Ce ne facem cu românii?

Cu dirijorul Juan Jose Navarro și pianistul Jose Alberto del Cerro

Întrebarea asta mi-am pus-o după ce am citit o relatare a Anei Blandiana în jurnalul ei Mai mult ca trecutul, în finalul 1988. Într-o discuție cu o doamnă ea avea o părere extrem de proastă despre conaționali. Era opinia mamei ei, venită din Polonia în 1939. Spunea că erau desculți și analfabeți pe lângă conacul unde trăia. Și când s-a schimbat regimul în 1944 era revoltată că în loc să țină cu comuniștii, țineau cu exploatatorii. AHA! Încă un exemplu de partizanat politic de stânga, care a nenorocit România timp de 45 de ani. Adevărul că bădărani și ciocoi sunt extrem de mulți și azi. Îi vezi în automobilele imense aduse din Germania la second hand. Au găsit din păcate și un suport politic în AUR și bădăranul și derbedeul Simion. Ciudat cum la noi naționalismul românesc a avut lider în legionarul Corneliu Zelea Codreanu care nu avea de loc sânge românesc. Era polonez pe linie paternă și german pe line maternă. Și azi hățurile au fost luate de Șoșoacă care este cu rădăcini slavo macedonene și în plus și filo Putin!

Nicolae Manolescu și Adina Popescu sunt oripilați de felul în care se vorbește românește azi. Cine este de vină? În primul rând școala, pentru că nu este în stare să influențeze pe copii să nu folosească imbecilitățile lingvistice de pe rețelele sociale. Despre like-ul de pe Facebook Dilema veche creează o întreagă dezbatere. Dar de vorbirea această rea sunt de vină și părinții, contaminați de greșelile de exprimare ale celor din media, televiziune, influensări, etc. Ca o extensie a bădărăniei actuale sunt și liderii politici, incapabili să vorbească corect românește. Tot timpul se folosește ca și care e mai oribil decât orice cacofonie!

Pleșu se ia de imnul național într-o conversație cu cu psihologul Daniel David, care este mai concesiv și pune problema ca orice ardelean, cu amintirile împilării ungurești din imperiu. Amintirea Imperiului în Transilvania este biunivocă, a unei administrări superioare față de cea otomană, care azi apare prin orașele transilvane, Sibiul Oradea, Brașov, Cluj, Timișoara. Dar să nu-i punem în rană pe ardeleni. Blandiana într-o excursie de Crăciun într-o localitate din împrejurimile Mediașului, de Crăciunul 1988 dă de oameni prosperi gospodari, care fură sistematic de la fabricile de lactate și mezeluri. Atunci era o adevărată întrecere națională. Țăranii furau de la CAP, muncitorii de la fabrici. Azi ne prea ai de unde să furi. În schimb se fură sistematic din avuția țării prin cei care o administrează, primari, etc. care sunt corupți și iau șpagă. Dar în pofida acestor probleme trăim mult mai bine decât în anii finali ai dictaturii lui Ceaușescu. Cum spune Pleșu ne văicărim, ca suntem cea mai săracă țară din UE. Adevărul este că bogăția României este distribuite neuniform. Este prosperitate la București prin zone ardelene, chiar dacă secuimea este săracă, dar sunt mai gospodari decât cei din Moldova. Mulți au plecat și mai pleacă, dar demograful Ghețău spune că emigrarea s-a încetinit. De acolo se colecționează voturile pentru AUR pentru că există o nemulțumire a unora, că nu sunt respectați în diaspora. Păi acolo au plecat să muncească, nu să fie respectați? 

În același timp trebuie să spun că există o majoritate nu prea gălăgioasă care-și vede de treabă și care face ca România să arate mult mai bine decât acum aproape 34 de ani! Doar în vremea lui Dragnea a fost vocală și în europarlamentarele din 2019 a votat USR, care între timp și-a cam bătut joc de încrederea acordată, voturile au migrat pe la AUR și liderii USR acționează de parcă ar vrea să rămână o amintirea pe eșichierul politic al României. Dacă acești lideri ar fi responsabili ar reface coaliția de dreapta cu PNL. Nu m-a surprins să citesc în Observator cultural atacul progresiștilor la adresa conservatorilor anti comuniști precum Patapievici, Pleșu, Liiceanu. Pentru acești stângiști caviar conservatorii ăștia sunt câh! Acum se explică valul de antisemitism al stângii care și-a pierdut suporterii, prin dispariția clasei muncitoare și reorientarea spre minorități sexuale, sau etnice. De aceea este oribil că stânga a devenit antisemită și anti israeliană în contextul evenimentelor din Gaza. În loc să blameze acțiunea oribilă din 7 octombrie a Hamas, ei deplâng pe civilii din Gaza, pe copii și femei, ținuți ostatici de acești militanți Hamas care și-au făcut punctele de rezistență în preajma sau sub spitale, grădinițe, școli. Este de neconceput ca indivizi veniți să scape de teroare și lipsuri să urle pe străzile Parisului și a Berlinului împotriva Israelului. Mă bucur că social democratul Scholz pune probleme expulzării unora din acești refugiați, care vor să impună o agendă anti europeană. Pe de altă parte să ne bucurăm că la noi n-au dat buzna musulmanii, cei care vin la muncă din India, sunt de altă religie, sau foarte puțini musulmani. 

Joi 9 noiembrie am avut oaspeți la Filarmonica Pitești doi artiști spanioli: dirijorul Juan Jose Navarro și pianistul Jose Alberto del Cerro. Programul muzical a fost exclusiv Beethoven. Pianistul del Cerro a fost solistul Concertului pentru pian și orchestră nr. 3, în do minor op. 37. Se spune că acest concert stă sub semnul lui Mozart, eu cred că poate doar partea pianistică, dar partea orchestrală este toată beethoveniană. Pianistul spaniol ne-a oferit și un bis romantic de Schumann.

A urmat Simfonia a 8-a care parcă pregătește marea capodoperă a 9 de Beethoven! O seară deosebită!

Citesc în continuare la amintirile Anei Blandiana și îmi reamintesc oribilii ani finali ai comunismului românesc. Bun material pentru nostalgicii care au uitat totul și parcă vor să se mai repete, nu tinerețea lor, din păcate și dictatura.