luni, 26 mai 2025
Că toți suntem români mai mult sau mai puțin onești
luni, 19 mai 2025
Suntem o națiune de oameni normali
Dar să facem niște socoteli! Jurnaliștii exclamau că Nicușor Dan avea o diferență de recuperat de 20 de procente. Pare adevărat, dar mai erau voturile acordate lui Antonescu și cele ale doamnei Lasconi care totalizau, împreună cu ale lui peste 43%, deci mai mult decât voturile lui Simion. Ce alternativă aveau acei votanți decât să-l voteze pe Nicușor Dan? Însă rămâneau în discuție cele 13% voturi acordate lui Ponta în primul tur de prezidențiale, adică peste 1200000 de voturi. Însă la turul doi al prezidențialelor de ieri au venit în plus peste 2 milioane de votanți, care au anulat voturile lui Ponta și au dat diferența de peste 800000 de voturi în favoarea lui Nicușor Dan. Așa s-a întâmplat și la alegerile prezidențiale trecute. Există o rezervă de 2 milioane de votanți cu aspirații pro-europene care se mobilizează doar la turul doi al prezidențialelor și nu se prea implică în alegerile parlamentare, care sunt la fel de importante. Este sarcina oamenilor politici români să fie în stare să mobilizeze și pe aceștia la aceste alegeri.
Alegerea ca președinte a lui Nicușor Dan a confirmat opțiunea europeană și pro atlantică a Românilor. Președintele ales Nicușor Dan a fost sunat și felicitat de președintele Macron. Noi românii suntem datori Franței, pentru că apariția statului modern România se datorează Franței lui Napoleon al III-lea, semnificativ după Războiului Crimeii care a însemnat înfrângerea Rusiei în 1856. Misiunea franceză a reorganizat armata română după 1916, care a fost capabilă să respingă ofensiva germană din Războiul de Reîntregire. Alianța cu Antanta și în special Franța a dus la apariția în 1918 a României Mari, reîntregite cu provinciile sale istorice, Transilvania, dar și Basarabia răpită de Rusia în 1812. România Mare s-a prăbușit 1940, în momentul când Franța s-a prăbușit sub loviturile hitleriste. De aceea relația României cu Franța este specială. Este singura putere nucleară din UE și cu cea mai importantă armată a acesteia. Împreună cu Franța și celelalte țări europene, cu care suntem în NATO avem o alianță pe care ne putem baza la greu. Toate acestea contrazic analizele istoricului helveto austriac că ne-am fi aflat în fața unui nou 1940! România nu a ajuns în situația Ungariei lui Orban, sau a Slovaciei lui Fico și care ar fi distorsionat într-un mod foarte grav parcursul european al României.
Ce rămâne? Președintele Nicușor Dan trebuie să declanșeze imediat discuțiile privind formarea unui guvern de coaliție care să includă PNL, USR, UDMR, minorități și mai ales și pe PSD pentru o largă majoritate parlamentară. Aud opinii că fără PSD, dar orice am face, parlamentarii PSD sunt cei mai mulți și pot asigura stabilitatea unei guvernări cu majoritate parlamentară. Problema este că în momentul de față PSD se află într-o gravă criză de lidership. Singura cu credibilitate o are Olguța Vasilescu cu Doljul, care au votat majoritar pe Nicușor Dan. Și USR suferă aceeași problemă de lidership, dar s-a scos prin alegerea lui Nicușor Dan. Sper ca figura respingătoare a lui Moșteanu să nu se afle printre cei care conduc USR, a făcut mereu joc dubioase în Argeș și mai ales Pitești, unde a favorizat PSD. Partidul care s-a resetat primul este totuși PNL, a avut lider interimar pe Ilie Bolojan, cu o activitate meritorie ca președinte interimar, care îi dă dreptul și speranța să devină primul ministru al guvernului de largă coaliție. Ține de Nicușor Dan și de Bolojan să convingă PSD să continue la guvernare. Este în interesul autorităților locale pesediste să beneficieze de efectele guvernării. Și la opoziție lucrurile nu stau de loc bine. George Simion a pierdut scrutinul prezidențial, este un perdant și asta îi slăbește poziția de lider AUR. POT devine nesemnificativ și probabil va dispărea. La fel de problematică va fi și situația SOS, care are ca atu doar pe guraliva agresivă de Șoșoacă. Deci scena politică românească este în curs de resetare.
Lumea răsuflă ușurată, România începând din 19 mai 2025 este în linii mari aceeași ca și înainte de această dată. UE ne va privi cu alți ochi acum, când am dat testul de reziliență. Rămâne de explicat reacția de furie a diasporei care a votat împotriva propriilor interese sociale și politice, dar asta este sarcina sociologilor și a analiștilor politici și de ce nu și pentru noi oamenii obișnuiți.
Cinci ani avem siguranța unui președinte normal, Nicușor Dan!
duminică, 18 mai 2025
vineri, 16 mai 2025
Există viață și după 18 mai
Acum fenomenul care este cu adevărat ciudat este reacția diasporei, diaspora precariatului nemulțumit de statutul pe care îl au muncitorii români în Occident, pe nemulțumirile pe care le produce clasa politică și care își pune încrederea electorală în niște personaje absolut dubioase. Efectul nemulțumirilor diasporei, care îi influențează pe cei de acasă va fi că rudele din țară vor avea de suportat efectele acestor alegeri necugetate care-i vor sărăcii pe compatrioți. Este extrem de ușor să faci rău și și cei din diasporă vor avea și ei repercusiuni de la alegeri proaste. Să vedem dacă se va produce o mobilizare a electoratului care să blocheze pe Simion. Să deie Domnu'!
Și ultimul număr din Dilema are dosarul Cum alegem. care însă evită să se ocupe de alegerile prezidențiale de pe 18 mai. Însă m-a iritat articolul lui Sever Voinescu în care autorul își varsă fierea și nervii pe Crin Antonescu. Îl face cu ou și cu oțet. Mai vehiculează prostia debitată de Elena Lasconi, că evenimentele din vara lui 2012 au blocat aderarea la Schengen, o tâmpenie, că nici nu se punea atunci problema. Când îi citesc reacțiile politice îmi amintesc de carierea politică ratată a acestuia. A fost sluga plecată a lui Băsescu, nomina odiosa, cel mai sulfuros președinte. Dar nu a sta este problema, că au fost și alții care i-au fost slugi. El s-a făcut de râs la numărătoarea voturilor la o lege a pensiilor, chestiune extrem de sensibilă. Dacă a fost un politician ratat asta ține de istorie, însă de când este redactor șef la Dilema, calitatea revistei este în scădere. A umplut-o cu tot felul de opinii de terapeuți și psihoterapeuți, ca și cum cititorii trebuie să se caute la cap când o citesc.
Este în plină desfășurarea Festivalul Internațional al Teatrului de Studio ediția a XXVIII-a, 9 – 18 Mai 2025 Tema – FRAGILITATE. Până acum am văzut Despre ce nu știi, Teatrul Davila, regia Felix Alexa, Povestea unei femei fatale, producție Teatrul de Artă, Deva, Artă, Teatrul Alexie Mateevici, Chișinău, O poveste normală despre o fată normală, Teatrul de Vest, Reșița, Oameni buni, Teatrul de Comedie, București, Dolores, Teatrul Tineretului, Piatra Neamț. Dintre toate producțiile văzute până acum rețin primele două, Despre ce nu știi și Povestea unei femei fatale.
Și în final ceva despre fotbal. S-a terminat, în fine cu lupta pentru titlu în Spania. Miercuri Real Madrid întâlnea pe Mallorca în speranța că joi se va împiedica Barcelona. ca de obicei, Real a începu prost și a marcat Mallorca! După aceea, în special în repriza a doua Realul a atacat continuu și Mbappe a egalat! Timpul trecea erau 5 minute de prelungire, se termina meciul, o minge respinsă de apărarea Mallorcăi este degajată cu boltă în careu cu spatele și Ramon, un tânăr fundaș titularizat în lipsa celorlalți dă gol și se termină meciul 2-1. Și vine joi Barcelona juca cu Espanol dincolo același oraș și cu ambiție mare a echipei mai slabe. 0-0 la pauză, încă erau 5 puncte diferență, dar intervine geniul lui Lamin Yamal, dă gol și pasă de gol. Barcelona este noua campioană a Spaniei, după ce a băut pe Real în toate cele patru meciuri disputate!
Plouă și asta mă bucură!
luni, 12 mai 2025
Dilema de la prezidențialele din 2000 se repetă
Din 9 mai a început la Teatrul Alexandru Davila Festivalul Internațional de teatru de studio în a XXVIII-a ediție. Am văzut deja trei piese, Despre ce nu știi, o dramă pusă în scenă chiar de Teatrul Davila, Povestea unei femei fatale, o comedie neagră, pusă în scenă la Teatrul de Artă din Deva și Artă, pusă în scenă de Teatrul Alexie Mateevici din Chișinău, am văzut deja piesa cu bărbați, nu cu femei ca cea de la Chișinău.
Am văzut și câteva filme. Balle perdue 3 este un film de acțiune francez, extrem de violent, în stil de Hollywood. Este în desfășurare Mobland, un serial englezesc cu gangsteri, lupta între două bande rivale. Capii sunt oameni de afaceri, foarte bogați, stricați până în măduva oaselor. Șeful bandei Harrigan este interpretat de Pierce Brosnan, soția lui este interpretată de Helen Mirren. Harrigan are un aranjor pe nume Harry, care-i rezolvă toate problemele delicate interpretat de Tom Hardy, unul din cei care concurează pentru viitorul James Bond.
S-au terminat semifinalele cupelor europene. În Champions League in 2015 erau în finală și câștiga doar echipe spaniole, sau engleze, excepție 2020, pandemia și a câștigat Bayern. anul acesta vor fi în finală PSG și Inter, eu nu dau o favorită, ambele au șanse!
În schimb în Europa League se întâlnesc Manchester United și Tottenham, ac vai de ele în campionat, deci va fi o a 6-a participantă engleză în Champions League. În Conference League se întâlnesc Chelsea și Betis Sevilla și aici sunt echipe engleză și spaniolă., dar nu în Champions League.
S-a consumat și El Clasico la Barcelona între Barca și Real. A câștigat din nou Barcelona, care este mai mult ca sigur campioană. A condus Real cu 2-0, degeaba, doar Mbappe are satisfacția că a dat 3 goluri. Liverpool a făcut 2-2 cu Arsenal, cea de pe locul 2 și este deja campioană.
Vremea este foarte rece, parcă este început de primăvară, nu finalul ei.
joi, 8 mai 2025
Giani din Las Fierbinți a câștigat alegerile
joi, 1 mai 2025
Tradiție
Publicând comentariul despre cartea Anii treizeci, am avut o discuție cu prietenul Mike Vasilescu. El mă combătea pentru faptul că eu am spus cu noi nu avem tradiție. Făcusem această afirmație în contextul faptului că Nae Ionescu și Nichifor Crainic susțineau statul ortodoxist, izvorât din tradiție. Ori opinia mea este că tradiția politică a statelor române este foarte vagă și nu poate fi considerată tradiție. Dacă privim trecutul nostru trebuie să recunoaștem că, cu mici excepții, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și mai ales cu proiectul politic militar al lui Mihai Viteazul, nu putem vorbi de o tradiție politică și ea legată de tradiția ortodoxă, în felul în care este tradiția politică occidentală. Faptele lui Mihai Viteazul au constituit bazele pretențiilor noastre politice asupra Transilvaniei începând din secolul al XIX-lea al retrezirii naționale, cu pașoptiștii și argumentată în 1916 de Ionel Brătianu în fața fiului său Gheorghe, marele istoric de mai târziu. Mike avea dreptate că principatele continuă o tradiție bizantină, sfârșită după căderea Constantinopolului în 1453. Dar această tradiție bizantină a fost mediată de influența slavă. Am fost singurul stat ortodox de limbă latină care, după Reformă am trecut la limba de liturghie în româna vernaculară, cu mare opoziție din partea clerului ortodox. Eram singurii ortodocși care am renunțat la slavonă, prin simplul fapt că toți ceilalți ortodocși, cu excepția grecilor erau slavi. Acest fenomen s-a petrecut în Reformă în statele germanice unde limba latină nu era inteligibilă ca în catolicismul sud european latin, romanic. De abia din secolul al XVI-lea, după ce Coresi a tradus în românește texte sacre și biserica ortodoxă a adoptat liturghia în limba vernaculară se poate constitui o tradiție ortodoxă a păstrării limbii române. Nu trebuie uitat și martiriul în credință a lui Constantin Brâncoveanu. Privind înapoi, nici românii din Transilvania nu au renunțat la ortodoxie, după cucerirea maghiară și nu s-au convertit la catolicism. Biserica greco-catolică unită din Ardeal de la începutul lui 1700 a fost un act cu adevărat politic și datorită ei, prin Școala Ardeleană s-a retrezit sentimentul național și a fost prima tentativă de renunțare la scrierea cu caractere chirilice și trecerea la scrierea cu caractere latine, desăvârșită de reforma lui Cuza! Adevărata tradiție este păstrarea limbii române prin creația folclorice prin care s-a păstrat limba noastră. Există o tradiție românească pe care o căuta în vechime și Mihai Eminescu, care vedea la domnitori o iluzorie tradiție cu aer conservator, dar nu cu totul adevărată. De fapt Eminescu căuta o și tradiție literară de dinainte de vremea sa, final din secolul XVIII până la mijlocul secolului XIX cu cu scriitori și poeți, inspirat de Lepturariul românesc al lui Aron Pumnul, sub forma poeziei Epigonii, din care abia au rămas Alecsandri și Mureșanu, autorul poeziei Un Răsunet adică, versurile imnului național Deșteaptă-te române!
Ce căutau ortodoxiștii Nae Ionescu și Crainic este o iluzorie tradiție, care de fapt nu a existat!
Sunt un cititor de Dilema și mă cam irită faptul că aproape în fiecare număr este câte un articol despre analize psihoterapeutice, psihanaliză etc, de parcă redactorii revistei simt nevoia de tratament de acest tip!? Am citit dosarul din ultimul număr, dedicat lui Ioan Petru Culianu. Despre acesta am auzit prima dată la Europa Liberă de la emisiunile Monicăi Lovinescu. A fost un genialoid, cum foarte bine îl descrie Andrei Pleșu cu care a fost prieten. A părăsit România cu o bursă în Italia unde a rămas și a obținut doctorate acolo și în Olanda. Țelul său a fost să ajungă la Eliade, fiind interesat de istoria religiilor și a ajuns, devenind asistentul său. A descoperit scrierile politice legionare, dar nu le-a publicat, alții s-au ocupat de trecutul lui deochiat. Era interesat in special de magie și ezoteric, totuși nu a reușit să aibă un statut de scriitor român. Moartea lui, rămasă neelucidată este în continuare un mister. Eu nu am o părere prea bună, pentru că un alt român, care era interesat de Eliade și de istoria religiilor, a fost blocat de Culianu în bunul stil românesc să moară capra vecinului!
Am început cartea Ultima generație păgână care este în primul rând de istorie și mai puțin de istoria creștinismului.