miercuri, 23 noiembrie 2016

Pofta-n cui. Amintiri din vremea comunismului alimentar

Am citit dosarul Dilemei vechi cu un ochi râzând şi cu unul plângând.
Eu am amintiri duble despre lipsurile alimentare din România comunistă.

Primele datează din partea a doua a anilor 50 când devenisem responsabilul cu coada la pâine pe cartelă, care a ţinut până prin 1960 când au dispărut. Pentru coada la carne era mama care era încă tânără pe atunci. Oricum la coada de pâine luam  până la urmă produsul, spre deosebire de anii din urmă ai lui Ceauşescu, când stăteai la cozi degeaba. Lipsurile alimentare persistau pe atunci, îmi amintesc şi de un an cu criză de porumb, când la ţară am mâncat mămăligă neagră făcută din orz!

Apoi în vremea studenţiei la sfârşitul anilor 60 a fost perioada fastuoasă a României alimentare, se găseau de toate, inclusiv ţigări americane, că mă apucasem de fumat!

Dar şocul alimentar l-am trăit începând cu anii 80. Am ajuns în interes de serviciu în 1977 în Uniunea Sovietică, în zona de pe lângă Volga, în apropiere de Simbirsk (Ulianovsk),  oralul natal al lui Lenin. Am avut şi acolo un şoc intrând într-o alimentara, nu se găsea aproape nimic! Mi-am zis atunci că o fi România falimentară, dar măcar de mâncare tot găseşti. Coşmarul alimentar a devenit totuşi o realitate cruntă şi la noi în anii 80. Nu pot să uit cozile de la carne mai ales în cartierul covârşitor muncitoresc din Piteşti, unde oamenii deveniseră animale. Erau disperaţi, trebuiau să dea de mâncare copiilor şi faptul că marile succese ale agriculturii comuniste aduseseră foamea şi la ţară şi micşoraseră ocaziile de a face rost de alimente. 
Contribuţia unor activişti cretini şi ticăloşi făcuseră viaţa în acest oraş un coşmar, curentul se oprea mereu, era probabil cel mai întunecat oraş românesc, un prieten fusese ameninţat că ţine lumina aprinsă de primul secretar care umbla pe străzi în control. Casa lui era legată de poştă unde nu se întrerupea curentul!


Aceste amintiri care îmi sunt vii şi nu pot să nu răbufnesc când imbecili îşi amintesc nostalgic cum trăiau ei în vremurile alea, când stăteau degeaba la serviciu şi se ocupau de fuşăraie. Se pare că fuşaraia a cam dispărut, poţi găsi orice acum în magazinele de bricolaj, plus că patronii nu te lasă să faci ce-ţi trece prin cap.

6 comentarii:

  1. in '80 "cantina partidului' din Pitesti a fost o mana cereasca pt grupul nostru de stagiari navetisti din Buc.! ciudat este ca nimeni nu n-a cerut vreodata sa ne legitimam, iar galantarele s-au golit si acolo ... Din aceeasi perioada mi-amintesc un afis in viterina unui aprozar situat central, in zona Casei Sindicatelor: "az oo!"

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa ce n-am reusit sa aducem comunismul victorios la sate si orase, iata-ne in situatia sa facem acelasi lucru si cu capitalismul. In curand se mai implineste inca un an de la lovilutia din decmbrie si ne trezim ca nu mai avem cozi la alimentara, dar avem copii flamanzi in Romania. Paradoxal poti fi flamand si cu alimentarile goale si cu ele pline, nu-i asa?

    Peste jumătate dintre copiii români (51%) trăiesc sub spectrul sărăciei, iar unii chiar în sărăcie extremă, care le limitează dreptul la creștere și dezvoltare fizică normală, arată World Vision România.

    Situația este mult mai rea la sat, unde locuiesc 74% dintre copiii săraci ai României și unde sărăcia este citată ca principala cauză a abandonului școlar. în 2012, unul din 10 copii din zonele rurale au declarat că se culcă flămânzi, în 2014 această rată a crescut la 1 din 8 copii, conform unui studiu realizat de World Vision România şi Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
    În plus față de cei 40% care se confruntă cu riscul de sărăcie sau de excluziune socială, se estimează că 29% suferă de privațiuni materiale severe. In privința sărăciei copiilor, România conduce detașat, cu 51% in UE.
    Astea toate conduc la o Românie în care 37% din populația în vârstă de 15 ani prezintă analfabetism funcțional, copiii acestei familii se luptă să ajungă la școală desculți și cu burta goală.

    Cam asta este situatiunea, cu parere de rau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. După părerea mea toate statisticile astea gen World Vision dar și cele publicate și de unele ONG din țară sunt false sau rău interpretate. Dacă în Olanda un copil mănîncă în medie, să zicem de 1000 euro/lună asta nu înseamnă că cel din România cu 100 euro e nemîncat. Iar abandonul școlar e altă balivernă: nu toți vor să învețe și majoritatea nici nu pot. Cu cît învățămîntul obligatoriu va fi mai lung cu atît mai mulți vor renunța iar printre ceilalți vor fi mai mulți idioți. Faceți doctoratul obligatoriu și dacă doar 1 % se înscriu înseamnă că abadonul școlar e nenorocire mare, e 99 % ? 90 % din populația României are un coeficient de inteligență sub 100 ! Iar dacă mergeți prin sate veți vedea case imense, piscine uneori și mașini de nu mai încap, baruri etc. Te și miri cum sunt îmbrăcate toate țațele rurale. Săraci sunt puturoșii (la învățat sau muncă), risipitorii, handicapații și cei care refuză orice activitate plătită legal.

      Ștergere
    2. Depinde cum ne uitam. 1 din 8 copii, declara ca se culca flamanzi, conform unui studiu realizat de World Vision România şi Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Vilele bogatilor nu tin de foame copiilor saraci. Ne place sau nu, România este de departe țara cu cea mai mare inegalitate între bogați și săraci din Uniunea Europeană, în condițiile în care cei mai prosperi 20% dintre români au venituri de peste șapte ori mai mari decât cei mai săraci 20% dintre locuitorii țării, potrivit statisticilor publicate de Eurostat.

      Ștergere
    3. A compara Luxemburg de ex. cu România este aiurea ! Contează puterea de cumpărare reală, obiceiurile alimentare și altele . Dacă acolo unul cu 1000 euro/lună este sărac același criteriu nu se poate aplica în România. După cum un pensionar cu 100 euro/lună în România ar fi boier în Burkina Fasso. De aceea statisticile astea sociale din exterior sunt false.

      Ștergere
  3. Corect,compararea este falsa. Daca la noi o franzela de 500gr este 1,5 lei deci 33% dintr-un euro la ei este 3-4 euro deci de 10 ori mai scumpa si asta a fost doar un exemplu. Oricum strainii isi mananca din cur pentru un euro iar romanii sunt tare risipitoti ( sau rusii) in comentariile care le fac din cei ce ne primesc peste hotare in sejour-uri

    RăspundețiȘtergere