luni, 22 aprilie 2024

A trăit degeaba



Mă frământa ce titlul să dau acestei postări săptămânale de pe blog. Se aude atunci când unul se duce: A trăit degeaba! Sunt oameni care autrecut ca gâsca prin apă, nu s-au ilustrat cu nimic, nu lasă nimic în urmă. Chestiunea asta vreau să o ilustrez cu două personalități care recent au trecut la cele veșnice.

Primul este Ilie Șerbănescu. Era jurnalist la Lumea, revistă citită de tatăl meu. Șerbănescu deschidea un ochi spre lumea capitalului, într-un peisaj de propagandă anti-capitalistă, înainte de Revoluția din 1989. Probabil acesta a fost motivul pentru care țărăniștii în 1997 l-au numit Ministru al Reformei. Ilie Șerbănescu, reformator! Prin tot ce a publicat după aceea a dovedit că este un economist cu vederi obtuze, de tip comunist. El acuza că România a devenit o colonie a a capitalului străin. Păi, cum să salvezi economia ceaușistă decât prin privatizare? Au fost întreprinderi importante care au dispărut pentru că nu au fost în stare să se privatizeze. Am exemplul lui Aro Câmpulung care în 1991 a fost ofertată de Mercedes. Directorii din acea vreme credeau că pot supraviețui vânzând Aro care  avea căutare înainte de 89 și un pic după; după ce au apărut automobilele SUV adevărate, nu s-a mai vândut nimic! Exemplul contrar, al privatizării reușite cu o  mare firmă este Dacia. Este marele succes industrial românesc, realizat prin privatizarea cu Renault. Mulți, în care fruntaș era Ilie Șerbănescu au nostalgia întreprinderilor mamut, care acum au devenit malluri. Marile uzine erau situat în mijlocul orașelor, ori ele sunt azi în periferiile localităților. 

Al doilea este Nicolae Manolescu. A marcat definitiv literatura română, fiind considerat cel mai important critic literar postbelic, în descendența lui Maiorescu și Călinescu. Este cel, care prin cronicile sale a promovat generația excepțională a anilor 60 de scriitori care s-au lepădat de realismul socialist, Nichita Stănescu, Sorescu, Nicolae Breban. A luptat tot timpul pentru valoarea estetică a operei literare, nu pentru considerente de sociologism vulgar, de atitudini structuraliste, care sunt acum reluate de progresiștii tineri de le noi, ori universitarii scrobiți care nu spun nimic. Linia literară a lui Manolescu, condensată în lista lui Manolescu, este canonul literaturii românești. 

În particular, am urmărit pe You tube, dialogurile  lui Nicolae Manolescu din ultimii ani, 2020-2023. M-a surprins că l-am revăzut îmbătrânit, părea cam bolnav. Îl văzusem, cred, cu ani în urmă la o întâlnire literară la Pitești și atunci încă arăta ca  Manolescu pe care-l știam eu din anii 90. 

Acum mă întreb care dintre cei doi a trăit degeaba?

Revenind la actualitate, doctorul Cătălin Cîrstoiu s-a angajat în candidatura la Primăria Capitalei. Presa s-a angajat în scormonirea activității acestuia. Și au găsit că practică în privat, chestiune lipsită de etică. O doamnă foarte veninoasă de obicei încearcă să îl apere pe Cîrstoiu! Problema este că sunt neclarități în practica medicală la stat și privat. PSD care l-a propus nu l-a ajutat deloc, lăsându-i pe liberali să se descurce cu el. Această poveste ilustrează cât de deosebiți sunt pesedeii de liberali, câte frustrări s-au acumulat în teritoriu la liberali pentru că liderii în frunte cu alde Ciucă au vrut să le facă pe plac pesedeilor, abandonându-l pe Nica de la Timiș.

Jurnaliștii au continuat să-l toace și pe Iohannis. Inițiativa lui de a candida pentru șefia NATO i-a scos din sărite. Adică uite că ăsta care părea adormit și neimplicat vrea să facă ceva. Acum merge în Coreea cu treburi importante și grele. A fost și Ciolacu pe la arabi, dar mă îndoiesc că se bagă, ei preferă investiții sigure, cum este Manchester City. Iohannis a făcut și alegeri greșite la oameni, inclusiv că a pus la punct coaliția PSD PNL. Era atunci un moment critic, acum nu cred că nu mai este necesară. Și vinovat nu este Iohannis, ci Ciucă și oportunistul de Bode, care continuă această alianță toxică. Intelectualii subțiri strâmbă și ei din nas, ei l-au preferat pe Băsescu, care vorbea vulgar, umbla pe la Cireșica și venea beat să vorbească la televizor. Iohannis nu este bun, el merge cu bicicleta, urcă pe munte, joacă golf. Uită mulți, mai ales useriștii, care sunt foarte supărați că nu le-a mers șantajul și acum Ludovic Orban pe care-l acuzau că este corupt. Se uită că Iohannis adormitul ne-a scăpat de Ponta și Dăncilă. Uită unii, și-și amintesc ce-i convenabil lor. Spre cinstea lor, politologi serioși au salutat inițiativa lui Iohannis la NATO. 

Între 19 și 21 aprilie s-a desfășurat Simfonia Lalelelor în Pitești. S-a organizat și o parada a copiilor și elevilor. Cred că această paradă a fost complet nepotrivită pentru că vremea a fost rece în această perioadă și copiii erau îmbrăcați foarte subțire. Parada a fost organizată și din rațiuni electorale, pentru că la capătul defilării îi așteptau mahării pesediști în frunte cu primarul și jupânul de la Consiliul Județean. Aici pesedeii și liberalii sunt la cuțite, candidează separat, dar mare lucru nu se așteaptă, pentru că aici PSD și ai lui stăpânesc orașul și județul. 

În seara de 15 aprilie am avut la Filarmonica Pitești un recital cameral de harpă, flaut și pian. Tânărul harpist Andrei Olaru ne-a interpretat Sonatine op. 30 de M. Tournier. Apoi împreună cu taivaneza Shuyu Yanga interpretat Sonata pentru harpă și flaut op.17 de C. P Basacopol. Au urmat Dansul Spiritelor de Gluck și Des pas sur la neige de Debussy.

A intrat pe scenă la pian Theodor Dumitru pentru Concertul pentru harpă și flaut K299/297c de Mozart.

S-a mai cântat L'apres midi d'un faune de Debussy și Barcarolle din Suita op. 5, nr. 1 de Rahmaninov.

O foarte plăcută seară muzicală cu trei artiști tineri și talentați.

 

În seara de 18 aprilie la Filarmonica Pitești a fost un spectacol popular dedicat Simfoniei lalelelor 2024.

Pentru reușita spectacolului au colaborat Filarmonica Pitești condusă de dirijorul Tiberiu Oprea. Invitații speciali ai serii au fost Iana Novac, soprană din Basarabia și trupa pop opera Distinto,formată din tenorii Octavian Dobrotă și Marius Olteanu și basul Mihai Radu. Invitat special a fost pianistul Ștefan Doniga. A fost un spectacol în care s-au cântat melodii celebre românești și străine și sala aproape plină a aplaudat cu bucurie și plăcere.

 

Am terminat de citit în Istoria lumii de la Penguin capitolele dedicate antichității clasice. Aș sublinia contribuția esențială a grecilor la sistemul politic numit atunci democrație, preluat de lumea de azi, în literatură și mai ales filosofie.

 

Încep acum o carte despre Isus și erezii, Imaginea lui Isus Cristos în oglinda ereziilor și cea a ortodoxiei creștine de Harold Brown pe care o voi prezenta după ce termin cartea.

 

Am văzut un film foarte trist numit Asphalt City cu Sean Penn. Este despre viața paramedicilor de pe ambulanțele din New York, sunt un fel de SMURD, pentru că țin de Pompierii din New York. Intervențiile lor sunt făcute la pacienți din lumea marginală a orașului, mai ales la cei de culoare, tatuați și agresivi, juma de film este cu înjurături.

 

Aseară am găsit un serial englezesc făcut de itv și numit Red Eye. Este un serial extrem de tensionat de schimbări neașteptate de situații. Urmăresc comentariile de pe IMDB și constat că sunt mulți idioți care comentează negativ un serial extrem de meseriaș.

 

De fotbal ce să mai zic, am mai scris.

Liverpool a părăsit Europa League, au învins cu 1-0 la Bergamo, cam degeaba. Dar rămâne în cursă la titlu în campionatul englez, au bătut cu 3-1 la Londra pe Fulham. Și Arsenal a învins Wolverhampton cu 2-0 în deplasare și așteaptă pe City.

City era ocupată cu Cupa Angliei unde a învins e Chelsea cu 1-0. La cealaltă semifinală s-au întâlnit Coventry din B-ul englez cu Manchester United. United a condus cu 3-0, dar au fost egalați și în prelungiri, chiar la sfârșit Coventry dă gol, dar din ofsaid. Și la penalti s-a calificat United.

 

În La Liga din Spania s-a consumat aseară El Clasico la Madrid. Meciul a fost extrem de disputat, era un meci de ambiție, pentru că Real pare câștigătoare. A condus Barca de două ori, dar a fost egalată. A fost și o fază controversată, cu o minge scoasă sau nu din poartă de Lunin. Nu există sistemul de detecție dacă mingea a trecut cu toată circumferința de linia porții și nu s-a acordat gol. Când meciul părea că se termină egal, în prelungiri, Bellingham dă lovitura și se termină 3-2. Real este campioană. Cum campioană și neînvinsă este și Bayer Leverkusen în Germania!


2 comentarii:

  1. Cred ca despre Manolescu nu se poare spune ca a trait degeaba. El va ramane multa vreme un reper in cultura noastra. Era o minte foarte ascutita si scruta drastic productiile literare, fara sa faca vreo concesie. A fost foarte bun in domeniul lui....jos palaria!

    RăspundețiȘtergere
  2. Joe, cred că nu ne putem lua libertatea să spunem despre vreun om că "a trăit degeaba", chiar dacă o spunem metaforic. Putem folosi fără probleme împreună cuvintele "a trăi" și "degeaba" la modul admirativ, ca în sintagma "Băăă, ăsta chiar n-a trăit degeaba!", căci aici caracterul metaforic e evident. Deci la Manolescu, cred că zicem și tu și eu, "Băăă, ăsta chiar n-a trăit degeaba!". Dar la Ilie Șerbănescu? La el probabil tu și eu credem că nu putem spune admirativ "Băăă, ăsta chiar n-a trăit degeaba!". Dar nu putem spune, nici "Ăsta a trăit degeaba", în sensul că trecerea lui prin viață nu a contat prin nimic. Chiar dacă noi credem că vorbim metaforic și hiperbolic, unii ne-ar putea lua în serios și am păcătui atât împotriva inteligenței cât și a religiei. În primul rând, nu știm noi pentru cine sau în ce fel a contat un anumit om în lume, deci am vorbi ca proștii, și în al doilea rând, am trece cu bocancii peste faptul că în Creștinism, fiecare viață și fiecare om, de la sclav la împărat, au aceeași importanță în ochii lui Dumnezeu. Că tot citești tu acum cartea aceea despre Creștinism. Dar dincolo de asta, nici din ceea ce știm bine despre omul Ilie Șerbănescu n-am putea spune că "a trăit degeaba". El a avut un rol activ și o brumă de influență în societate atât înainte cât și după acea cumpănă a apelor timpului în România, ca să scriu așa, mai "literar". Iar dacă acelea au fost spre rău, cu atât mai puțin se poate spune că el a trăit degeaba. Răul lasă urme mai adânci în lume decât binele. Ca un exemplu la altă scară, spune cineva că Hitler și Stalin au trăit degeaba? Unii spun că mai bine nu trăiau deloc, dar asta-i altceva,
    Joe, sper că nu ai luat în serios acest joc cu cuvintele, care am sperat să te amuze. Am glumit de la Londra, înainte să vin în țară de Paște. Vom putea face atunci blogging face to face. Mihai Vasilescu

    RăspundețiȘtergere