Amintiri despre profesorul Nicolae Simache

Motto 

La un colț de stradă apare un nas,

Hop și Nea Simache dup-un sfert de ceas!

 

Domnul Vasile Baltac îl evocă pe profesorul Nicolae Simache în saitul absolvenților caragialiști. Și asta mi-a stimulat și mie amintirile. Celebritatea profesorului Simache a premers ocazia de a-l cunoaște. Eram elev prin clasa II-a, probabil 1957, când făcut pionier am început să frecventez Palatul Pionierilor. Mergând de acasă spre zonă, unde se află aproximativ în centru, mergeam de la mine de acasă, din zona Bulevardului spre Palat trecând pe Democrației, cum cred că se numea atunci strada? De mai mult de 50 de ani nu mai sunt cetățean ploieștean așa să mi se scuze geografia. Așa că înainte de a ajunge la Palat mă opream la Muzeul Regional de Istorie Ploiești care se afla pe această stradă, după care intram pe strada în unghi drept ca să ajung la Palat. De mic mă pasiona istoria, așa că poposeam adesea la muzeu și mă mândream să mă semnez în Cartea de Vizitatori. Muzeul se afla într-o casă boierească și era amenajat și îngrijit de profesorul Simache, care de fapt și locuia aici. După aceea, cam după ce am terminat eu liceul în 1967, Muzeul de Istorie ajuns între timp Județean Prahova și a primit clădirea istorică a fostului Liceu nr.6, una din primele clădiri unde a funcționat Liceul Petru și Pavel, redenumit ulterior Liceul Ion Luca Caragiale, liceul nostru!

Intrând cu examen la Liceul Caragiale în 1963 nu l-am avut profesor de Simache în primele clase a VIII-a și a IX-a. Dar în 1964 toamna târziu s-a serbat împlinirea unui veac de la înființarea liceului și cu această ocazie s-a făcut o serbare la cea mai mare sală a timpului, la Cinemascop Șefan Gheorghiu, sau cum îi spuneam noi Fane Patriotu'! Ca toți copiii eram gălăgioși și apare Simache, care nervos exclamă: "Pe toți zeii, că vă ard!". Evita să-l evoce pe Dumnezeu, dar nu era el tot un zeu? În clasa a X-a am ajuns la clasa de Real, A. Acolo îl aveam în sfârșit profesor pe Simache la Istorie. Prima notă care am luat-o a fost 10 și Simache își schimba rar opinia. Cert este că eram pasionat de Istorie, în mine zace un istoric fermecat de matematică, lucru care m-a făcut inginer. Erau interesante orele de Istorie. Clasa A de la etaj, actualmente clasa a XII-a AR avea mai multe locuri în bănci decât eram noi elevi. Așa că la ora de istorie începeau marile manevre, elevii se mutau din rândul mai gol, sau veneau acolo special să fie ascultați pentru că Simache chema la tablă un rând întreg. Unul începea și trebuie să continue altul. Se pare că unul a profitat de neatenția profesorului și se muta în zona celor care răspunseseră deja, dar Simache la dibuit!

Simache era un eminent patriot local, pentru el Ploiești și Prahova erau pe primele locuri. El avea deja o teorie privind limba literară română. El ne-a povestit că primele tipărituri în limba română s-a petrecut la Brașov unde funcționa diaconul Coresi, care ulterior s-a mutat cu tipografia la Târgoviște și apoi la București. Deci ne spunea Simache în acest triunghi s-a format limba literară folosită în tipăriturile lui Coresi. Dar care este centrul acestui triunghi? Păi la Ploiești, unde diaconul avea o vie la Bucov! Deci limba literară română este opera ploieștenilor, aici se vorbește cea mai curată limbă românească și probabil avea ceva dreptate?

Altă problemă pe care o avea Nicolae Simache cu autoritățile comuniste era schimbarea numelui unor localități. El spunea că aceste nume erau date de cei care au poposit prima oară aici, precum legenda lui Bucur Ciobanul. Nu cred că avea total dreptate, localitățile purtau în genere numele boierilor stăpâni ai locului. 

Și acum o amintire personală. La ore ca să nu fac prostii îmi aduceam un roman polițist și-l citeam sub bancă. Stăteam în bancă cu prietenul Adrian State și el se înghiontea cu Pif Tifigiu. Eu m-am întors să-l admonestez pe Pif și Simache m-a văzut pe mine că nu stau liniștit. Ce a fost la gura lui: "Basamagiule, căuzașule, ieși afară!". Confuz, m-am ridicat să ies și trecând pe lângă catedră mi-am dat o palmă peste tâmplă, cum de am avut nenorocul să fiu indisciplinatul? Și m-am retras, normal la veceuri. Nota bene! Nu am fumat în liceu, după, ca student! Apare Adrian și îmi spune că mă cheamă înapoi Simache. Și ajungând în clasă Simache îmi spune îngrijorat: "Credeam că vrei să te sinucizi". M-am abținut să nu izbucnesc într-un râs homeric, că tot eram la Istorie! Simache ne-a trimis la doamna Directoarea Aspasia Vasiliu. Eu îl certam pe Adrian că eu aveam o istorie de reclamații de indisciplină și de nervii părinților. Cum ne vede Doamna Vasiliu ne întreabă: "Ce ați făcut la Olimpiada de Matematică?". Am răsuflat ușurat, amândoi luasem maximum de puncte, 20!

Alte amintiri din istoria apocrifă a liceului spune că profesoara de rusă Frida Lupu avea necazuri cu disciplina unei clase unde Simache era diriginte. Și profesoara scria în condică: "Azi clasa a fost iar indisciplinată. Rog luați măsuri". Și profesorul Simache răspundea în condică: "S-au luat măsuri disciplinare". Asta s-a întâmplat de mai multe ori. Și asta ar fi fost singura corespondență cu o doamnă a lui Simache, celibatar convins!

Alta, Simache era pe hol și elevii se alergau și se înghionteau și Simache un om foarte înalt a vrut să aplice o corecție unui din indisciplinați și a aplicat o corecție cu catalogul, care l-a nimerit exact pe profesorul de franceză Gutuie! "Scuze colega!".

Frumoase amintiri cu un profesor deosebit.