !
RăspundețiȘtergereDecizia Marilor Puteri a fost unirea principatelor cu domni separați, o unire formală. Românii au decis fuzionarea Principatelor într-un singur stat cu capitala la București. Deci este o deosebire! Una este ce au aprobat Marile Puteri, alta ce au decis românii! Așa era vremurile Doru, trebuiau aprobări externe, eram sub dependența Imperiului Otoman, care decidea cine sunt principii Țării Românești și ai Moldovei. A fost prima dată când românii au decis domnitorul comun al viitorului stat numit România, independent după 10 Mai 1877!
ȘtergereMulte din postarile tale imi trezesc amintiri: si noi ziceam domnul Dinu, ca eu(impreuna cu fratii Negulescu si draga de Adriana Nicolae) am avut invatator. Desi cred, ca eram prelucrati pentru cuvintul tovaras. Peste ani, la o intalnire ruso-bulgaro-romana, cei de limba slava, foloseau doar tovarisci si traducatorul spunea sistematic in romana domnul sau doamna. Bulgarul de langa mine si-a dat seama si m-a intrebat de ce. Ei, cum sa-i explic eu, in bruma de rusa ramasa de la doamna Frida Lupu, ca e o forma de negare.
RăspundețiȘtergereJoe, eu am învățat la istorie, începând parcă din clasa a 7-a, că s-au opus vehement Rusia și Austria din motive lesne de înțeles; Imperiul Otoman s-a opus inițial, temându-se de o viitoare tendință de independență a noii formațiuni, ceea ce a făcut ca și Anglia să se opună inițial, ea dorind menținerea Imperiului Otoman pentru echilibru de putere in Europa; Prusia și Sardinia (Piemont) au fost pentru unirea principatelor, având și ele în vedere ceva "uniri", iar Franța lui Napoleon III s-a zbătut energic în favoarea Unirii din mai multe motive, unul fiind speranța de a avea la Dunăre un stat mai mult decât favorabil Franței. Situația a evoluat spre acceptarea unei uniri a principatelor după ce Imperiul Otoman a "înțeles" sau "a fost făcut să înțeleagă" de către unioniști că Principatele dunărene se tem mult mai mult de ruși și consideră Imperiul Otoman drept protector. După ce otomanii și-au retras opoziția, cu unele condiții, Anglia și-a retras-o și ea, iar Rusia și Austria n-au mai avut ce face, și s-au resemnat după ce au mai adăugat niște condii. Nu mai intru în detalii, dar condițiile respective au fost ulterior eliminate rând pe rând, prima fiind desigur condiția ca fiecare principat să aibă, separat, domnitorul său. Cu asta am rămas și acesta e nivelul la care am înțeles eu în școală de la profesorii de istorie ( profesori excepționali formați în perioada interbelică) și poate e greșit sau simplist în bună măsură. N-am mai studiat chestiunea ulterior, dar "se non e vero, e molto ben trovato", cum se zicea în Sardinia.
RăspundețiȘtergereDe acord cu cele concluzionate de Joe. A-si adauga ca pentru intelegerea situatiei la timpul respectiv trebuie sa discutam si despre marele merit al lui Napoleon al treilea, El ne-a ajutat !!!
RăspundețiȘtergereIn clasele a VIIIa si a XIIa in anii '70 manualele scolare se refereau la faptul ca "patrioții români ai timpului au decis alegerea unui principe domnitor comun în persoana lui Alexandru Ion Cuza", il mai includeau pe Mos Ioan Roata dar nimic despre suportul lui Napolean III ....
RăspundețiȘtergere