Ce ne facem cu stânga?

Cu pianistul Toma Popovici și dirijorul Jan Milosz Zarzycki

Înainte de a consemna retrospectiva săptămânală aș vrea să aduc un omagiu revistei România Literară care a împlinit 55 de ani! În anul întâi de inginerie la Politehnică am continuat să mă interesez de cultură și literatură. Eram un cititor înrăit. Citeam orice pe unde găseam, în liceu la Biblioteca Regională Ploiești. Am cumpărat ocazional Gazeta Literară pe la începutul lui 1968 și mă surprindea limbajul critic elevat, un pic prea pretențios pentru mine. Cu bucurie află la începutul anului 2 că revista se transformă în România Literară! De atunci am citit săptămânal această revistă pe care am colecționat-o la început. Acum, după ce o citesc o dăruiesc altora să o citească și ei. România Literară mi-a format gusturile literare și de aceea îi sunt recunoscător. Am avut ocazia ca în 1971 să-mi apară în ea și numele. Cu prilejul întâlnirii României Literare cu studenții la Casa Studenților. Erau scriitori în frunte cu Zagaria Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor. Și le-am adresat întrebarea de ce în manualele de liceu din perioada 1963 - 1967 nu era consemnat și prezenta marele poet Lucian Blaga, care era să ia chiar Premiul Nobel! Stancu a început să bălmăjească despre Premiul Nobel, cât înseamnă în bani, de faptul că se află un bust al lui făcut de Romul Ladea, aruncat într-un CAP din Ardeal. În final am intervenit și am zis că nu mă interesează de ce nu a luat premiul Nobel, ci că nu l-am cunoscut ca elevi de liceu! Atunci, spontan, colegii studenți au început să aplaude puternic. După întâlnire, Stancu m-a abordat și m-a întrebat de unde sunt, din Ploiești am răspuns. A, republican, care va să zică! 

În ultima Românie literară a apărut un studiu a excelentului istoric Ovidiu Pecican: Originile statului de la sud de Carpați. Informațiile despre români vin din două surse, una mai depărtată și veche bizantină și alta mai recentă, din cronicile și documentele cancelariei maghiare. Este vorba de Legenda descălecării pravoslavnicilor creștini care vorbește de o acțiune din sudul Dunării de luare sub stăpânire a cetății Severinului la începutul secolului al XIII-lea. Aceștia se despart de bizantini și merg înspre nordul Dunării. E o acțiune anterioară sau simultană cu formațiunile feudale consemnate în Diploma cavalerilor ioaniți din 1247. Până la formarea statelor independente românești Valahia –Țara Românească și Moldova acestea au fost sursele care vorbeau despre români. Pare neconvenabil în lumina naționalismelor începând din secolul XIX al naționalitățilir că maghiarii sunt sursa cea mai importantă despre noi, dar, vrem nu vrem aceasta este realitatea istorică!

Dar să revină la tema din titlu. Ce s-a întâmplat cu stânga? Stânga internațională a ajuns la concluzia că a pierdut sprijinul moral și electoral al clasei muncitoare și s-a reorientat. Și asta mai ales după prăbușirea comunismului în Europa. Și așa a adoptat cauza minortăților de orice fel, etnice, de orientare sexuală, intelectuală, a corectitudinii politice, cancel culture, woke, etc. Așa s-a ajuns la situația tragică, ca Israelul statul care a fost condus de la înființare mult timp de Partidul Muncii de stânga  și care are singura rămășiță a organizării socialist fourieriste, kibutzul! Kibutz care a fost în principal victima răzbunării criminal teroriste a Hamas pe 7 octombrie! Partidele de stânga susțin cauza palestiniană, considerând victime pe cei din fâșia Gaza, palestinieni care au acceptat regimul terorist Hamas dezlănțuit acum împotriva Israelului. Ei deplâng acțiunea de anihilarea a Hamas din Gaza când este evident că această organizație teroristă își are sediile în spitale, școli, grădinițe, în tuneluri sub aceste clădiri și în plus țin ostatici și pe compatrioții palestinieni ca să nu fie loviți de armata Israelului. 

Este un exemplu trist al stângii de azi. În plus nu reacționează la cenzura intelectuală pe care mișcările zis progresiste le impun în artă și cultură. Unii se tem că vine un nou mod de gândire comunist.

Sunt totuși oameni luminați de orientare de stânga care au reacționat negativ la abuzurile acestei stângi înamorate de tot felul de minorități, bravo lor! Politica în democrație are nevoie de o stângă, o stângă normală, care să cenzureze tendințele de desolidarizare cu cei aflați în nevoie, de redistribuire corectă a avuției, cum a făcut Europa, după al Doilea Război Mondial. Pentru că acum, la noi, PSD, principalul partid de stânga, mai mult populist și conservator tradiționalist, care încearcă să mărească pensiile peste posibilitățile bugetare, care va conduce la o supraîncărcare fiscală a celor care produc, a întreprinzătorilor care susțin fiscal bugetul țării. PSD dă dovadă de o mare ipocrizie se vrea populist, dar este plin de afaceriști dubioși, de oameni foarte bogați, dar pozează în binefăcătorii săracilor.

Pe de altă parte America și lumea se teme că poate reveni Trump la cârma acestui stat. Are în cap să distrugă marile instituții democratice, să scoată armata împotriva opozanților, să rezolve Ucraina la braț cu Putin, să distrugă NATO și UE. Mă întreb cum pot idioții care-l susțin să agreeze un asemenea comportament care-i va lovi probabil serios și pe ei. Este exact cum a procedat Stalin cu Epurările din URSS care au lovit în principal partidul bolșevic!

Sunt pur și simplu scârbit de mass media, de ziariștii care nu investighează, sau reflectă adevărul, ci  produc articole de opinie, care sunt pamflete, care nu analizează, ci împroașcă cu invective. Exemplu este madam Dogioiu care are o campanie descreierată împotriva lui Iohannis. Are el mult probleme și manifestări ciocoiești, nefericita instalare în fruntea PNL a lui Ciucă, dar dacă privim cei aproape 10 ani de când conduce România, țara noastră are un statut foarte onorabil internațional. Nu mai mult decât discreția binevenită a României privind ajutorarea Ucrainei. În locul bravadei Poloniei, care finalmente, din motive electorale a ajuns să nu mai fie prietena Ucrainei, România în pofida cecității unor naționaliști dubioși, a iresponsabilității jurnaliștilor ajută Ucraina eficient, atrăgând mulțumirea vecinilor noștri. Revenind la Iohannis, ce ne facem dacă în locul lui vine unul mai rău, cum se exprima Firicel din Las Fierbinți?  Avem exemple rele din trecutul recent. 

Am citit dosarul Dilemei vechi despre recunoștință în preajma sărbătorii mari americane Thanksgiving Day, din a patra joi din  noiembrie. Dacă este vorba de recunoștință, o am pentru familie, mama, tată, soră, rudele care mi-a fericit copilăria moromețiană din Alunis, Prahova și cea central europeană din Avrig, Sibiu. Sunt recunoscător profesorilor excepționali pe care i-am avut în Liceul I.L. Caragiale care mi-au modelat personalitatea făcând din mine om!

Trecând la cele culturale, trebuie să menționez cele două piese din Festivalul Liviu Ciulei de la Teatrul Alexandru Davila. Am văzut piesa Întoarcerea acasă a Teatrului Matei Vișniec din Suceava, prea pretențioasă, prea gălăgioasă, care a chinuit și spectatorii,dar și actorii! Am văzut și o reușită a Teatrului Țăndărică cu Regele moare de Eugen Ionesco, o realizare spectaculoasă cu marionete a unei piese de spre bătrânețe și moarte. 

Sunt plăcut surprins de succesul prezentării cărții Anei Blandiana Mai-mult-ca- trecutul. Aici are și o contribuție Mihai Vasilescu apărut în această carte cu numele de microfon de la BBC, Edgar Șelaru.

În seara de joi 16 noimbrie pianistul Toma Popovici ne-a oferit o capodoperă a muzicii ruse și a muzicii în general: Rapsodia pe o temă de Paganini, op.43 pentru pian și orchestră de Rahmaninov, acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de polonezul Jan Milosz Zarzycki. În special tema 18 este celebră pentru frumusețea sfâșietoare care exprimă nostalgie și tristețe. Toma Popovici a oferit și un bis din Schumann. În parte a doua orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Zarzycki a interpretat Simfonia a 8-a de Dvorak.

 

Vine finalul de toamnă, cu ploi, cu copaci desfrunziți, cu vreme urâtă!