Note la Dilema veche

Oana Stoica şi Caragiale

Eu în cei 40 de ani de comunism pe care i-am trăit am văzut pe Caragiale pus în scenă în primul rând de Sică Alexandrescu, nu ştiu de ce atâta condescendenţă din partea acestei probabile foarte tinere jurnaliste pentru astfel de formulă regizorală? Singurele montări în altă notă pe care le-am văzut au fost cele ale lui Pintilie cu D'ale Caravalului şi O scrisoarea pierdută a lui Ciulei cu Tipătescu atât cu Caragiu cât şi cu Rebenciuc. Caragiu a reuşit să releve criticii personalitatea lui Tipătescu, diferită de cea clasică, că era amoral, corupt, etc. Toate aceste puneri în scenă noi respectau textul lui Caragiale. Este adevărat că  Pintilie a forţat nota până la grotesc în De ce trag clopotele Mitică, dar acel film nu mai era Caragiale, era Pintilie!

Abia acum după Revoluţia din '89, cei din generaţia mea şi toţi cei maturizaţi în comunism  am avut revelaţia actualităţii lui Caragiale. Încurajate, probabil, în rău de experimentul lui Pintilie am văzut două experimente cu Conu Leonida faţă cu reacţiunea, idioate şi tembele, cu personaje parazite, inexistente în piesă, în care textul lui Caragiale se pierde printre urlete şi văicăreli. De aceea este important ca regia să nu paraziteze sau să acopere textul caragialian. De curând am urmărit la Piteşti montarea locală de la Teatrul Davila a piesei O noapte furtunoasă. A fost o punere în scenă corectă, doar cu o inovaţie extrem de simpatică, harta periplului lui Jupân Dumitrache, a consoartei Veta şi  cumnatei Ziţa de la Iunion înapoi pe strada Catilina. Am avut astfel revelaţia că locurile sunt exact în centrul oraşului Bucureşti, amintind de Sf. Ilie Gorgani, biserică cu o anume celebritate ulterioară şi trecerea peste podul Izvor a Dâmboviţei.

Aşa că eu, probabil mai conservator prefer punerile în scenă clasice, normale în care să aud cum rămânem toţi români ....mai mult sau mai puţin oneşti!

Mâncarea americană a lui Codrin Liviu Cuţitaru

Experienţele culinare ale domnului Cuţitaru le-am repetat şi eu în cele câteva vizite pe pământ american. Este adevărat că acolo am mâncat un excelent muşchi de vită la grătar, este adevărat preparat de argentinieni, că l-am descurajat pe un amic care a dorit să mănânce cârnat de la supermarket prăjit în bucătăria unde eram la bursă şi a fost foarte dezamăgit, avea gust dulce de maple juice! Mai nou o familie cu care soţia este prietenă a fost pentru prima oară la New York de Crăciun şi Anul Nou şi au fost extaziaţi de cum arată Big Apple de sărbători. Un singur lucru nu le-a căzut bine, au mâncat doar hamburgeri cu french fries. Prietenul meu newyorkez a râs când i-am povestit asta, el mănâncă doar la restaurante italieneşti unde m-a invitat şi pe mine. În New York spune el că sunt probabil cele mai bune restaurante din lume, dar trebuie să te informezi.

De asemenea, sunt convins că soţia domnului Cuţitaru este o excelentă bucătăreasă, aşa cum sunt renumite moldovencele, aşa că americanii care i-au trecut pragul au fost fermecaţi de mâncarea noastră grasă şi nesănătoasă, dar care vrăjeşte papilele şi creşte greutatea!

Nervii domnului Cristian Ghinea

Şi eu simt cum i s-a urcat sângele la cap domnului Ghinea când vede că premierul Ponta vinde un program de austeritate şi lumea nu zice nici mâlc, chiar dacă pe ici pe colo opoziţia, câtă mai este, mai ridică vocea. Păi este exact invers la felul în care domnii Băsescu şi cu Boc au lansat măsurile raţionale de austeritate a fost complet iraţional şi   a trezit o largă opoziţie.

Dar, precum spunea Farfuridi s-o luăm de la plebicist!

Astă vară liderii USL au declarat nişte nerozii, iar suporterii lui Băsescu şi ai, vezi Doamne, democraţiei s-au grăbit să răspândească informaţii care mai de care mai gogonate şi dăunătoare, nu USL, ci în primul rând democraţiei din România. Pentru că tot ce s-a petrecut în vara trecută a fost  până la urmă conform Constituţiei şi în cadrul instituţional. Cum spune şi domnul Boia n-a fost niciun puci, puci este când puterea constituţională este schimbată prin forţă cu niscai militari şi tancuri pe străzi. Este adevărat că procedurile de schimbarea a preşedinţilor Camerei şi Senatului s-au petrecut fulgerător, la fel şi cu suspendarea preşedintelui. Cu toate că aceste proceduri erau conform legii şi apoi Curtea Constituţională s-a exprimat fără constrângeri, rapiditatea schimbărilor a surprins străinătatea şi ni s-a ordonat un referendum de demitere cu prag de 50%. Aceasta este un procedeu absolut nedemocratic, în condiţiile în care acest 50% este cam neclar nu numai în România, ci cam peste tot. Apoi se putea presupune probabilitatea aproape sigură a boicotului susţinătorilor domnului Băsescu. Dacă tot murea de grija demiterii prea simple a domnului Băsescu, Barosso putea cere autorităţilor române ca acest referendum să fie valabil, dacă numărul celor care votează demiterea să fie mai mulţi decât cei care l-au votat preşedinte. Acestea sunt cifre mult mai precise, în condiţiile în care nu era clar numărul celor care votează. Asta a trezit şi ezitări din partea CCR care a pregetat validarea imediată a rezultatului referendumului. Probabil că rezultatul atât de net al votului anti-Băsescu a cam zdruncinat prejudecăţile celor din UE şi mai ales că rezultatul alegerilor parlamentare a confirmat acest trend. Atunci în vară şi apoi la alegerile parlamentare s-au exprimat cu insolenţă unii analfabeţi sociologici care au vorbit de o majoritate tăcută care vrea altceva. Aş aminti că majorităţi tăcute au existat în România doar în vremea comunismului, pentru că atunci erau miliţia, securitatea şi mai ales partidul care băgau pumnul în gură cetăţeanului. În democraţie ai dreptul şi putinţa de a te exprima. Cine nu se exprimă nu există, nu are păreri! De aceea în sondaje există şi non răspunsuri, în condiţiile în care, în fine, sondajele au fost mult mai precise la ultimele alegeri parlamentare. Procentul mare al neparticipării românilor are explicaţii. Cel mai mare procent este al celor pe care sărăcia în care trăiesc îi fac neinteresaţi de alegeri. Se confirmă asta şi la curiosul test electoral din 2011 de la judeţul Neamţ, unde numărul celor care au votat candidatul PDL a fost mult mai mare în condiţiile în care USL a fost votat de acelaşi număr de votanţi din 2008. Voturile în plus au fost obţinute de la aceşti alegători mobilizaţi de Pinalti prin mijloace specifice.  Apoi mai există un număr destul de semnificativ de oameni care nu votează pentru că ei cred că nu pot influenţa rezultatul alegerilor, dovedind o slabă educaţie civică şi este trist ca aceştia sunt mai ales tineri.

Şi acum un ultim cuvânt despre justiţie, este cel mai nereformat sector al societăţii româneşti. Judecătorii au nostalgia primilor secretari care le dădeau sentinţa, iar procurorii duc dorul securităţii care le justifica urmăririle penale. În cazul Adrian Năstase s-a făcut dreptate, dar nu justiţie! Este o condiţie necesară dar nu suficientă. Dumneavoastră aveţi încredere în DNA, eu nu am, în condiţiile în care astă vară procurorii DNA alergau ţăranii, ca pe vremuri la colectivizare să dea declaraţii că au falsificat rezultatul referendumului, în loc să facă dosare pentru toate hoţiile şi jaful ultimilor ani, când infractorii, autori de tot felul de inginerii financiare râd de noi la televizor.