duminică, 10 noiembrie 2024

Trump




Ziua de marți 5 noiembrie 2024 ne-a adus un nou președinte, fost și viitor. Donald Trump a recâștigat președinția Statelor Unite ale Americii. Cum a fost posibil? Pentru că sondajele au fost total greșite, creând impresia că Harris ar fi avut un avantaj. Trump a câștigat și la numărul de electori și la votul popular. Pentru că mesajele sale au fost simple, directe adresându-se în primul rând perdanților, care populează în majoritate acele swing states. Aceste state sunt cele din Rust Belt, fosta zonă industrială interbelică a Americii, unde se făceau automobile, se scoteau din mine cărbune, se producea oțel. Acum industriile constructoare de mașini au migrat în sud, sau peste hotare. Acești looseri se tem că beneficiile sociale se vor duce la migranți. Pe de altă parte este posibil ca hispanicii, în primul rând mexicani să părăsească SUA? Eu nu prea cred! Pentru că stând o săptămână California, am observat că toate joburile care mențin în funcțiune acest stat le fac hispanicii, migranți care se întorc periodic în Mexic. Aceste fenomen nu este tipic american, se petrece în Europa. Românii care muncesc în Europa, sunt în joburi pe care angajatori nu dau doi bani și nici pe cei care le fac! De aceea votează acești resentimentari un mincinos ca George Simion, sau în America pe Trump. Un articol al unui jurnalist și observator politic apropiat de democrați acuză și agenda progresistă a democraților sub Biden. Există o Americă conservatoare care nu se entuziasmează la agenda LGBTQ, la cancel culture sau woke și aceasta i-ar fi adus victoria lui Trump. Unii învinovățesc și pe Biden care sa retras prea târziu, pe Kamala Harris care întruchipa aceste tendințe stângist-progresiste, degeaba ea a virat spre centru, nu a fost credibilă. Și apropo de vot, în Nevada vreo 18000 de tineri nu au fost în stare să se semneze, ce efecte are digitalul! Nici mie nu mi-a plăcut Trump, și l-am criticat, dar alegerea au făcut-o americanii, nu unii ca noi. 

Discursul de victorie a lui Trump a fost surprinzător de moderat. Nu știu ce evoluții va avea Trump ca președinte în următorii 4 ani. A avut o discuție de 25 de minute cu Zelenski, președintele Ucrainei și cel mai interesat de sprijinul în continuare al lui Trump, unde a intervenit și Elon Musk, care se pare, va avea un rol important în administrația Trump. Putin se bucură, dar nu așa de tare, rușii au publicate poze nud cu Melanie Trump, care cred că i-a căzut bine lui Donald. Toți s-au repezit să-l felicite, și cei care nu prea îl apreciau. În România ziariștii care îl detestau s-au repezit toți să-l pupe-n cur.  Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Lasconi și alți candidați l-au felicitat pe Trump. Acum se fac evaluări cine are de câștigat? La Antena 3 când a fost invitat Ciucă au participat fostul ambasador Zuckerman și expertul în securitate James Carafano, apropiați ai lui Trump.   Așa că Ciucă pare favorit al americanilor, să vedem duminica peste două săptămâni? Ba circulă și bancul că Trump l-a desemnat pe Bolojan prim ministru. Ca să mai liniștească lumea, USR a mai produs un sondaj cu Ciolacu și Simion în frunte, iar cu Ciucă jos de tot. Dacă în America sondajele nu mai reflectă realitatea, ce să zicem de sondajele otrăvite și manipulatoare de la noi? 

În această seară de 7 noiembrie am urmărit un concert muzical deosebit la Filarmonica Pitești. În deschidere am audiat uvertura Hebridele de Felix Mendelssohn În interpretarea orchestrei Filarmonicii Pitești condusă de Constantin Grigore. A urmat o lucrare muzicală contemporană #just a composer de Sabina Ulubeanu care a urcat și ea pe scenă.

În finalul concertului pe scenă a urcat violonista japoneză Wakana Kimura, laureată a Concursului George Enescu 2024, locul III. Ea ne-a fermecat cu Concertul pentru vioară și orchestră în re major de Ceaikovski, acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Constantin Grigore. Acest concert este o culme a romantismului muzical și interpretarea a emoționat pe spectatori care au aplaudat cu entuziasm. Wakana Kimura ne-a oferit un bis cu Capriciul în do major op. 1 nr. 11 de Paganini. O seară de excepție la Filarmonica Pitești.

În seara de 8 noiembrie 2024 am avut plăcerea să urmăresc spectacolul Leyah Cinsestezia. Solista Leyah (Magdalena Diana Marica) este o interpretă de muzică pop, dar nu numai. Ea cânta la pian și vocal, acompaniată de un cuartet de coarde, un basist și un toboșar. Muzica ei este o muzică frumoasă, melancolică, tristă. A fost o surpriză extrem de plăcută pentru puținii spectatori. Păcat că au fost prea puțini și reclama pentru această artistă nu a fost suficientă.

A fost o săptămână cu teatru.

Miercuri 6 noiembrie la Sala Sindicatelor am văzut piesa Artă de la Teatrul Bulandra. Este piesa Yasminei Reza, autoarea și piesei din Festivalul Ciulei, Zeul Măcelului. Și în această piesă cu trei personaje relațiile dintre ei se degradează, și ajung la bătaie! Trei actori de calibru, Vlad Zamfirescu, Șerban Pavlu și Gheorghe Ifrim, care parcă nu se desprinde de rolul primarului Vasile.

Aseară la Davila am văzut o piesă a unei companii franceze Scufița dubioasă, care pornește de la celebrul basm al lui Charles Perrault, dar ia o cu totul altă turnură.

Dar nu lipsește fotbalul.

Marți și miercuri au fost Champions League. După înfrângerea categorică cu Barcelona pe Bernabeu, Real Madrid a fost învinsă acasă și de Milan cu 3-1. Și-a mai revenit ieri cu Osasuna, 4-0, dar a pierdut trei jucători, Rodrygo, Militao foarte grav și Vasquez. Vini dovedește că este un jucător de calibru, a dat 3 goluri, a marcat în fine și Bellingham. Mult mai grav ce se întâmplă cu Manchester City. A fost învinsă spectaculos cu 4-1 de Sporting Lisabona, condusă de Amorin, viitorul antrenor al lui Manchester United. Ieri a fost învinsă și de Brighton și este la a patra înfrângere consecutivă. Profită Liverpool, victorioasă acasă cu Aston Villa și este la 5 puncte în fața lui City.

FCSB a înregistrat o nouă victorie în Europa League și aspiră la eliminatorii. Să-in urăm baftă!


8 comentarii:

  1. luat de pe whatsapp

    Mvai... am plâns! Ăștia nu înțeleg. Sunt de-a dreptul înduioșători. Lacrimile lui Jimmy Kimmel, mucii lui Stephen Colbert, furia lui Rachel Maddow și John Oliver, jelania babetelor din rubrica de Lifestyle și isteria lucioaselor de la Hollywood sunt ca o dulce alinare pentru mulțime. Nu stârnesc revolta maselor, ci satisfacția acestora. Cât era de greu să-ți dai seama că nu poți trolla publicul un mandat întreg fără să te coste mai târziu? Oamenii de rând s-au săturat de predicile afectate ale acoliților lui Epstein, Weinstein sau Diddy. Îmbuibații de pe Insula Distracției, vedetele care se pupau pe gură cu proxeneții de război, nobilimea de mucava și intelectualii arvuniți sunt profund detestați de majoritate. Hollywood-ul a pierdut și puținul capital de imagine pe care îl mai avea. După ani de zile de psihoză ideologică, excese și scandaluri sexuale, oamenii s-au săturat de vedete. Voiau să fie amuzați de clovni, nu conduși de aceștia.

    Pe Harris a tras-o în jos faptul că s-a aliat cu toată viermuiala aia din Beverly Hills. Lumea și-a amintit de spumele lui Sean Penn despre cum ar trebui să folosim armamentul nuclear împotriva rușilor. Apoi de crizele lui de Niro la adresa alegătorilor. Apoi de bâțâiala tâmpitelor care amenințau că fug din țară și tot așa. A curs memăria împotriva tuturor. O mamă cu doi copii flămânzi și rate la mașină nu dă două parale pe îngrijorările lui Cate Blanchett sau pe istericalele lui Oprah Winfrey. Astea sunt decolate pe altă planetă dacă au senzația că femeile obișnuite rezonează cu problemele unor dive multimilionare. Bărbații care se îngrijorează că n-au bani să facă plinul sau să-și îmbrace copiii nu pleacă urechea la dramoletele electorale ale lui George Clooney. Le-au adus ăștia pe J-Lo și pe Taylor Swift să vândă Kamala Harris? Who gives a fuck? Fanele lui Swift au paișpe ani și nu votează, iar cocălăresele mobilizate de Jeni de la Bloc au trei neuroni și nici nu știu cum arată o secție de vot. Cu ce vedete vindeai tu Kamala Harris la niște amărâți? Mai ales după ce elita asta i-a certat ani la rândul că bebelușii lor poluează și că părinții ar trebui să rămână săraci ca să salveze planeta. Asta în timp ce ele se duceau cu avioanele personale la întrunirile ecologice și ardeau juma de tonă de motorină pe oră cu iahturile pe la Cannes.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toată aroganța asta a fost răsplătită. Dinastia Hollywood s-a compromis definitiv cu toți idioții care au ales să-și murdărească arta implicându-se în păruielile CIA și meschinăriile politice de cartier. Vedetele au vândut ură, războaie, ideologii, jafuri economice și politicieni murdari. Fix ce nu voia să cumpere mulțimea care venise pentru distracție. Lumea se schimbă și merge mai departe, oricât ar insista ăștia s-o tragă înapoi. Electoratul se împrospătează într-un mod neplăcut pentru ei. Boomerii mor acușica, GenX mai au un pic și ies la pensie, iar milenialii schimbă prefixul cât de curând. S-au trezit cu familii și responsabilități, într-o societate în care bătrânii ”eroii ai democrației” i-au mințit și le-au tras preșul de sub picioare. GenZ se dezmeticește ușurel și vede ce perspective de viitor nu mai are. Locuințe prohibitiv de scumpe, locuri de muncă instabile, inflație galopantă, sclavie corporatistă și bancară. ”You'll own nothing and be happy”. În condițiile în care hodorogii care au stricat lumea vor să trimită tineretul pe front ca să moară tot pentru averile oligarhiei. Tot ce au învățat copiii despre lume nu mai este valabil. Nu mai există joburi din care te poți pensiona. Nu mai poți crește 2,5 copii din 40 de mii de coco pe an, ca în filmele anilor 90 despre visul american.

      Ștergere
    2. Încrederea în presă și vedete e la un minim istoric. Nu mai crede nimeni în știri. Nu se mai uită nimeni la Premiile Oscar sau Globurile de Aur. Simpatia pentru actorii milionari și vedetele de televiziune s-a cam stins de pe fața pământului. Consumatorii se uită la mulți dintre ei cu un amestec de scârbă și deznădejde. Filmele, muzica și jocurile lor încărcate de conținut ideologic abia dacă își mai recuperează bugetele de producție. Asomarea mulțimii cu spectacole, păpușele Star Wars și filme cu supereroi a devenit mult mai dificilă. Corporațiile de divertisment pierd bani cu nemiluita pe modelul ăsta de afaceri cu reeducarea ideologică. Toate talk-show-urile de divertisment sunt în colaps de audiență încă de pe vremea când s-au retras Letterman și Conan O'Brien. Formatele politice îmbâcsite, cu răspunsuri de 30 de secunde și publicitate la cremă de reumatism, au rămas pentru talibani, analfabeți funcțional sau amărâți care nu au acces la net. Podcast-urile în format lung rup în două toate televiziunile de știri la un loc. Oamenii se înghesuie să asculte răspunsurile explicate pe îndelete. Tucker Carlson a devenit mai mare decât Fox News în secunda în care a fost dat afară. Formatul relaxat al lui Rogan a cam îngropat capetele vorbitoare de la televizor. Chiar dacă nu-ți plac toți invitații lui, chiar dacă și Rogan aberează uneori, măcar îl poți asculta pe îndelete și-ți poți forma o opinie proprie. Înțelegi că, în trei patru ore, e imposibil ca discuțiile să n-o ia pe arătură, dar ai timp să aprofundezi și să analizezi lucrurile de capul tău. Fără să te înjunghie în timpane toate toroipanele de presă care întrerup firul conversației de frică să nu adoarmă bunicuțele în fața televizorului.

      Ștergere
    3. Interviul cu Trump a făcut mai multe vizionări decât au avut toate televiziunile de știri care au duduit împotriva lui. A rupt pe genunchi la audiențe, cu toată manipularea algoritmică făcută de Youtube care a refuzat să-l urce în trending, deși avea 33 de milioane de vizionări în mai puțin de două zile. A rupt în condiția în care l-au sabotat la indexare și nu putea fi găsit în prima zi nici căutând episodul după nume. Harris a fost efectiv imbecilă că nu s-a dus, deși bănuim cu toții că n-ar fi rezistat să vorbească trei ore de capul ei. A fost o greșeală gravă să impună un format arhaic, de 40 de minute, în care Rogan trebuia să se ducă la ea ca s-o asculte cum citește răspunsurile de pe foaie. Joe Rogan e o instituție cu penetrare mai mare decât CNN, FOX și MSNBC la un loc. Face miliarde de vizualizări. Are potențialul de a-ți aduce milioane de voturi. Nu vine instituția la tine. Tu te duci la instituție, cum te-ai fi dus la oricare alt trust media, dar idioții nu înțeleg efectiv ce este internetul sau cum se folosește. CNN cântă singur în veceu comparativ cu ce audiențe fac comicii, jurnaliștii sau profesorii de pe net. Youtube, Spotify, Rumble, Odysee, X, TikTok, Facebook, Telegram, Reddit, forumurile, darkweb-ul... diversitatea vocilor și varietatea opiniilor este atât de mare încât presa mainstream a devenit efectiv penibilă cu litania ei monotonă. Când auzi vreun amic propagandizat la cap cum recită titluri BBC sau WaPo, te bufnește și râsul. Cine dracu mai citește așa ceva în afară de femeile de serviciu și portarii de pe Wall Street? Ăsta e analfabetism informațional. Înseamnă că nu știi să folosești internetul. Te apucă hlizeala pentru că poți asculta patru ore de context discutat de niște oameni cu gura lor. În secolul 21 nu mai poți lăsa presa să-ți traducă ce-au spus oamenii ăia într-un titlu mincinos de cinci cuvinte. Lumea s-a prins demult că presa ”legacy” trunchiază totul. Editează și răstălmăcește în sloganuri scurte niște evenimente care au nevoie de un context mult mai larg și de o discuție fără istericale.

      Presa mainstream nu mai e mainstream. A devenit periferică. A rămas pentru talibanii care agită pumnul ca un reflex pavlovian când li se prezintă imaginea cu maimuța zilei: ”Pe cine detestăm noi astăzi. Nu veți crede! Nucleara! Informația bombă a momentului!”. Presa veche, monolitică, nu-și mai scoate banii nici din trafic, nici din abonamente. E dependentă de corporații donatoare și de contracte cu clasa politică. Publicul ei e pe ventilație mecanică. Și când încearcă un format modern de genul podcast sau streaming pe social media, ați văzut că se blochează tot la șablonul de televiziune. Dau jdemii de coco pe lumini și camere, pe vestimentație și mobilier. Apoi sunt bățoși, birocratici și paralizați emoțional. Vorbesc tot în limba televiziunii de știri. În crize, titluri scurte și opinii de zece secunde. Sunt tot în studio, nu la o discuție lungă cu cafeaua în mână. Podcast-ul ideal ăsta e - trei amici în tricou care discută calm la o țigară pe canapea. Nu mumii birocratice împăiate, la costum și cravată, pe care le-au adus serviciile cu stivuitorul în emisiune. Un puștan face mai multă audiență filmând cu telefonul la el în apartament, decât fac ăștia cu carele de reportaj și studiouri de milioane de euro. Până se mișcă presa cu un articol de șase rânduri, apar trei mini-documentare pe Youtube despre evenimentul respectiv. Dacă vrei să știi ce gândesc oamenii ca Trump, Bobby Kennedy sau Bernie Sanders, îi asculți cum vorbesc trei ore la unul în sufragerie. Nu zece secunde pe CNN

      Ștergere

    4. Cui dracu' îi pasă ce crede Lady Gaga despre alegeri, ca să se mai uite lumea în gura lui Jimmy Kimmel sau alții ca el? Norocul multora e că sunt difuzați în gări și aeroporturi, că altfel nu mai știa nimeni că există. Îți ține Google artificial în capul paginii, că altfel trebuiau să ne trimită mail-uri ca să știm că sunt vii. Ultima bătălie este pentru controlul motoarelor de căutare. Rețelele sociale sunt pe jumătate îngropate. Televiziunile sunt cam pa. Tot aparatul mediatic a cântat la unison în ultimii opt ani și tot n-a reușit să miște electoratul. Fosilele vechiului regim propagandistic și traficanții de panică își vor da obștescul sfârșit în mod natural, odată cu trecerea generației care se mai uită în gura lor. Că și-ăștia se mai uită doar pentru își amintesc că trebuie să-și ia pastila de tensiune la ora la care începe emisiunea. Cu ce vor fi înlocuite aceste fosile este o altă discuție și mai deprimantă. În epoca AI, în care conținutul generat automat domină toate platformele, rămâne la fel de greu să afli ceva pe bune. Algoritmii care forțează percepțiile mulțimii sunt din ce în ce mai bolovănoși.

      Trăim în era fosilizării vechiului sistem, a deconectării de la firul narativ însăilat de o aristocrație îmbătrânită care nu se poate adapta. Guriștii lor se zbat împotmoliți în mlaștinile de smoală ca dinozaurii. Ultima generație de vedete de televiziune și prima generație de vedete create pe internet urmează să se pensioneze cât de curând. Faptul că plâng în direct și își înjură până și publicul care le-a rămas este un semn de disperare. Nu mai impresionează pe nimeni. Refuză să-și accepte extincția cu demnitate. Sunt ca actrițele alea porno care trebuiau să se retragă acum un deceniu, dar nu și-au pus bani de-o parte, iar acum sunt forțate să-și împingă la loc prolapsul rectal ca să mai dea o tură prin fața camerelor. Atât despre politică până după alegerile noastre. Mă duc să mă culc, că n-am dormit toată noaptea de tristețe că plâng vedetele în America.

      Dan Pavel

      Ștergere
  2. Joe, o săptămână petrecută (și unde? în... California?!), nu prea iți dă timp să înțelegi America (personal eu m-am cam trezit după... cinci ani). Începutul aici este extrem de greu, și da, faci munci sub calificarea ta, dar înveți, câștigi experiență americană, înveți limba și... avansezi. Joburile de care vorbești tu sunt făcute de emigranți legali sau cu viză temporara de muncă. Trump va începe deportarea cu criminali, și cum toți ilegalii invadatori sund deja criminali, se încadrează. Românii emigranți or face ei joburi de doi bani în Europa, dar românii pe care îi știu eu aici în America, mulți foști colegi de la IFA sau IRNE, cam toți au ieșit la pensie milionari.
    Alegerile au trecut, Trump a câștigat, insă contrar așteptărilor, "pupat toți Piața Independenței" nu s-a întâmplat. Cei ce-l urăsc pe Trump continuă să-l muște de cur și vor face tot ce pot să-i pună bețe în roate. Cel puțin n-o mai văd pe idioata de Kamala în fața ochilor (for now..). America e salvată și acum asta cotează. Sănătate tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Trăiesc în SUA de 34 de ani.
    Comentariile de mai sus sunt doar vorbe despre vorbe și păreri despre păreri.
    Să revenim la fundamentele: economia și recesiunea.
    Guvernul din perioada Biden (nu el, căci nu prea mai e în stare) a evitat o recesiune de proporții, reconstruit major infrastructura și a creat mai multe locuri de muncă decât ORICE alt președinte. Sunt realizări istorice palpabile și vor fi moștenite de următoarea administrație care se va mândri cu ele.
    Cele mai multe deportări de ilegali și criminali au fost făcute în timpul administrației Obama, ne-favorită a mea personal.
    Democrații (prea mulți, dar nu toți) nu știu să-și pună în valoare realizările palpabile și se văd ca circari LGBTQ….
    Republicanii (prea mulți, dar nu toți) sunt închistați și retrograzi.
    Un larg sector nemulțumit și chiar dezgust de ambii, ar fi votat un partid independent si mai realist. Sper că va apare.
    1968 a fost un an care a cutremurat mapamondul. Vine din nou!

    RăspundețiȘtergere
  4. TRUMP a castigat cu brio electoral vote, popular vote, toate 7 swing states, Senatul si aproape sigur House.
    Nu este vorba despre 'rust belt' este vorba despre politica antisociala, extrem Marxista a administratiei Biden/Harris. Este vorba de sfidarea democratiei prin instalarea la canditatura presidentiala a unei pesoane NECALIFICATE, care a fost selectata la WH pe baza DEI. Este vorba despre invazia a milioane de imigranti ilegali in speranta nesabuita ca toti vor vota acest partid care a pierdut directia si se prabuseste.
    TRUMP are un mandat solid din partea poporului American sa faca curatenie in tara si sa puna punt terorii mondiale

    RăspundețiȘtergere