De Florii

Mâine sunt Floriile, începe Săptămâna Patimilor. Suntem în pragul celei mai importante săptămâni a creștinismului, care se sfârșește Învierea. De Florii toate femeile cu nume de flori își serbează onomastica. Cum era Florica, mama mea, sau Florine, Margarete, Violete, Crine, Narcise, etc. Să le urăm: La Mulți Ani!

Începe Săptămâna Patimilor, dar patimile prin care trece poporul ucrinean nu se opresc, pravoslavnica armată rusă continuă ceea ce știu ei mai bine: să bombardeze nediscriminat, să omoare civili, copii. 

Ar trebui ca ortodocșii să se pună de acord cu catolicii și cu protestanții să sărbătorim Paștii împreună. Trebuie rezolvată o problemă a influenței nefaste a Ortodoxiei ruse. 

Măreața armată roșie a suferit un mare necaz, nava amiral a Flotei Ruse a Mării Negre, Moskva s-a dus la fund, distrusă de rachete ucrainene Neptun. Poate așa pericolul bombardării Odesei se micșorează. De pe navă nu au putut fi salvați decât vreo 50 din 500 de marinari, a murit inclusiv comandantul navei. 

Ceea ce nu înțeleg este că Zelenski pune toate tunurile pe Germania. Nemții ar putea furniza echipamente militare valoroase, dar faptul că gazele curg din Rusia spre Germania și umplu cuferele lui Putin, asta îl irită foarte tare pe președintele Ucrainei. De situația Germaniei în privința energiei sunt foarte vinovați ecologiștii. Dacă înțeleg furia lor pe cărbunele poluant ce au avut cu centralele nucleare electrice? Închiderea lor a mărit enorm dependența de gazul rusesc, pentru că Germania consumă foarte multă energie electrică. Franța n-a închis nimic și construiește în continuare. Îi înțeleg pe nucleariștii germani, colegii mei de breaslă cât de frustrați sunt, pentru că CNE germane au funcționat fără cusur!

Despre relația cu Ucraina observ multă frustrare din parte unora de la noi, cam păreriști, după mine. Noi nu facem caz de ajutorarea militară a Ucrainei, cum face de exemplu Polonia, dar sprijinim și ajutăm Ucraina. Nu se face caz de ajutor militar, cu toate că eu îl bănuiesc. Polonia face politică de mare putere, noi nu ne permitem, dar față de ceilalți vecini, Ungaria lui Orban și Serbia lui Vucic pe față cu Putin, noi sunt ferm de partea Ucrainei, cum e și Bulgaria. Nici ei nu fac caz de ajutorul pentru Ucraina. 

O publicație americană ne propune un scenariu de coșmar! Franța cu președinte Marine Le Pen și SUA cu Trump. Dacă posibilitatea lui Trump de a reveni este mai îndepărtată, Marine Le Pen este un pericol iminent pentru că de Paștile Ortodox sunt alegeri în turul doi în Franța. 

În atmosfera asta depresivă cu război la granițele noastre, eu citesc în continuare romane de spionaj, mă uit la filme violente. Dar este o diferență, ele sunt creații fictive, în care binele învinge răul. Am văzut aseară un film de acțiune, Ambulanța, în care apare un negru infractor care este în final un salvator. Mă duce cu gândul la George Floyd, infractor mort din exces idiot polițienesc și ajuns martir. Este în desfășurare un interesant serial englezesc Slow Horses cu Gary Oldman și Kristin Scott Thomas în car MI 5 pune la cale luarea de ostatic ca să distrugă extrema dreaptă și pare că operațiunea a scăpat de sub control și madam Taverner (Thomas) vrea să-și șteargă urmele. Pot să exclam și eu ca Pleșu că am avut dreptate, pentru că am citit romanul lui Olen Steinhauer: All the Old Knives în 2016 și spuneam că ar merita un film după el, ei bine, a apărut filmul cu același nume!

Am mai citit și un roman de spionaj cu un super agent care salvează lumea. Interesant că și Mario Vargas Llosa a scris un roman de acțiune despre loviturile de stat din America Latină: Vremuri grele. În el apar marii dictatori ai anilor 50 din Caraibe și America Centrală: Trujillo din Republica Dominicană, Somoza din Nicaragua, Batista din Cuba. Ce folos că Batista a fost alungat, înlocuitorul Fidel Castro a băgat comunismul în Cuba și lumea moare de foame acolo, într-o zonă bine cuvântată de Dumnezeu.

Am citit în România literară despre ratare. Este un subiect dificil. Cum adică te ratezi? Și eu, prin anul III de inginerie după de ce am dat de impostori pe post de profesori, care habar n-aveau de matematică m-am gândit că mi-am ratat cariera. Amici de ai mei s-a reorientat și au dat la Regie de film și au ratat! Așa că au făcut carieră tot din inginerie cum am făcut și eu de altfel. Și că tot vorbesc de carieră, mă gândesc la scandalul cu doctoratul prim ministrului Ciucă, de ce o fi vrut el oare acest titlu? Eu am făcut doctoratul din ambiție, că vedeam exact cum impostori obțineau acest titlu, care însă mi-a folosit în final de carieră, director, profesor asociat  la Politehnică. Alții nu s-au omorât pentru acest titlu, cu toate că erau de un înalt nivel științific.

Și că a venit vorba de Ciucă, observ cum au evoluat în rău principalele partide. la începutul anilor 90 erau marii corifei: Coposu, Rațiu, Câmpeanu și nu cel din urmă politrucul Iliescu. Acum când mă uit la generalul Ciucă mă melancolizez. Va fi dat la o parte când se va opri războiul din Ucraina și când nu va mai fi nevoie de el. Ce să zic de tractoristul Ciolacu de la PSD, până și Drulă a dezamăgit ca de altfel și USR. AUR se vede acum într-o postură foarte proastă nu mai sunt restricțiile pandemiei, iar Simion și ejusdem farinae sunt agenți rusnaci putiniști! Să dispară această agentură străină!

În fine, am fost să mă recreez la pescuit pe balta Oarja, au tras doar cărășeii, crapul mai adastă!