Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători

Privind România de azi, rămâi surprins câtă dreptate avea Caragiale! O scrisoare pierdută este modelul de felul cum se face și azi politică în România, după aproape 150 de ani. Zisa lui Farfuridi, citează expresia lui Plutarh ce referă o trădare din vremea luptelor dintre sabini și Roma.

Ceea ce s-a întâmplat ieri la USR, care, prin puciul lui Fritz și Moșteanu au decis să-i retragă sprijinul președintei partidului și candidata prezidențială Elena Lasconi ne readuce în amintire pe Caragiale. Candidata Lasconi se vede cu tăierea fondurilor de campanie și reacția ei a fost de furie și acuze la adresa găștilor din partid. Expresia i se potrivește ca o mănușă lui Moșteanu. Inițial, când a preluat conducerea USR, Elena Lasconi decisese să se debaraseze de acest personaj dubios. Iertătoare, Lasconi l-a luat înapoi pe Moșteanu și acesta și-a câștigat un loc în parlament datorită prestigiului de care se bucură primărița de Câmpulung în Argeș Muscel. Și așa își răsplătește Moșteanu șefa, trădând-o! Măcar Fritz este pe persoană fizică a câștigat Primăria Timișoarei, datorită propriilor calități, nu a sprijinului USR. Măsura decisă de puciști este fără precedent, un candidat prezidențial să fie renegat de propriul lui partid în plină campanie. Argumentul că USR îi retrage sprijinul Elenei Lasconi este că așa voturile lui Lasconi mutate la Nicușor Dan ar bloca ascensiunea lui Victor Ponta în finala prezidențială este contrazis de aritmetica electorală. Bazinul electoral așa zis suveranist nu depășește 40% așa că este imposibil ca Simion și Ponta sa ajungă în finală. Adevăratul motiv este că puciștii și susținătorii lui Nicușor Dan sunt disperați că Antonescu poate ajunge în finala prezidențială. Susținătorii lui Nicușor Dan nu pot ierta lui Crin Antonescu cum l-a tamponat pe Băsescu, suspendarea acestuia și victoria zdrobitoare din parlamentarele din 2012, nefructificate datorită altui trădător de profesie numit Victor Ponta. Crin Antonescu după eșecul de la europarlamentarele din 2014 a avut bunul simț să se retragă din viața politică pentru 10 ani. Resuscitarea lui acum în postura de candidat prezidențial, se datorează ideii lui Kelemen Hunor, care a primit acceptul partidelor din coaliția de guvernare de a fi candidat prezidențial. Și aici s-a vânturat ideea că Ilie Bolojan ar fi mai potrivit și se exercita presiunea unei trădări!? 

Acum că Nicușor Dan sau Crin Antonescu  pot ajunge în finală este argumentat de sondaje. Este totuși puțin probabil să ajungă ambii, chiar dacă bazinul electoral extins cu cel potențial al PSD ar putea permite a cest lucru. Oricum oricare dintre ei pot câștiga lejer finala prezidențială. 

Problema trădărilor rămâne și este serioasă. Ceea ce s-a întâmplat la USR este îngrijorător, după cum a acționat USR în ultimul an. Conducerea USR este în derută. Au comis eroarea cumplită să o scoată pe Elena Lasconi din fruntea listei la Europarlamentare anul trecut. Rezultatul a fost un chix pentru USR, Lasconi fiind simpatizată în acea vreme.  Așa că USR a schimbat conducerea și Drulă și ranga lui au fost îndepărtați din conducere și Lasconi a devenit șefa USR. Rezultatul calificării în finala anulată a surprins, dar a contat ideea votului util care a dus-o pe Lasconi în finală, combinată cu minciunile lui Ciolacu în afacerea Nordis, și eroarea PNL de a-l avea pe generalul Ciucă candidat prezidențial, haină nepotrivită. Anularea turului final din 2024 a zdruncinat-o pe doamna Lasconi, care a avut lipsa de înțelepciune să să dea niște declarații precipitate și prost gândite. Calificarea ei în finală a condus la un rezultat mulțumitor pentru USR care a recâștigat o parte din voturile pierdute. Reluarea alegerilor prezidențiale în noile condiții ale unor candidați pe aceeași zonă scădea evident șansele doamnei Lasconi. Dar fiind încăpățânată, ea nu a fost convinsă să renunțe. Și așa ne-am trezit cu trei candidați pe zona pro europeană, Antonescu și Dan cu primele șanse. Și aici au predominat calculele electorale care au condus la această catastrofă. Sunt conștienți puciștii că acțiunea lor va fi încununată de succes? Se vor muta toate voturile lui Lasconi și așa puține la Nicușor Dan? Eu mă îndoiesc.

USR pare un partid în degringoladă și nu văd șanse de revenire. Fritz poate prelua conducerea partidului, dar după experiența cu Iohannis mai poate avea încredere electoratul într-un german?

Să vedem.

Închei cu ceva literar că tot așa am început. Am citit în ultimul număr din România literară,o poezie, Nu sunt un amator de poezie, citesc foarte rar, dar poezia lui Ion Barbu  m-a impresionat, are o frumusețea unei pietre prețioase, prin tăietura de precizie matematică. Finalul poeziei Panteism:

Și peste tot în trupuri, în roci fierbinți - orgie

De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, 

Cutremurând vertebre de silex ori granit

Va hohoti imensa, Vitala Histerie.

Avem o problemă

În contextul dezbaterilor pentru campania prezidențială au apărut niște schimburi de replici dure între Marcel Ciolacu și Traian Băsescu. Și așa avem o PROBLEMĂ!

Am observat că până la șirul de dezbateri prilejuite de campania electorală de la sfârșitul anului trecut și acum media s-a reactivat o persoană care o credeam demult acoperită de oprobiul public. Este vorba fostul președinte Traian Băsescu. Acesta a fost dovedit ca turnător la securitate și colaborator al securității, sau securist, că ce făcea el la Anvers în anii 80? Deci am avut timp de 10 ani un securist în funcția de președinte!

Intelectuali subțiri și influenți îl ironizau pe fostul președinte Constantinescu că a fost învins de securitate, uitând meritele acestuia de orientare clară pro Vest și declanșarea acțiunilor de aderare la UE și NATO. De fapt ultimul mandat prezidențial al lui Ion Iliescu a fost o continuare al mandatului  lui Emil Constantinescu. În schimb aceiași intelectuali influenți l-au luat în brațe pe Traian Băsescu, pentru că le-a gâdilat vanitatea lor de intelectuali subțiri și mai era și atracția hipnotică pentru comportamentul de derbedeu, în pofida marilor probleme pe care le-a avut, două suspendări din funcție, faptul că apărea beat la televiziune, relația obscenă cu Elena Udrea, matrapazlâcurile în care el și membrii ai familiei sale i-au trimis pe unii dintre ei la pușcărie. După terminarea mandatului ma aflat cu oroare că președintele Băsescu a fost turnător la securitate, pierzîndu-și drepturile de fost președinte.  Astăzi candidatului Crin Antonescu i se reproșează că nu a muncit și că  trăit din banii nevestei timp de 10 ani. Însă se uită că același Băsescu a parazitat timp de 5 ani între 2019 și 2024 postul de europarlamentar fără să facă nimic, trăind cum se zice din banii poporului. Și acum Traian Băsescu îi ține lecții de moralitate premierului Marcel Ciolacu, având însă parte de o replică foarte dură. Pentru că Traian Băsescu nu are statura morală să mai țină lecții. Cum am mai spus și o repet, eu pot să accept că am avut un președinte bețiv, curvar, corupt și cam hoț, dar că am avut un președinte turnător la securitate mi se pare complet inacceptabil și imprescriptibil. Mă uluiește că Elena Lasconi și cei de la USR i-au sărit în ajutor. Ei nu au prudența să fie mai reținuți în privința lui Traian Băsescu? Dacă ar fi știut Ticu Dumitrescu, fostul șef al AFDPR, cred că ar fi explodat. Însă, pe când alții din aceeași categorie sunt blamați și acoperiți de rușine, pentru Traian Băsescu se pare că este o excepție din partea mass media și acelorași intelectuali subțiri  inconsecvenți? Nu pot decât să aprob reacția lui Ciolacu. Dar asta nu mă face să nu văd că Ciolacu are mari probleme de credibilitate. În afacerea Nordis s-a dovedit un mincinos ordinar și asta a determinat actuala configurație parlamentară și la apariția unui Călin Georgescu. Și nu este singurul, sunt și alții de la PSD, sau de la PNL. Toți acești politicieni care au sfidat bunul simț ar trebui să se retragă din luminile rampei politice și să le ia locul alții. Cei de la PNL au făcut-o deja, prin personalitatea lui Ilie Bolojan, care acum este președinte interimar. Observ că și el a ajuns sub focul criticii unor deontologi de doi bani. 

Dar să lăsăm problemele politice, eu am convingerea că viitorul președinte va fi unul pro-european, fie Nicușor Dan, fie Crin Antonescu.

Mult mai angoasant este ce se întâmplă pe plan extern. Efectele deciziei lui Trump de a mări taxele vamale au declanșat reacții nefavorabile în economia americană, în primul rând și a celei mondiale. Trump este un om de afaceri, dar parcă nu ar fi lucrat în business. El nu înțelege că SUA a dezvoltat extrem de mult și bine sfera serviciilor financiare, de IT, mass media, Hollywood. SUA nu se poate reîntoarce așa, la dorința lui Trump spre industria manufacturieră. Tot  ce face el nu face America măreață, nici măcar SUA. Că America asta este un continent, adică două și cuprinde și alte state. Și văd că reacțiile publice nu au întârziat. În Statele Unite se desfășoară ample demonstrații de protest. Trump nu reușește să-l convingă pe Putin să fac pace pentru că el este un criminal și acționează în logica agresivă a Rusiei de sute de ani. O mai și favorizează cu taxe zero. Penibil!

În schimb la noi a venit primăvara, dar se anunță o răsuflare a iernii, sper trecătoare și scurtă!

Stima de sine

Pentru că un prieten m-a rugat să explic succesul lui Călin Georgescu, am să reiau acest subiect. În ultimii ani ai dictaturii național comuniste a lui Ceaușescu, PCR și securitatea au început să selecționeze tineri de perspectivă care să continue regimul Ceaușescu. Printre ei s-a aflat și Călin Georgescu. Dacă alții, precum Cristian Diaconescu, Mircea Geoană, sau fostul meu coleg Ion Jinga au făcut carieră, au ajuns ambasadori și miniștri, Călin  Georgescu a avut poziții subalterne în aparatul de stat, și-a falsificat cariera că ar fi fost în Clubul de la Roma sau funcționar a ONU. Pe fondul frustrărilor declanșate de Covid și mai ales a Războiului din Ucraina în rândul electoratului românesc s-au produs mari frustrări și resentimente. Ele au fost declanșate de revolta precariatului, a celor care au pierdut în tranziție prin șomaj, au trebuit să emigreze în Europa să muncească munci grele, au uitat perioada grea din vremea comunismului, a lipsurilor, dar le-a rămas nostalgia că aveau servici, fie că munceau sau nu, deci aveau un venit mizerabil, pe îl aveau la fel cam toți, excluzând, nomenclatura și organele de represiune, securitatea și miliția. În plus s-au înmulțit noii îmbogățiți, care aveau anterior în comunism același statut și asta a accentuat resentimentele. După episodul din 2000 cu Vadim Tudor și PRM se părea că electoratul resentimentar extremist s-a redus și a dispărut odată cu accesul în NATO și în UE. Iată că la sfârșitul anilor deceniului doi al secolului XXI au reapărut cu putere aceleași frustrări enunțate mai sus. În plus și tineretul mințit de părinți nostalgici după servici  nu a mai resimțit pericolul pe care prezentau reziduurile comuniste și teama de pericolul rusesc. Și așa s-a dezvoltat acest curent extremist, alimentat de războiul hibrid dus de Rusia împotriva României cu ajutorul securiștilor nostalgici care a alimentat ura și furia pe sistemul democratic de la noi. Ex securistul Călin Georgescu spre deosebire de colegii lui s-a apropiat de aceste cercuri care trădau interesele României și a profitat de valul de furie. El este un impostor psihopat care debitează cele mai năstrușnice baliverne, dar care au determinat pe resentimentari și furioși să-l promoveze mai ales cu ajutorul rețelelor sociale, Tik Tok. La asta a mai contribuit și mobilizarea intelectualilor influenți în susținerea doamnei Lasconi, care părea să-l concureze pe Marcel Ciolacu, cât a contat și miza greșită pe Ciucă de la liberali. Și așa ne-am trezit cu acest Călin Georgescu care a cumulat 24% din electorat la primul tur și cu Elena Lasconi pe locul doi. Din cauza misoginismului românesc și a defectelor evidente ale doamnei Lasconi, acest pion al rușilor avea toate șansele să devină președinte al României. El a comis o eroarea fundamentală, verificată în SUA: follow the money! Călin Georgescu a declarat cheltuieli electorale ZERO. Și așa împotriva lui s-a declanșat justiția. A fost anulat turul II al prezidențialelor și reluarea de la zero a acestora. 

În noua campanie de alegeri prezidențiale contează patru candidați: George Simion care contează pe voturile lui Călin Georgescu și Victor Ponta care se adresează electoratului pesedist care l-a votat pe Călin Georgescu. Matematica electorală de aproximativ 40% nu le permite accesul ambilor în turul II, deci sondajele care îl dau pe amândoi în turul final par a fi eronate și nu le dau nici șanse să devina vreunul președinte. Pentru că unul din candidații pro europeni, Nicușor Dan și Crin Antonescu vor depăși în mod sigur 20%, ba este posibil ca ambii să se califice?! Cred că în această ecuație nu contează doamna Lasconi, care însă poate smulge procente de la Nicușor Dan.  Și acum se poartă în media și pe rețelele sociale un lobby foarte accentuat pentru Nicușor Dan. În fața provocărilor pe care le ridică realitatea politică externă va trebui ales un președinte să facă față unor situații foarte complicate. În fața realității politice declanșată de acțiunile lui Donald Trump, președintele României trebuie să facă față unor provocări grele. România este o țară europeană membră UE și în același timp politica noastră de securitate s-a bazat pe parteneriatul strategic cu SUA. Cine va fi în stare să facă față acestor provocări, Nicușor Dan sau Crin Antonescu? Eu cred că Antonescu are profilul de președinte al României față cu realitățile externe, în baza experienței sale politice, președinte PNL timp de 6 ani și a experienței parlamentare. În plus în perioada scursă, a locuit și în Anglia și a arătat că vorbește fluent engleza, necesară în negocierile externe. Nicușor Dan nu posedă aceste avantaje politice, nu are experiența politică,  dar poate fi un prim ministru destul de performant.  Lui Crin Antonescu nu i se poate ierta de către aceeași intelectuali, formarea USL. Ne aflăm azi în fața aceleiași realități, coalițiile pro europene nu pot funcționa fără PSD.  Dacă ne aducem aminte în 2021 a funcționat o coaliție de centru dreapta formată din PNL, USR și UDMR. Ea s-a prăbușit din pricina disputelor dintre prim ministrul Cîțu și liderii USR. Dacă este să aducem o critică întemeiată fostului președinte Iohannis este că acesta nu a fost în stare să negocieze și să convingă  părțile interesate și să se continue această coaliție de guvernare. Dacă această coaliție ar fi continuat până în 2024, probabil că alta ar fi fost realitatea politică din România și influența extremiștilor AUR, SOS, POT nu ar fi fost importantă. Dar acestea sunt chestiuni contrafactuale! 

Însă aș sublinia ceva extrem de important de la dezbaterea publică de aseară cu Crin Antonescu remarcată de un etnic armean, domnul Varujan Pambuccian. Atunci când a redactat proclamația de Unirea a Transilvaniei cu România Vasile Goldiș a dat măsura stimei de sine a liderilor români transilvani. Este acea mândrie că ești român, repetată și de Regele Ferdinand I când a întemeiat România Mare și aș adăuga aici și pe Ionel Brătianu.  Ne-am pierdut stima noastră de sine, frecvent aud și o comit și eu că trăim într-o țară de rahat. De vină este și educația, cei șapte ani de acasă, înlocuiți cu educația de mahala care   se petrece în ghetourile românești, ale blocurilor construite în vremea comunismului în care s-a mutat populația de la țară care a lăsat uitate bunele obiceiuri și stima de sine. Doar un Lulea de la AUR are nostalgia realizărilor mărețe de atunci. Acesta avea cam 8 ani la revoluție. Cum să perceapă el cum era viața în comunism? Doar prin filtrul nostalgicilor cu care împarte false patriotisme cu miros infect de Putin. 

Deci este extrem de important să ne recâștigăm această stimă de sine, să consolidăm solidaritatea națională care pare a lipsi acum.

În fapt eram preocupat să prezint filmele pe care le-am văzut în ultimul timp. 

Și am remarcat două seriale. 

En Place este un serial de comedie francez. Pornește de la premisa că, dacă naționala de fotbal a Franței este africană, de  ce nu ar fi și un președinte african. Și așa în sezonul doi al acestui serial africanul sau negrul cum spun francezii, Alexandre Ble ajunge președinte al Franței. Ceea ce urmează este un adevărat coșmar, cred că realizatorii o dau rău în bară, cu o Franță ca acum, sfâșiată între stânga și dreapta, dar și cu situații incredibile pentru o realitate politică care se vrea satirică, dar ajunge să fie grotescă.

De asemenea am văzut serialul A man on the Inside. Este o comedie despre bătrânețe cu toate repercusiunile care le aduce vârsta înaintată. Începi să uiți cuvinte, substantive spun personajele. Și eu am început să pățesc același lucru, uit cuvinte, ca de exemplu anacronic, pe care l-am recuperat citind un articol din România literară! 

Azi este 1 Aprilie, ziua păcălelilor, dar ce am scris nu este o păcăleală!