Suntem într-un an electoral foarte important. Și
trebuie să alegem. Ce alegem? Păi, politicieni români. Și trebuie să ne uităm
la clasa politică a anului 2024. Mai sunt între ei intelectuali, sau figuri
remarcabile în diverse ramuri, economice, științifice culturale?
Ultimul intelectual autentic care a ocupat în post
important guvernamental este Andrei Pleșu în perioada când la putere era Convenția Democratică între 1996-99. A fost Ministru de Externe, până
când Petre Roman s-a plictisit să mai conducă Senatul și apoi a mai fost
consilier prezidențial plecat cu șuturi de la președintele Băsescu. Cam tot
atunci, Nicolae Manolescu, după eșecul exemplar de candidat prezidențial în
1996, a predat PAC prin fuziunea din PNL în 1998 și s-a apucat de Istoria
Critică a Literaturii Române. PNȚCD nu a fost în stare să atragă
intelectuali, i-a privit mefient, poate de aceea a și dispărut. Iscusitul
Băsescu a reușit să le gâdile vanitățile importanților intelectuali publici și
așa aceștia au primit ștampila de băsiști, iar influența lor publică tinde
asimptotic spre zero în prezent. L-am ascultat de curând într-un fel de podcast
pe Gabriel Liiceanu. Îl respect ca scriitor, dar ca părerist politic nu dau doi
bani pe el. Este și oportunist și mincinos, când vorbind de dizidența anti
Ceaușescu, îl ignoră pe Mircea Dinescu, și eventual pe poetul proletcultist
Dan Deșliu, care au luat cele mai clare atitudini împotriva dictatorului, când
noi ceilalți, inclusiv Liiceanu făceam pe noi de frică, cum o mărturisește
chiar el. Și ce să mai zic când atribuie meritele direcționării ferme spre
Occident altui președinte decât Emil Constantinescu, care era cam câh după
gustul acestor intelectuali! Din aceste motive, inclusiv altele și a organizării
feudale a partidelor, care include acum și USR, care a apărut tocmai ca o
reacție la acest tip de mentalități avem acum această clasă politică. Și așa nu ai de ce să te miri că am avut politicieni precum au fost Dragnea sau Dăncilă în fruntea PSD. Sunt astăzi politicieni cu studii aproximative, demagogi, oportuniști, sicofanți,
fără personalitate. Din acești politicieni trebuie să alegem! La
europarlamentare PSD PNL ne oferă în deschidere pe un Tudose cu mutra lui de bețiv și pe Rareș
Bogdan, doar cu meritele lui trecute de jurnalist incisiv. Mai sunt acolo
câțiva politicieni mai acătării, doamna Vălean, Sigfried Mureșan, Victor
Negrescu. Nu comentez lista USR, unde lider este Vlad Voiculescu, care are
probleme penale și au reușit să excludă cel mai credibil candidat în primărița
Lasconi de la Câmpulung Muscel.
Dar cel mai grav este acum că nu există un candidat prezidențial potrivit. Cât sunt de vitriolanți useriștii și ziariști afiliați, actualul președinte, a fost un administrator și un primar de mare succes. Apropo de Iohannis, ne plângem că România este lipsită de inițiative politice internaționale, ca stăm cuminți și nu mișcăm în front. Iată că Iohannis vrea să candideze la postul de la NATO și toți sar în sus ca arși. Am văzut că totuși analiști politici serioși precum Cristian Pârvulescu au aprobat această inițiativă. Chiar dacă nu va avea succes este bine că ne urmărim interesele și că creăm discuții între aliații NATO. Este penibil că se face asocierea cu Orban Viktor, ca și cum politica noastră externă ar fi în aceeași direcție cu a Ungariei. Și este clar că nu este, dimpotrivă!
Și în
trecut și dreapta și stânga puteau oferi candidați prezidențiali credibili.
Acum ce avem?
Generalul Ciucă este o glumă tristă, Ciolacu nu poate
trece de prezența lui de tejghetar de Obor. Drulă s-a evidențiat doar cu ranga
și cam atât, iar Simion în bătăile derbedeilor de pe stadioane. Ar putea fi
alternative pe la PNL în Bolojan cu realizările lui de la Oradea, sau Hellvig.
În aceste condiții, chiar dacă pare neconvenabil pentru unii, Geoană pare a fi o
alternativă credibilă.
De vină pentru această lipsă de personaje credibile în
politica românească este sistemul creat de partidele politice românești care
blochează meritocrații.
Totuși, în pofida acestor probleme cu clasa politică
România avansează economic și asta este bine!
Dar să lăsăm frustrările create de aceste alegeri și
politicieni pe care ar trebui să punem ștampila.
Vineri 5 aprilie a fost prima ieșire la pescuit cu Mitică, posesor de bărcuță de nădire pe lacul Golești, înainte de prohibiție. Ziua a început prost, pentru că nea Costică nu mai avea cărășei vii. Așa că am cumpărat pește de la piață. Pe lac era în apropiere o baltă și un pescar cu undiță ne-a furnizat niște peștișori de nadă. Dar dacă ziua a început rău a continuat rău, bărcuța de nadă a rămas fără acumulator! Rămăsese cam la 15 metri în larg și Mitică aștepta să o aducă vântul. După ce a recuperat-o cu o lansetă, Mitică a văzut că s-a încurcat firul pe elicea bărcuței și asta a consumat acumulatorul. Am mers pe balta cu peștișori unde unii prindeau știucă cu cărășei vii aduși de acasă. Pentru noi știuca sau șalăul a fost absenți în juvelnic. Ne-am bucurat doar de vremea bună de primăvară.
În seara de joi 4 aprilie am avut plăcerea unui membru al Filarmonicii Pitești Silviu Deaconescu în postura de dirijor într-un program cu muzică nouă de secol XX. Programul intitulat Catchy Modern Music a început cu Intrarea boierilor valahi de Johan Halvorsen, dedicată de acest compozitor boierilor români în 1893. A urmat Fragile Concert pentru clarinet și orchestră de Doina Rotaru, muzică contemporană, având ca solist clarinetistul Mihai Pintenaru. Programul a continuat cu Scaramouche Suită pentru clarinet și orchestră cu solist Mihai Pintenaru. În final am audiat Simfonia a 2-a de Kurt Weill. Momentele muzicale au fost comentate de criticul muzical Vlad Văidean. A fost un program mai special care a trezit și ridicări de sprânceană.
În seara de vineri 5 aprilie am avut ocazia să audiem un mare
cântăreț de jazz, pe saxofonistul Nicolas Simion. A fost acompaniat de Trio
Jazz Pitești, pianistul Victor Buștean, basistul Alexandru Iordache și
percuționistul Gabriel Barani. Am ascultat multe piese compuse de acest
important jazzman. A cântat la saxofon, saxofon alto și bass clarinet. O seară
deosebită de jazz!
Am văzut versiunea 2024 a Salariului groazei, primul film văzut în
copilărie cu Yves Montand, în 1953. Acum am văzut un film tip thriller.
A început un serial foarte interesant, deocamdată primele două episoade. Se
numește Sugar, după numele personajului principal. John Sugar este un
detectiv particular din Los Angeles care trebuie să găsească nepoata dispărută
a unui producător celebru de la Hollywood. Mi-a plăcut serialul că este genul
film noir din interbelicul clasic al filmelor ecranizate după romanele
polițiste ale lui Raymond Chandler, având în rolul detectivului particular pe
neuitatul Humphrey Bogart. Serialul îmi amintește și de filmul de prin anii 90 LA
Confidential. Aștept cu nerăbdare și celelalte episoade.
Și acum și ceva de fotbal. Weekendul a fost dedicat meciurilor din etapa 32
din Campionatul Angliei. În luptă sunt Arsenal, Manchester City și Liverpool.
Problema este cine clipește primul. Și a clipit Liverpool. A făcut egal cu
Manchester United pe Old Trafford. Klopp mărturisea că Arsenal are acum prima
șansă, sunt la egalitate cu 71 de puncte, dar Arsenal are golaveraj mult mai bun! Arsenal
va juca cu Man United în penultima etapă, dar Klopp crede că nu are șansă să-i
bată pe Arsenal, după cum au jucat azi cu Liverpool. Ăsta este fotbalul, frumos
și plăcut, doar când bat favoriții tăi!
Joe, de acord cu tot ce ai scris, dar mai mir ca n-ai comentat mai mult la egalul lui Liverpool (n-ai vazut meciul?). Au avut meciul in mana, dupa prima repriza puteau conduce cu 4-0 usor! A aparut o ocazie din nimic si un sut genial, de la 40m, al lui Bruno Fernandes! Ce pacat!
RăspundețiȘtergereCe să mai scriu. Si-au dat cu stângu-n dreptu'. Am văzut cotele și mă mir că se pune City cu cota cea mai mare, când Arsenal pare că va avea cea mai mare șansă. Să vedem!
Ștergere"La ora actuala nu exista un candidat Presidential potrivit."
RăspundețiȘtergereSa vezi cum este in USA, cu doi candidati in virsta: Biden peste
80 de ani si Trump pela 77 de ani.
Biden, de fapt, este extrem de competent si cu realizari uriase...
dar la 80 de ani ?
Imi place afirmatia aceasta a ta: "Emil Constantinescu, care era cam câh după gustul acestor intelectuali!"! Cred ca aci se incadreaza eternul dispret al intelectualilor vis-a-vis "pleabea inginerilor", recte geologi in cazul de fata!
RăspundețiȘtergereĂsta-i paradoxul intelectualilor fini români, preferă derbedeii
ȘtergereInclin sa-ti dau dreptate, intelectualii fini români preferă probabil derbedeii pentru este "très chique"!
ȘtergereDacă aţi întrebat, vă răspund: am o părere care, în general, se aseamănă cu a dumitale. Din păcate intelectualii cinstiţi nu se bagă, uitând că tot ceea ce s-a facut mai cumsecade în această ţară tristă plină de umor s-a făcut de către intelectualii cărora nu le-a fost ruşine să clameze patriotismul. Cât am slujit ca jurnalist am acţionat prin toate pârghiile care mi-au stat la îndemână împotriva hoţilor, mincinoşilor, profitorilor, dar şi împotriva românilor, fără jenă o spun, inculţi, puturoşi şi slugarnici, milogi după un blid de fasole, căci, dacă suntem în această situaţie suntem datorită, îndeosebi, acestor români care, din mare nenorocire, sunt majoritari şi ce aleg ei asta avem. Să sperăm că - eu unul nu mai cred să apuc - că apucă ceilalţi zile mai bune.
RăspundețiȘtergere