Balkan Ghosts de Robert D. Kaplan

Am terminat de citit cartea lui Robert D. Kaplan care l-a făcut celebru, Balkan Ghosts. Clinton, preşedintele SUA declară că a citit cartea şi că l-a influenţat. Kaplan spune că este doar o justificare a cestuia pentru lipsa de intervenţie în războaiele din fosta Iugoslavie.

În articole prin 1995-1999 ulterioare cărţii Kaplan pledează pentru intervenţia în Kossovo pentru împiedicarea sârbilor de a face epurări etnice.

După cum vedeţi şi această postare despre Fantomele Balcanilor o fac aici la blogul politic, pentru că această carte este eminamente politică ca şi ce mai recentă, În umbra Europei.  

Cartea are mai multe capitole, primul este dedicat Iugoslaviei înainte de prăbuşire prin 1989. Al doilea capitol este despre România în 1990 imediat după Revoluţie. Următorul capitol este despre Bulgaria, ca ultimul să fie dedicat Greciei. În epilog autorul evocă şi un drum din Grecia spre Adrianopole ca peisajul Balcanilor să fie complet.

După cum se observă România este inclusă şi ea în Balcani, în opinia autorului, chiar dacă pentru noi este o idee deranjantă.

Mărturisesc că, după introducere m-am dus direct la capitolul dedicat României.

Este România din 1990 în jur de Paşte. Primul drum îl face la Tulcea şi Sfântu Gheorghe. Aici este găzduit de o familie de medici care au în cap să emigreze, lucru care a devenit obişnuit azi la noi.

Următorul drum cu trenul îl face spre Iaşi, în capitala Moldovei. De remarcat că şi azi la fel ca în 1990 infrastructura de transport este la pământ, Vaporul cu care a mers este vai de el, lumea este cenuşie, predomină mirosul de nespălat şi alcool prost, lucra aplicat şi mersului cu trenul. Singura diferenţă este că, dacă în 1990 nu prea vedeai maşini pe şosele astăzi acestea sunt extrem de aglomerate.
La Iaşi, surpriză! Ia contact cu tinerii jurnalişti de la Opinia Studenţească Cristian Mungiu, viitorul mare regizor şi sora lui Alina, editorialista de azi şi profesoara de politici publice. Ambii îl admiră pe mareşalul Antonescu, dat fiind originile basarabene ale familiei. Azi şi-au mai schimbat opiniile. Kaplan este preocupat de genocidul evreilor din Transnistria şi de pogromul de la Iaşi din 1941. Azi se ştiu mai multe despre aceste lucruri teribile. 

Face apoi o vizită în peisajul de basm al Bucovinei la mânăstirile pictate, confirmat de turismul de bună calitate de aici, de azi.

Ajunge la Cluj şi deplânge dispariţia atmosferei intelectuale maghiare, superioare, dar recunoaşte politica de apartheid dusă de unguri în Transilvania. 

Ajunge la Sibiu şi admiră peisajul central european al oraşului, germanitatea lui şi stă de vorbă cu saşii care se pregătesc să plece în Germania. Kaplan este profet pentru că spune că viitorul României este legat de germani şi Germania. Uite că azi avem un preşedinte sas!

Face un drum şi la Timişoara să vadă oraşul Revoluţiei din Decembrie 1989.

Se opreşte în final la Bucureşti, este vremea alegerilor, dar acest eveniment nu-l interesează pentru că alegerea lui Iliescu este previzibilă. Blamează intervenţia ulterioară a minerilor în Piaţa Universităţii.

M-au deranjat anumite erori privind istoria României, dar ştie bine viaţa şi aventurile lui Carol al II-lea. Sunt momente pe care le-am trăit şi eu într-o continuă exaltare plină de speranţe. Dar au trecut anii!

Pentru mine mult mai interesant a fost primul capitol, dedicat Iugoslaviei. Pentru documentare foloseşte cartea lui John Reed War in Estearn Europe, jurnalistul care a descris Revoluţia Bolşevică din Rusia. Mai foloseşte şi cartea autoarei britanice Dame Rebecca West Black Lamb  and Grey Falcon.

Prima subcapitol este dedicat Croaţiei prin comparaţiile a două din figurile importante a unor ecleziaşti croaţii, Arhiepiscopii catolici Strossmayer  de  la începutul secolului militant pentru reunirea slavilor de sud şi Arhiepiscopul Stepinac din vremea Croaţiei independente din vremea ustaşilor, acuzat de colaboraţionism. Şi Kaplan spune că nu există nicio diferenţă etnică între sârbi şi croaţi, doar religia. Cu toate că cei care au creştinat pe slavi, pe bulgari, şi pe toţi iugoslavii Sfinţii Chiril şi Metodiu sunt sfinţi de prim rang şi la croaţi şi la sârbi. Izbucnirea violentă a naţionalismului croat a fost alimentat în perioada interbelică de tendinţa de acaparare a sârbilor a statului iugoslav. 

O altă vizită a lui Kaplan are loc la Pec la mânăstirea Gracianitsa, monument superb al Serbiei medievale din secolul al XIV-lea din Kossovo. Este înainte de izbucnirea ciocnirilor între albanezi şi sârbi, dar atmosfera este foarte încărcată. Kaplan spune că regiunea autonomă Kossovo a fost un dar otrăvit făcut de Tito sârbilor. Arealul istoric al Serbiei medievale este acum copleşit de demografia albaneză. Tito a stabilit la fel de perfid capitala Kossovă la Priştina exact la jumătatea distanţei dintre mânăstirea Gracianiţa şi Kossovo Poljie, locul dezastrului militar sârbesc din 1389, după care Serbia cade sub stăpânirea otomană.

Ne transportăm apoi în Macedonia. Aici am aflat lucruri interesante. Pacea de la San Ştefano din 1878 stabilea graniţele Bulgariei Mari cu ieşiri la Adriatica şi Marea Egee. Acestea erau graniţele naturale ale slavilor bulgari. Nu degeaba unii spun că grecii de azi sunt la origine slavi bulgari. Bulgarii se întindeau până la porţile Salonicului. Doar interesele marilor puteri au redus teritoriul Bulgariei. Macedonia a fost pierdută de bulgari încă odată prin Războaiele Balcanice. Revoluţionarul şi teroristul macedonean Delcev de la finalul secolului XIX era născut într-un orăşel de lângă Salonic. Grecii au încurajat pe sârbi să facă din Macedonia o entitate independentă de Bulgaria, dar s-au schimbat în 1991 la apariţia Republicii Macedonia. Acum înfloreşte identitatea separată a Macedoniei ca urmaşă a regatului lui Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare. 

Urmează capitolul dedicat Bulgariei. Vizitele în Bulgaria le face Kaplan cu trenul de la Bucureşti la Sofia şi totdeauna grănicerii bulgari sunt mai amabili. Şi viaţa în anii 80 este mai bună în Bulgaria. Aici are un prieten un ziarist bulgar vorbitor de engleză. Bulgarii visează la teritoriile pierdute, inclusiv Dobrogea românească. Sunt vremurile când s-a produs atentatul lui Agca împotriva Papei Ioan Paul al II-lea, organizat de securitatea bulgară. Se vorbeşte şi de represiunea şi bulgarizarea numelor turcilor din Bulgaria. De fapt sunt relatate mai multe vizite succesive în Bulgaria inclusiv imediat după 1990 când începe democraţia în această ţară şi speranţele se îndreaptă spre regele Simeon, care va fi prim ministru al Bulgariei. 

Ultimul capitol dedicat este Greciei. Kaplan face o diferenţă între Grecia antică ideală a intelectualilor şi cea de azi. El împarte grecii în eleni şi romei. Elenii sunt dedicaţii idealurilor, pe când romeii sunt cei pragmatici, fanarioţii de la Stambul. Un capitol impozant este dedicat guvernului Andreas Papandreu, socialist educat în SUA, dar antiamerican feroce. Este acuzat de Kaplan că a dus Grecia al faliment. Lucru care se petrece din nou azi în Grecia. Sunt pagini dedicate turismului în Grecia declanşat de filme precum Zorba de care mă bucur şi eu azi. 

Este tulburător în carte cum fiecare etnie balcanică şi naţie îşi doreşte epurarea etnică a teritoriului naţional. Grecii nu mai recunosc nicio minoritate. Au grecizat pe toţi slavii şi au beneficiat şi de infuzia de greci refugiaţi din Turcia şi aşezaţi exact în Macedonia grecească. Inclusiv România este acuzată că a dus o campanie de epurare împotriva maghiarilor, dar care nu se adevereşte în mare parte de realitatea de azi a României, unde supravieţuieşte o importantă minoritate maghiară. 

Cartea lui Kaplan este un document interesant despre vecinii noştri a căror istorie recentă o ignorăm