75

Mihai, Dana, eu, Adriana, Iulian, Mari

Da! Am împlinit 75 de ani, trei sferturi de veac! Și cum am făcut și acum 5 ani am sărbătorit împlinirea a 70 de ani am plecat în weekend la Sibiu. Am profitat de faptul că prietenii mei Mari,  doctorița de familie și Iulian au pe fiica Iulia studentă în ultimul an la medicină în Sibiu și am mers cu ei. Iulian a făcut rezervare la o pensiune în Sibiul vechi în apropiere de Piața de alimente de lângă Cibin. Se numește Brothers House și este într-una din casele vechi sibiene. Multe din aceste case au fost renovate și transformate în pensiuni, profitând de turismul care este practicat în Sibiu. Este situată în apropiere de casa unde stătea tanti Marina, mătușa mea și sora cea mică a mamei și unde mergeam vara câteva zile în Sibiu. Sibiul este al doilea oraș pe care l-am cunoscut în copilărie, după Ploieștiul natal. Sibiul îmi satisfăcea admirația mea pentru feudalitatea medievală, un oraș construit de sașii care s-au stabilit pe la 1100 - 1200 în Transilvania de sud. Mergând mereu la Avrigul matern am cunoscut și copiii sași și amintirea despre ei era foarte bună, dacă eram singur și ei 5-10  toți vorbeau românește față de mine și vorbeau bine. Când am fost prima oară în Germania în 1990, pe iarbă am revenit în Sibiu și mi-am zis că, dacă ar fi cineva care să-i vopsească și repare casele ar arăta la fel ca orașele medievale germane. Și într-adevăr s-a găsit primarul Iohannis care l-a transformat într-o mare atracție turistică. 

Revenind la pensiune Mari avea indicațiile primit pentru acces, poarta avea un cod și pe urmă pe spatele porții erau niște locașuri unde s-ar fi găsit cheile. Iulian a observat că ușa de acces la camere era deschisă și camerele noastre aveau cheile în ușă. Pe tot parcursul sejurului nu am întâlnit proprietarii, totul se făcea pe mail.

Ne-am stabilit în camere și pe la 7 am pornit spre centrul Sibiului. Am urcat treptele din spatele Bisericii luterane la Podul Minciunii, cum mi-a spus prietenul Peter, nu Podul Mincinoșilor, cum știam eu. Atrium, barul unde venim vara să ascultăm muzica la pian era închis. Acolo am dat de prietenii Mihai și Dana care veniseră și ei în Sibiu. Apoi ni s-au alăturat Mari și Iulian și apoi Iulia, fiica lor care ne-a făcut poze. Ea ne-a spus că la Turn, unde era o berărie populară pe vremuri este muzică și ne-am dus acolo. Terasa era acoperită și era o formație de jazz compusă din o solistă vocală, un pianist și un basist. Erau foarte buni și ne-am simțit foarte bine toată seara. Am comandat bere Ursus la halbă, care s-a dovedit superioară celei din Pitești. Iulian a luat o bere craft Hermannstadt, locală, foarte bună și ea. Eu mi-am comandat file de păstrăv cu mămăliguță, care a fost foarte bun. Adi a mâncat și nu prea niște șnițel de pui. Porțiile erau foarte mari. Ne-am retras la hotel după 10 seara. 

A doua zi dimineața m-am dus în piața mare și am cumpărat brânză de burduf de munte, adică de oi. Am luat și un iaurt pentru micul dejun foarte gros și dificil de scos din sticluța de  plastic. Am pornit spre centru, dar pe alt drum pe lângă Teatrul de copii Gong și am ajuns la Muzeul Brukenthal. Ne-am întâlnit cu Mari și Iulian la Starbucks. Dana și Mihai plecaseră la o obligație la Rupea. Mari nu văzuse Sighișoara așa că am plecat acolo. Până la Sighișoara sunt cam 90 de km.  Am ajuns pe la amiază la Sighișoara. Am intrat prin cetate pe la Turnul Croitorilor, exact unde fusesem acum doi ani cu verișoara Măriuca. Ne-am plimbat prin cetate. Am Pozat Primăria Sighișoara, fost palatul episcopal luteran. Mari și cu Iulian au avut curiozitatea să urce Scara Școlarilor acoperită care duce la Biserica din Deal. Noi am renunțat și ne-am dus la restaurantul Hotelului Sighișoara într-un ambient medieval. Am băut o sticluță de vin roșu și în fine au venit și prietenii noștri. Am comandat eu, ciorbă de burtă și rață pe varză, Adriana a comandat ciorbă de văcuță și pomana porcului. Și prietenii noștri au comandat ciorbă, cârnați și pomana porcului. Am mâncat bine și mult.

Cu burțile pline ne-am întors la Sibiu pe o șosea foarte liberă. Mă pocnise somnul dar când am ajuns la pensiune, se cam termina Manchester City Everton. Am asista apoi la Liverpool Burnley. Părea un meci ușor, dra prima repriză s-a terminat la egalitate 1-1. M-am enervat și nu m-am mai uitat la acest meci și am dat pe Tottenham Brighton. Mai verificam și am văzut că a fost 2-1 și 3-1 la Liverpool Burnley și am urmărit relaxat finalul. Liverpool păstrează primul loc, dar cât timp că City are un meci în minus și sunt doar două puncte diferență. Apoi am dat pe Tottenham Brighton. Brighton a condus cu 1-0, apoi au egalat cei de la Tottenham și în final, într-un meci în care Brighton dominase, s-a produs un contraatac și Tottenham a înscris în ultimele secunde ale meciului. Așa-i în fotbal!

Am ieșit în oraș și am mers din nou la Turn. Robert chelnerul nostru promisese o formație, dar s-a întâmplat ceva și era un pianist gen Klayderman. Eu am băut o bere Hermannstadt și apoi am trecut pe vin, Jidvei Ana la șpriț. Adriana a mai comandat o prăjitură cu mere. Iulian se uita pe smart, începuse derbiul Real Madrid-Girona, locul unu cu doi. Real a călcat în picioare Girona ca în tur și au învins cu 4-0. Se pare că Real a scăpat în campioană, mai ales că Barcelona, surpriză, a făcut 3-3, duminică seara!

Am plecat duminică dimineața devreme pe al 8. Iulian dăduse semnal pe mail proprietarilor că am plecat. Am ajuns cu bine pe la 10.30 în Pitești. 

Și așa s-a terminat sejurul la Sibiu. Nu-mi resimt încă vârsta cu toate că au început problemele. Julian de la Paris îmi spune să nu  mă gândesc la asta. Angela mi-a zis că Beckenbauer a murit tânăr la 78 de ani! Așa că dă-i înainte.

În seară de 8 februarie am avut un eveniment artistic deosebit la Filarmonica Pitești. Violonista Simina Croitoru a interpretat Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră în sol minor, op. 26 de Max Bruch. Sunt patru celebre concerte pentru vioară germane, al lui Beethoven, Brahms, al lui Mendelssohn și al lui Bruch. Eu îl prefer pe acesta, al lui Bruch care este cel mai dramatic și mai frumos. Poate doar concertul lui Ceaikovski să fie la fel de romantic. Bruch, dintre toți compozitorii rămâne în amintire doar cu acest concert. Simina Croitoru a fost acompaniată excelent de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul german Walter Hilghers. La bisul pe care l-a acordat violonista Simina Croitoru a urcat pe scena și fiica sa de 8 ani, mica violonistă Eva și au interpretat piesa Măgărușul de William Kroll.

În continuarea concertului am audiat Simfonia nr 3. în la minor, Scoțiana de Mendelssohn. A fost o seară muzicală reușită.

 

În Observator cultural am citit despre două evenimente culturale controversate. La Teatrul Mic s-a montat piesa Eu sunt propria mea soție. Este o piesă cu identitate de gen, care poate trezi încruntări. O reprezentație a fost însă întreruptă de o activistă LGBTQ, care a dat buzna pe scenă și care a strigat că personajul respectiv nu poate fi jucat decât de o persoană LGBTQ. A fost dată afară. Am citit un articol care încearcă să-i justifice acțiunea. Dar și acolo autoarea spune că în tragedia antica greacă actorii erau doar bărbați, cum mai târziu a fost și în teatrul Elisabetan. În loc să fie fericită această doamnă? sau ce s-o fi declarând ea, că se prezint o piesă cu subiecte controversat tip LGBTQ, ea face scandal!

O altă controversă culturală cu poliția pe post de cenzor a fost la o galerie de artă unde era prezentat Mântuitorul în ipostaze controversate. Sunt unii care consideră blasfemie. Oricum nu se ajunge ca la islamiști cu asasinate și bombe.

 

Cultura poate stârni scandal, totul este să nu pierdem măsura!