Că toți suntem români mai mult sau mai puțin onești

Stăm și la trecutele alegeri sub semnul lui Ion Luca Caragiale. Acum urmează fiecare să stabilească care au fost cei onești, și care mai puțin. Păi, George Simion este un Cațavencu mai tupeist, Călin Georgescu un Farfuridi, mai prolix. Ambii visau că România are nevoie de o tiranie ca în Rusia? Simion era un jupân Dumitrache care amenință că ăia care mănâncă poporul să ajungă la cremenal? Caragiale a fost fiziologul caracterelor românești și este cel mai politic scriitor clasic român. Scena politică românească de azi este sub semnul lui. Pentru că astea sunt avantajele unui sistem, constituțional, cu bunele și cu relele lui.

Și Dilema are un dosar intitulat: văd enorm mai simt ceva? dedicat implicit alegerilor care au avut loc duminică 18 mai. Cel mai de succes show de televiziune, Las Fierbinți se inspiră din  Caragiale.  Cetățeanul turmentat este aici Celentano, bețivul satului, Robi este un fel de Ghiță Pristanda, mai naiv, dar tot tentat și el de corupție, polițistul de azi din România, primarul Vasile este un fel de Trahanache, mult mai venal însă, cum sunt mulți primari de azi. Prefectul ar putea fi un Tipătescu, dar preocupat să fure statul. De aceea mă surprinde că unii s-au pus cu cenzura pe siturile liceului nostru, cel care merită cel mai mult numele de Caragiale, pentru că aici a studiat genialul scriitor născut, semnificativ, în satul Haimanale! Nici eu nu sunt adeptul celor care fac din susținerea un candidat un scop în sine, care folosesc un limbaj brutal, menit să desființeze pe adversari, și mai ales pe  cei care nu au simțul umorului. Stăm sub semnul lui Caragiale!

Nicușor Dan va deveni președinte astăzi. A fost soluția logică, iar Simion prin ceea ce promova a speriat cursul leului și cei care l-au votat pe Nicușor au simțit și efectul în portofel, cursul euro are un trend descrescător de la alegeri, UE a devenit mai prietenoasă cu problemele economice ale României. Nicușor Dan a fost prezent și aplaudat la mitingul din Polonia al lui Rafał Trzaskowski, candidatul liberal, primar al Varșoviei, pentru că relația noastră cu Polonia este critică, în calitate de vecini ai Ucrainei. Rezistența Ucrainei împotriva Rusiei este extrem de importantă atât pentru noi cât și pentru polonezi, la fel cum este critică pentru independența Republicii Moldova. Basarabia trebuie să rezolve problema Transnistriei, teritoriu care nu a aparținut niciodată României Mari. Nicușor Dan este poate novice în politica internațională, dar văd că are un sprijin serios de la președintele Franței, Macron. Suntem datori Franței, pentru apariția statului România în Europa secolului XIX, au fost aliații noștri în Primul Război Mondial și au fost sprijinitorii noștri pentru România Mare. Franța este cea mai importantă forță militară din UE, la fel și în contextul european NATO. Alianța cu Franța este de aceea importantă. La fel de important, aș spune esențial este parteneriatul strategic cu SUA, aici însă depinde de președintele Trump. Unii se așteaptă la minuni, dar eu sunt mai prudent, mizez pe inteligența și bunul simț al lui Nicușor Dan. A dovedit asta și ca primar, cu toate că  a avut probleme practic insurmontabile în București. Să sperăm de bine cu președintele Nicușor Dan. Nici el, la fel ca precedentul nu mai este un escu!

Am avut ocazia să asist la un eveniment deosebit la Filarmonica Pitești care a aniversat 18 ani de funcționare. A fost pus în scenă spectacolul dramatic muzical Peer Gynt. Spectacolul a constat din partea dramatică a piesei lui Ibsen, despre Peer Gynt, aventurierul nordic, în interpretarea lui Tudor Aaron Istodor și acompaniat de marea artistă Maia Morgenstern, mama sa. Partea muzicală care este suita muzicală Peer Gynt, aparținând lui Edvard Grieg a fost asigurată de orchestra Filarmonicii Pitești dirijată de Tiberiu Oprea.  Am descoperit că traducerea versurilor aparține poetului Adrian Maniu. 

Sâmbătă și duminică la Pitești s-a desfășurat festivalul de literatură FILSTREET moderat de Călin Vlasie și Ion Bogdan Lefter. Au fost mulți scriitori și critici literari invitați, printre care o remarc pe Gabriela Adameșteanu, legată prin copilărie și adolescența liceului de Pitești. Mulți scriitori, dar puțini cititori. Duminică s-a discutat despre impactul Inteligenței Artificiale și a internetului asupra scriitorilor.  părerea mea este că IA poate crea romane de felul lui Code Red de Vince Flynn, citit acum de mine, de fapt Kyle Mills, un substitut al autorului de succes de romane de spionaj, mort de aproape 10 ani, dar IA nu poate fi scriitor adevărat de romane, sau mai ales de poezii. 

Nu uit nici fotbalul. S-au terminat campionatele de fotbal din Europa. În Germania era cunoscută deja campioana Bayern, dar a reușit să se califice la Champions League și Dortmund. În premier League Liverpool era campioană de vreo patru etape. Ultima etapă a stabilit participantele la Champions League care sunt Arsenal, Manchester City, Chelsea și Newcastle. Mai este și Tottenham care a câștigat Europa League. În Spania era cunoscută deja câștigătoarea, Barcelona. În Champions League vor juca Real, Atletico, Bilbao și în premieră Villareal! Cel mai disputat titlu a fost în Italia, stabilit la sfârșitul săptămânii ca fiind Napoli. La Champions league în ultima etapă s-a stabilit că Inter, Atalanta și Juve sunt celelalte echipe.

Și plouă, plouă! 

Suntem o națiune de oameni normali

Asta a dovedit ziua de 18 mai 2025! Împotriva temerilor unora românii s-au mobilizat și l-au votat pe Nicușor Dan președinte cu un scor care nu lasă loc de îndoieli. Are peste 800000 de voturi mai mult și este o diferență notabilă de peste 7 procente.  Mă întreb cum a avut tupeul George Simion, imediat după exit poll-uri, să se declare ele președinte? A crezut din nou că aceste sondaje se înșală, a mizat că diaspora o să-l facă președinte? 

Dar să facem niște socoteli! Jurnaliștii exclamau că Nicușor Dan avea o diferență de recuperat de 20 de procente. Pare adevărat, dar mai erau voturile acordate lui Antonescu și cele ale doamnei Lasconi care totalizau, împreună cu ale lui peste 43%, deci mai mult decât voturile lui Simion. Ce alternativă aveau acei votanți decât să-l voteze pe Nicușor Dan? Însă rămâneau în discuție cele 13% voturi acordate lui Ponta în primul tur de prezidențiale, adică peste 1200000 de voturi. Însă la turul doi al prezidențialelor de ieri au venit în plus peste 2 milioane de votanți, care au anulat voturile lui Ponta și au dat diferența de peste 800000 de voturi în favoarea lui Nicușor Dan. Așa s-a întâmplat și la alegerile prezidențiale trecute. Există o rezervă de 2 milioane de votanți cu aspirații pro-europene care se mobilizează doar la turul doi al prezidențialelor și nu se prea implică în alegerile parlamentare, care sunt la fel de importante. Este sarcina oamenilor politici români să fie în stare să mobilizeze și pe aceștia la aceste alegeri. 

Alegerea ca președinte a lui Nicușor Dan a confirmat opțiunea europeană și pro atlantică a Românilor. Președintele ales Nicușor Dan a fost sunat și felicitat de președintele Macron. Noi românii suntem datori Franței, pentru că apariția statului modern România se datorează Franței lui Napoleon al III-lea, semnificativ după Războiului Crimeii care a însemnat înfrângerea Rusiei în 1856. Misiunea franceză a reorganizat armata română după 1916, care a fost capabilă să respingă ofensiva germană din Războiul de Reîntregire.  Alianța cu Antanta și în special Franța a dus  la apariția în 1918 a României Mari, reîntregite cu provinciile sale istorice, Transilvania, dar și Basarabia răpită de Rusia în 1812. România Mare s-a prăbușit 1940, în momentul când Franța s-a prăbușit sub loviturile hitleriste. De aceea relația României cu Franța este specială. Este singura putere nucleară din UE și cu cea mai importantă armată a acesteia. Împreună cu Franța și celelalte țări europene, cu care suntem în NATO avem o alianță pe care ne putem baza la greu. Toate acestea contrazic analizele istoricului helveto austriac că ne-am fi aflat în fața unui nou 1940! România nu a ajuns în situația Ungariei lui Orban, sau a Slovaciei lui Fico și care ar fi distorsionat într-un mod foarte grav parcursul european al României.  

Ce rămâne? Președintele Nicușor Dan trebuie să declanșeze imediat discuțiile privind formarea unui guvern de coaliție care să includă PNL, USR, UDMR, minorități și mai ales și pe PSD pentru o largă majoritate parlamentară. Aud opinii că fără PSD, dar orice am face, parlamentarii PSD sunt cei mai mulți și pot asigura stabilitatea unei guvernări cu majoritate parlamentară. Problema este că în momentul de față PSD se află într-o gravă criză de lidership. Singura cu credibilitate o are Olguța Vasilescu cu Doljul, care au votat majoritar pe Nicușor Dan. Și USR suferă aceeași problemă de lidership, dar s-a scos prin alegerea lui Nicușor Dan. Sper ca figura respingătoare a lui Moșteanu să nu se afle printre cei care conduc USR, a făcut mereu joc dubioase în Argeș și mai ales Pitești, unde a favorizat PSD. Partidul care s-a resetat primul este totuși PNL, a avut lider interimar pe Ilie Bolojan, cu o activitate meritorie ca președinte interimar, care îi dă dreptul și speranța să devină primul ministru al guvernului de largă coaliție. Ține de Nicușor Dan și de Bolojan să convingă PSD să continue la guvernare. Este în interesul autorităților locale pesediste să beneficieze de efectele guvernării. Și la opoziție lucrurile nu stau de loc bine. George Simion a pierdut scrutinul prezidențial, este un perdant  și asta îi slăbește poziția de lider AUR. POT devine nesemnificativ și probabil va dispărea. La fel de problematică va fi și situația SOS, care are ca atu doar pe guraliva agresivă de Șoșoacă. Deci scena politică românească este în curs de resetare. 

Lumea răsuflă ușurată, România începând din 19 mai 2025 este în linii mari aceeași ca și înainte de această dată. UE ne va privi cu alți ochi acum, când am dat testul de reziliență. Rămâne de explicat reacția de furie a diasporei care a votat împotriva propriilor interese sociale și politice, dar asta este sarcina sociologilor și a analiștilor politici și de ce nu și pentru noi oamenii obișnuiți. 

Cinci ani avem siguranța unui președinte normal, Nicușor Dan!

Avem în fine un un președinte, Nicușor Dan!

 

Ne-a trecut glonțul pe la ureche! Românii și Dumnezeu ne-au ajutat

Există viață și după 18 mai

Titlul postării mele poate suna defetist.  Dar dacă urnele vor decide că Simion va urma să fie președinte viitorul o să sune prost. Că relațiile cu UE și cu NATO vor intra într-o fază complicată va fi un lucru, dar cel mai rău este că în spatele lui Simion și  lui Călin Georgescu se ițește figura sinistră a lui Putin. Și asta este într-adevăr o mare problemă. Nu este prima oară când România trece prin momente critice. Au fost crizele anilor 1997-2000, cu restructurarea și privatizarea economiei românești, cu inflația care depășea 100%, cu criza mineriadelor lui Cozma. Apoi a fost perioada anilor 2010-2012 cu tăierea salariilor, cu proteste, cu referendumul de demitere ratat al lui Băsescu. A mai fost și perioada Dragnea 2017-2019, cu imense proteste împotriva tentațiilor de a subjuga justiția. Un istoric care nu-mi trezește decât dispreț, spune că România este în situația din 1940, când sa prăbușit România Mare cu cedări teritoriale. Nu este adevărat! Atunci alianțele pe care se baza România nu mai existau, Franța se prăbușise sub cizma germană. Acum suntem în UE și în NATO, două instituții internaționale extrem de puternice economic, politic și militar. Simion nu este Orban Viktor, care dansează pe sârmă cu relațiile lui cu Putin și nu se dezice de UE și NATO. Ungaria nu mai funcționează și maghiarii încă se lasă seduși de revizionismul lui Orban, dar nu mai este mult și poate să dispară la anul de pe firmament. 

Acum fenomenul care este cu adevărat ciudat este reacția diasporei, diaspora precariatului nemulțumit de statutul pe care îl au muncitorii români în Occident, pe nemulțumirile pe care le produce clasa politică și care își pune încrederea electorală în niște personaje absolut dubioase. Efectul nemulțumirilor diasporei, care îi influențează pe cei de acasă va fi că rudele din țară vor avea de suportat efectele acestor alegeri necugetate care-i vor sărăcii pe compatrioți. Este extrem de ușor să faci rău și și cei din diasporă vor avea și ei repercusiuni de la alegeri proaste.  Să vedem dacă se va produce o mobilizare a electoratului care să blocheze pe Simion. Să deie Domnu'!

Și ultimul număr din Dilema are dosarul Cum alegem. care însă evită să se ocupe de alegerile prezidențiale de pe 18 mai. Însă m-a iritat articolul lui Sever Voinescu în care autorul își varsă fierea și nervii pe Crin Antonescu. Îl face cu ou și cu oțet. Mai vehiculează prostia debitată de Elena Lasconi, că evenimentele din  vara lui 2012 au blocat aderarea la Schengen, o tâmpenie, că nici nu se punea atunci problema. Când îi citesc reacțiile politice îmi amintesc de carierea politică ratată a acestuia. A fost sluga plecată a lui Băsescu, nomina odiosa, cel mai sulfuros președinte.  Dar nu a sta este problema, că au fost și alții care i-au fost slugi. El s-a făcut de râs la numărătoarea voturilor la o lege a pensiilor, chestiune extrem de sensibilă. Dacă a fost un politician ratat asta ține de istorie, însă de când este redactor șef la Dilema, calitatea revistei este în scădere. A umplut-o cu tot felul de opinii de terapeuți și psihoterapeuți, ca și cum cititorii trebuie să se caute la cap când o citesc.

Este în plină desfășurarea Festivalul Internațional al Teatrului de Studio ediția a XXVIII-a, 9 – 18 Mai 2025 Tema – FRAGILITATE. Până acum am văzut Despre ce nu știi, Teatrul Davila, regia Felix Alexa, Povestea unei femei fatale, producție Teatrul de Artă, Deva, Artă, Teatrul Alexie Mateevici, Chișinău, O poveste normală despre o fată normală, Teatrul de Vest, Reșița, Oameni buni, Teatrul de Comedie, București, Dolores, Teatrul Tineretului, Piatra Neamț. Dintre toate producțiile văzute până acum rețin primele două, Despre ce nu știi și Povestea unei femei fatale.

Am văzut un film franțuzesc Max et Jeremie, 1992, cu Philippe Noiret și Cristoph Lambert. E un film de bătrânețe al lui Noiret. Joacă rolul unui asasin plătit, care se atașează de mai tânărul Lambert, asasin în devenire. Filmul chiar a fost reușit! Noiret mi-a declanșat nostalgii de acum aproape 60 de ani. Cred că era după bacalaureat, Florin Copoiu, colegul meu de elementară m-a anunțat că s-a înființat Secția de CNE la Energetica din Politehnică, veste care mi-a decis viitorul. Așa că m-am hotărât să merg la București, ploieștean fiind nu prea umblasem la București și m-am descurcat greu. Am găsit relativ ușor sediul Politehnicii din vremea aceea, 1967 la Polizu, lângă Gara de Nord și am intrat pe ușa care dădea spre secretariatelor facultăților. N-am zăbovit mult și nu știu cum am dat de faimosul tramvai 26 care înconjura Bucureștiul. M-am oprit pe bulevardul 6 Martie, bulevardul cinemaurilor și am intrat la Favorit La Vie de chateau. Cred că deja începuse, m-am adăpostit acolo că începuse o ploaie zdravănă. Filmul era alb negru, de război, cu Philippe Noiret și Catherine Deneuve. Deneuve era foarte tânără și extrem de frumoasă, iar Noiret era un moșier cu castel în Normandia pe malul mării. Se pregătea celebra Debarcare D Day din iunie 1944. L-am mai văzut în filme pe Noiret cu mutra lui bonomă și mi-a făcut plăcere să-l revăd acum, la senectute. 

Și în final ceva despre fotbal. S-a terminat, în fine cu lupta pentru titlu în Spania. Miercuri Real Madrid întâlnea pe Mallorca în speranța că joi se va împiedica Barcelona. ca de obicei, Real a începu prost și a marcat Mallorca! După aceea, în special în repriza a doua Realul a atacat continuu și Mbappe a egalat! Timpul trecea erau 5 minute de prelungire, se termina meciul, o minge respinsă de apărarea Mallorcăi este degajată cu boltă în careu cu spatele și Ramon, un tânăr fundaș titularizat în lipsa celorlalți dă gol și se termină meciul 2-1. Și vine joi Barcelona juca cu Espanol dincolo același oraș și cu ambiție mare a echipei mai slabe. 0-0 la pauză, încă erau 5 puncte diferență, dar intervine geniul lui Lamin Yamal, dă gol și pasă de gol. Barcelona este noua campioană a Spaniei, după ce a băut pe Real în toate cele patru meciuri disputate!

Plouă și asta mă bucură!

Dilema de la prezidențialele din 2000 se repetă

Da, ce am spus în titlul acestei postări este adevărat! Dar cu anumite precizări și diferențe. Și atunci trebuia să alegem între două rele, Ion Iliescu, fost mare mahăr comunist, cu sânge  pe mâine de la mineriade și Corneliu Vadim Tudor, un adulator și poet de curte al lui Ceaușescu, strâns legat și sfătuit de securiști, ceea ce reprezenta ce-i mai rău din regimul comunist prăbușit cu 10 ani în urmă. De ceea m-am bucurat că Dilema a oferit un dosar cu anii 80, cu privațiunile inimaginabile azi, unii le-ai uitat, din păcate! Dacă atunci, în 2000 îndrăzneai să ai nostalgii după anii 80 ai lui Ceaușescu te puteai pomeni cu o bâtă în cap. Acum nu, din păcate, a trecut aproape o generație și mulți au uitat, au nostalgii după tinerețea trecută, sau pur și simplu nu înțeleg ce însemna comunismul. Altă diferență față de acum 25 de ani este că atunci capitalismul românesc era în faza copilăriei, abia se terminaseră privatizările importante și mai urmau, trăiam încă prost și dacă era să cădem, era ca la copii mici cădeam de jos. Acum însă, după 25 de ani când economia funcționează, avem de unde să cădem și o să ne doară rău! Mă întreb cum unii îndrăznesc să spună că suntem săraci, când te împiedici de beemveuri, în primul rând, merțane și audiuri. Am călătorit în vestul Europei și mărturisesc că nu am văzut abundența asta de mașini scumpe, poate doar în Germania, dar acolo îmi săreau în ochii Daciile, pentru că nemții sunt un popor rațional și cumpăr automobile care să le servească la transport, nu să demonstreze ca la noi, că au un statut, fals de altfel! Și parcă lumea românească s-a prostit, chiar dacă politicienii români sunt ăia care îi avem, ce facem acum?  Alegem pe cei care sunt acum în AUR, SOS și POT, adică niște indivizi adunați parcă după un dezastru natural. Sunt critici asupra lui Nicușor Dan, unele îndreptățite, s-a împotmolit în administrarea unui oraș imens cu probleme de coșmar privind transportul, termoficarea. Dar încearcă să le facă față cu onestitate. Care este alternativa? Un terchea berchea, cu educație de peluză de stadion, unde se adună toți derbedeii a căror ocupație principală este bătaia cu jandarmii. Efectul Simion s-a cunoscut imediat pe piețele financiare. Leul a căzut, și votanții lui vor resimți dacă Simion o să ajungă președinte, cum o să plătim facturi mai mari, prețurile vor crește, iar cei cu venituri mici, exact cei care l-au votat vor fi loviți cel mai tare. Și cum am spus pentru toți va fi o cădere mult mai serioasă ca în 2000.  Așa că există o singură alternativă acum, Nicușor Dan!

Din 9 mai a început la Teatrul Alexandru Davila Festivalul Internațional de teatru de studio în a XXVIII-a ediție. Am văzut deja trei piese, Despre ce nu știi, o dramă pusă în scenă chiar de Teatrul Davila, Povestea unei femei fatale, o comedie neagră, pusă în scenă la Teatrul de Artă din Deva și Artă, pusă în scenă de Teatrul Alexie Mateevici din Chișinău, am văzut deja piesa cu bărbați, nu cu femei ca cea de la Chișinău. 

Am văzut și câteva filme.  Balle perdue 3 este un film de acțiune francez, extrem de violent, în stil de Hollywood. Este în desfășurare Mobland, un serial englezesc cu gangsteri, lupta între două bande rivale. Capii sunt oameni de afaceri, foarte bogați, stricați până în măduva oaselor. Șeful bandei Harrigan este interpretat de Pierce Brosnan, soția lui este interpretată de Helen Mirren. Harrigan are un aranjor pe nume Harry, care-i rezolvă toate problemele delicate interpretat de Tom Hardy, unul din cei care concurează pentru viitorul James Bond.

S-au terminat semifinalele cupelor europene. În Champions League in 2015 erau în finală și câștiga doar echipe spaniole, sau engleze, excepție 2020, pandemia și a câștigat Bayern. anul acesta vor fi în finală PSG și Inter, eu nu dau o favorită, ambele au  șanse!

În schimb în Europa League se întâlnesc Manchester United și Tottenham, ac vai de ele în campionat, deci va fi o a 6-a participantă engleză în Champions League. În Conference League se întâlnesc Chelsea și Betis Sevilla și aici sunt echipe engleză și spaniolă., dar nu în Champions League. 

S-a consumat și El Clasico la Barcelona între Barca și Real. A câștigat din nou Barcelona, care este mai mult ca sigur campioană. A condus Real cu 2-0, degeaba, doar Mbappe are satisfacția că a dat 3 goluri. Liverpool a făcut 2-2 cu Arsenal, cea de pe locul 2 și este deja campioană.

Vremea este foarte rece, parcă este început de primăvară, nu finalul ei.

Giani din Las Fierbinți a câștigat alegerile

Cam asta este concluzia mea. Cum poate viața să copieze arta! De la Caragiale nu a surprins nimeni atât de bine realitatea de azi socială și politică cum este acest serial de comedie. Giani este personajul care visează la combinații care să-l facă bogat și toate merg așa cum merg azi, din cauză că Giani are IQ foarte scăzut, cum îl caracterizează Bobiță cârciumarul. Și toți cei din România vor să se răzbune pe pe primarul Vasile în toate ipostazele de azi din România. Niciodată nu a fost o așa o furie distructivă a cetățenilor ei ca să cădem în prăpastie. Și totul începe de la diaspora care se spunea că nu trebuie să o criticăm. Pentru că cei plecați la muncă în Occident aveau salarii bune  acolo, chiar dacă munceau greu. Acum și în România se câștigă echivalent poate mai bine. Și statutul lor superior față de concetățenii din Romania s-a schimbat, nu mai pot fi superiori și asta îi enervează. Nu au înțeles că dacă nu ai școală suficientă munca este mult mai dificilă și veniturile mici în consecință. Este sindromul teroristului arab din Occident care devine terorist  și se radicalizează că nu are statut, nu are școală și ceilalți câștigă mai bine și mai ușor. Și așa s-au răzbunat împotriva propriilor interese, lucru care va afecta în primul rând viața rudelor de acasă pe care le-au obligat să-l voteze pe Simion. A câștigat la o diferență confortabilă Simion. Dacă învățau lecția din noiembrie trecut, liderii partidelor românești cu pretenții democratice negociau un singur candidat care putea obține mult peste 40%! Așa pe locul doi s-a clasat Nicușor Dan aproape egal cu cu Antonescu de pe locul trei. Mi-e teamă să nu fie o victorie a la Pyrrhus? Pentru că de bine de rău, poate Antonescu mai atrăgea niște voturi pesediste, nu multe, cum s-a dovedit. Electorii pesediști nu și-au mai ascultat primarii, militanții și l-au votat pe Ponta, chiar dacă este mincinos și gata să ne vândă la sârbi, sau la cine s-o nimeri. Pentru că Ponta era mai pesedist decât Antonescu. Și iată că degringolada se accentuează, PSD renunță la guvernare și iese din coaliție. O coaliție mai mare care să includă și USR ar putea bloca un președinte retrograd și cu periculoase relații, cu interdicții de intrare la vecini, în Ucraina și Republica Moldova. Ce rămâne? Comozii care credeau că dacă postează pe FB nu au înțeles că asta nu ține în loc  de prezență la vot. Doar dacă ies cei două milioane de români decenți, chiar și ceva peste un milion pot să dea victoria lui Nicușor Dan și mai poate fi oprită prostia omenească manifestată în cabina de votare. Altfel ne ducem dracului!

Mă obsedează o reclamă absolut tâmpită pentru acoperișul Bilka, care ar fi garantat timp de 60 de ani. Și atunci m-am gândit ce făceam eu acum 60 de ani și ce s-a întâmplat atunci în 1965. Aveam 16 ani, eram în clasa XI-a F a liceului Ion Luca Caragiale din Ploiești. Eram bun la matematică, la olimpiadă, faza orășenească am avut un rezultat foarte bun, dar m-am împiedicat tot timpul și într-a X-a și a XI-a la faza pe regiune, cum era atunci. Tot atunci, în 1965 s-au întâmplat multe lucruri importante în România. Atunci a murit primul dictator comunist Gheorghiu Dej și puterea a fost preluată de Nicolae Ceaușescu. Nu era încă dictator, am avut noroc în acea perioadă cu dezghețul românesc până în 1971, cu tezele din iulie. Am avut o studenție frumoasă, chiar dacă miliția ne alerga să ne tundă. Atunci, în 1965 Republica Populară a devenit Socialistă Română. Tot atunci partidul muncitoresc s-a făcut partid comunist. Și a fost și congresul al IX-a al pcr, ale cărui documente le-am pritocit la materialism științific în clasa a X-a. Și republica socialistă și pcr cu șeful lui cu tot, dictatorul s-au prăbușit la finalul 1989 după 25 de ani, nici pe dictator, nu i-a salvat nimeni, cu toate că păreau garantate de realitatea de atunci. Nici pe colegii mei nu i-a garantat nimeni pentru 60 de ani. Eu am avut noroc, am prins încă 60 de ani de viață, alții nu! Asta doar Dumnezeu știe, dacă mai apuci 60 de ani, sau mai mult?

Ceva și de cultură!

Bass Grill & Violin

Sub acest nume s-a desfășurat concertul de la Filarmonica Pitești pe 1 Mai!

A fost dirijor invitat Traian Ichim, iar soliștii invitați violonistul Ondin Brezeanu și contrabasistul Virgil Florin Prisăcariu.

Programul a fost:

L.v. Beethoven / Concertul pentru vioară și orchestră în Do major, WoO5

W.A. Mozart / Uvertura Nunta lui Figaro

N.R. Korsakov / Fantezia de concert pentru vioară și orchestră

L.v. Beethoven / Uvertura Egmont

S. Koussevitzky / Concertul pentru contrabas și orchestră în fa# minor, op. 3.

Am fost dezamăgit că din concertul pentru vioară al lui Beethoven, unul din cela 4 concerte germane pentru vioară, s-a cântat numai începutul de pe manuscrisul compozitorului. Unele din piesele interpretate azi au fost premiere la Pitești.

Surpriza finală a fost bisul cu cei doi soliști violonistul și contrabasistul ne-au oferit o piesă de Piazzola, un final superb al concertului de joi seară.

În noaptea de după vot, am terminat romanul I Will Find You de Harlan Coben, un apreciat romancier de polițiste ecranizabile.

Citesc o carte de istorie Ultima generație păgână de Edward Watts care studiază ce s-a întâmplat până la finalul secolului patru d. Cr., după ce creștinismul a devenit religie de stat, atitudinea față de ceremoniile păgâne, templele zeilor, etc.

De vineri 9 mai începe festivalul teatrului de studio la Alexandru Davila, Sala Liviu Ciulei.

Și acum despre fotbal!

Marți s-a terminat turul doi al primei semifinale Inter Milano - Barcelona. Dacă săptămâna trecută a fost un meci nebun, cel de la Milano a fost și mai nebun. Scenariul asemănător, Inter a condus cu 2-0 în prima repriză. Barcelona s-a trezit în repriza a doua, a presat a egalat și a luat conducerea, era 3-2 pentru Barcelona. Dar în minutele de prelungire, o fază rapidă și Inter egalează. Urmează două reprize de 15 minute și în minutul 99, Frattesi marchează golul victoriei. Am văzut un fotbalist extraordinar în Lamine Yamal, dar ineficient, sau Inter salvat de portarul Sommer care a apărat incredibil! Inter va juca finala de la Munchen. Aseară 7 mai s-a încheiat faza semifinală a Champions League. S-au întâlnit la Paris PSG și Arsenal. Surprinzător, Arsenal a dominat jocul la început, nu aveau nimic de pierdut, fuseseră învinși la Londra. Dar PSG a confirmat și jocul s-a terminat cu 2-1 pentru gazde. Și așa nu mai au loc în finală echipe din Spania și Anglia, după ce va timp. În finala de la Munchen de pe 31 mai nu cred că este o favorită.

Tradiție

Publicând comentariul despre cartea Anii treizeci, am avut o discuție cu prietenul Mike Vasilescu. El mă combătea pentru faptul că eu am spus cu noi nu avem tradiție. Făcusem această afirmație în contextul faptului că Nae Ionescu și Nichifor Crainic susțineau statul ortodoxist, izvorât din tradiție. Ori opinia mea este că tradiția politică a statelor române este foarte vagă și nu poate fi considerată tradiție. Dacă privim trecutul nostru trebuie să recunoaștem că, cu mici excepții, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și mai ales cu proiectul politic militar al lui Mihai Viteazul, nu putem vorbi de o tradiție politică și ea legată de tradiția ortodoxă, în felul în care este tradiția politică occidentală. Faptele lui Mihai Viteazul au constituit bazele pretențiilor noastre politice asupra Transilvaniei începând din secolul al XIX-lea al retrezirii naționale, cu pașoptiștii și argumentată în 1916 de Ionel Brătianu în fața fiului său Gheorghe, marele istoric de mai târziu. Mike avea dreptate că principatele continuă o tradiție bizantină, sfârșită după căderea Constantinopolului în 1453. Dar această tradiție bizantină a fost mediată de influența slavă. Am fost singurul stat ortodox de limbă latină care, după Reformă am trecut la limba de liturghie în româna vernaculară, cu mare opoziție din partea clerului ortodox. Eram singurii ortodocși care am renunțat la slavonă, prin simplul fapt că toți ceilalți ortodocși, cu excepția grecilor erau slavi. Acest fenomen s-a petrecut în Reformă în statele germanice unde limba latină nu era inteligibilă ca în catolicismul sud  european latin, romanic. De abia din secolul al XVI-lea, după ce Coresi a tradus în românește texte sacre și biserica ortodoxă a adoptat liturghia în limba vernaculară se poate constitui o tradiție ortodoxă a păstrării limbii române. Nu trebuie uitat și martiriul în credință a lui Constantin Brâncoveanu. Privind înapoi, nici românii din Transilvania nu au renunțat la ortodoxie, după cucerirea maghiară și nu s-au convertit la catolicism. Biserica greco-catolică unită din Ardeal de la începutul lui 1700 a fost un act cu adevărat politic și datorită ei, prin Școala Ardeleană s-a retrezit sentimentul național și a fost prima tentativă de renunțare la scrierea cu caractere chirilice și trecerea la scrierea cu caractere latine, desăvârșită de reforma lui Cuza! Adevărata tradiție este păstrarea limbii române prin creația folclorice prin care s-a păstrat limba noastră. Există o tradiție românească pe care o căuta în vechime și Mihai Eminescu, care vedea la domnitori o iluzorie tradiție cu aer conservator, dar nu cu totul adevărată. De fapt Eminescu căuta o și tradiție literară de dinainte de vremea sa, final din secolul XVIII până la mijlocul secolului XIX cu cu scriitori și poeți, inspirat de Lepturariul românesc al lui Aron Pumnul, sub forma poeziei Epigonii, din care abia au rămas Alecsandri și Mureșanu, autorul poeziei Un Răsunet adică, versurile imnului național Deșteaptă-te române! 

Ce căutau ortodoxiștii Nae Ionescu și Crainic este o iluzorie tradiție, care de fapt nu a existat!

Sunt un cititor de Dilema și mă cam irită faptul că aproape în fiecare număr este câte un articol despre analize psihoterapeutice, psihanaliză etc, de parcă redactorii revistei simt nevoia de tratament de acest tip!? Am citit dosarul din ultimul număr, dedicat lui Ioan Petru Culianu. Despre acesta am auzit prima dată la Europa Liberă de la emisiunile Monicăi Lovinescu. A fost un genialoid, cum foarte bine îl descrie Andrei Pleșu cu care a fost prieten. A părăsit România cu o bursă în Italia unde a rămas și a obținut doctorate acolo și în Olanda. Țelul său a fost să ajungă la Eliade, fiind interesat de istoria religiilor și a ajuns, devenind asistentul său. A descoperit scrierile politice legionare, dar nu le-a publicat, alții s-au ocupat de trecutul lui deochiat. Era interesat in special de magie și ezoteric, totuși nu a reușit să aibă un statut de scriitor român. Moartea lui, rămasă neelucidată este în continuare un mister. Eu nu am o părere prea bună, pentru că un alt român, care era interesat de Eliade și de istoria religiilor, a fost blocat de Culianu  în bunul stil românesc să moară capra vecinului!

Am început cartea Ultima generație păgână care este în primul rând de istorie și mai puțin de istoria creștinismului.

Cantico del sol

Concertul din seara de 24 aprilie s-a intitulat Cantico del sol după o compoziție dedicată sfântului Francesco d'Assisi, de care și-a luat defunctul papă numele, creație a lui Franz Liszt. Pentru această piesă muzicală a contribuit tenorul Marius Bălan și orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Alexandru Ilie.

Concertul a continuat cu compoziții muzicale corale sacre românești.

După pauză concertul a continuat cu compoziții muzicale de operă.

La asta a contribuit și mezzosoprana Maria Miron Sîrbu, care împreună cu tenorul Marius Bălan au interpretat arii celebre din care remarc: La ci darem la mano din Don Giovanni a lui Mozart. A fost interpretat și Intermezzo din Cavalleria Rusticana de Mascagni.

A fost un program dedica sărbătorilor de Paști din Săptămâna Luminată.

Programul a cuprins:

Doamne, strigat-am, Mărturisiți-vă Domnului, Fecioara Maica, Cât de părăsit ești Doamne; Franz Liszt / Cantico del sol di Francesco d’Assisi; W.A. Mozart / Aria lui Don Giovanni „Deh, vieni alla finestra”; W.A. Mozart / Duetul „Là ci darem la mano” din opera Don Giovanni; Alessandro Stradella / Pieta, Signore; William Gomez / Ave Maria; George Grigoriu / Muzica e viața mea; C. Saint-Saëns / „Mon coeur s’ouvre à ta voix” din opera Samson și Dalila; George Bizet / Habanera „L’amour est un oiseau rebelle” din opera Carmen; George Bizet / Preludiu și Aragoneză din Suita Carmen nr. 1; G. Verdi / Preludiu din opera Traviata; P. Mascagni / Intermezzo din opera Cavalleria rusticana.

A fost o seară frumoasă pentru iubitorii de muzică piteșteni.

PRIMAVERA BRASILEIRA

RECITAL JAZZ vineri 24 aprilie

Acesta este titlul concertului de jazz din seara de 26 aprilie la Filarmonica Pitești

Au concertat:

Voce & pandeiro / Mara Halunga

Chitară / Cauê de Marinis

Acompaniați de & Pitești Trio Jazz&Pop

Pian / Petrică Andrei

Chitara bas / Alexandru Iordache

Drums / Gabi Barani

A fost o seară plăcută cu bossanove, sambe și alte melodii braziliene cu un final cu Acuarela do Brasil!

Și în final să vorbim despre fotbal!

Sâmbătă s-a petrecut finala Copa del Rey dintre Real și Barcelona. Prima repriză a fost dominată categoric de barcelonezi care au și marcat. Excedat, am dat Netflix și am păstrat pe lap top meciul. Dar intrarea lui Mbappe a schimbat jocul, Real a început să domine, a egalat Mbappe dintr-o lovitură liberă, apoi a u luat conducerea prin Tchouameni. Se sfârșea meciul, dar un contraatac al lui Raphina a egalat scorul în prelungiri. Au urmat prelungirile de 30 de minute și tot spre final Kounde a dat lovitura, 3-2 pentru Barcelona. Cred că este mai corect ca una să învingă, nu să se recurgă la penaltiuri.

Duminică a fost meciul Liverpool Tottenham care urma să confirme titlul de campioană al lui Liverpool în Premier League. Meciul a început cu o surpriză, a marcat Tottenham! Eram la plimbare și când m-am oprit la o cârciumă scorul era deja 2-1 pentru Liverpool. S-a terminat 5-1 pentru Liverpool și cei de pe Anfield Road sunt deja campioni!

Marți a fost prima semifinală Arsenal-PSG terminat cu victoria cu 1-0 la Londra a parizienilor care confirmă forma bună a acestora. Au șanse mari să ajungă în finală.

Și în această seară s-a terminat cealaltă semifinală, Barcelona - Inter Milano. A fost un meci nebun, formidabil și ca evoluție a scorului. A fost 2-0 pentru Inter, dar Barcelona a egalat! Credeam că o să întoarcă meciul, dar a marcat Inter și 3-2, n-a trecut un minut și a egalat Barcelona cu un șut formidabil al lui Raphinha în bară și din portarul Sommer a intrat în poartă. Scor final 3-3 și al Milano va fi un meci care pe care. Asta arată cât de frumos e fotbalul!