Aceste considerații mi-au fost declanșate de o conversație între Mircea Toma și Matei Udrea privind cele ce se întâmplă în România azi. Mircea Toma nu se află printre favoriții mei, dar această conversație a fost interesantă pentru că încearcă să elucideze cum au evoluat lucrurileîn politica românească. Mircea Toma spune că atacurile hibride ale Rusiei ar fi început acum 8 ani, dar eu cred că ele au început simultan cu campania de influențare care au adus la alegerea lui Trump în America. Aceste campanii au avut și vectori de influență autohtoni, între cei care au fost în serviciile de securitate ale României și care nu au depistat aceste atacuri sau au fost părtași în aceste acțiuni. Una dintre probleme era resuscitarea ideilor legionare. Având ocazia să particip anual la Simpozionul PERT dedicat Experimentului carceral de la pușcăria Pitești la sfârșitul anilor 50, am observat cum acolo se manifestau și neo legionari, dar fără vreun efect important. Problema legionar ă este delicată pentru că sub influența lui Nae Ionescu, cei mai de seamă intelectuali români au aderat la această mișcare. După război Mircea Eliade și Emil Cioran, aflați în emigrație au încercat să ascundă aceste aderențe tinerești, Eliade pentru că a devenit profesor la Chicago și Emil Cioran pentru că nu dădea bine. Când a acceptat republicarea Schimbării la față a României, a cenzurat cea mai importantă parte a cărții care expune ideile acestuia, amalgam ciudat de idei legionare și comunistoide. Pe de altă parte Constantin Noica a făcut în țară domiciliu obligatoriu și pușcărie și pentru că avusese o tinerețe deocheată alături de legionari. Însă în procesul Noica Pillat, N. Steinhardt, evreu și prieten cu Noica a făcut și el pușcărie. Gabriel Liiceanu l-a cunoscut pe filosoful român prin intermediul altui intelectual de origine evreiască, Henri Wald. Lucrurile s-au complicat și cu rezistența în munți, unde toți rezistenții au fost tratați la grămadă de legionari. Ori în muți cei care au luptat acolo, erau în majoritate militari cu pregătire de război. Complicat este și cu intelectuali de dreapta, precum Vintilă Horia, singurul român premiat cu Goncourt și el făcut legionar de autoritățile comuniste, pentru că a rezistat avansurilor acestora. În perioada finală a comunismului ceaușist, ideile legionare potrivite național comunismului au fost îmbrățișate atât de politruci, dar mai cu seamă de securiști. A mai contribuit și predarea unei istorii complet aiurea, în care se accentua eroismul voievodal, perioadă în care românii au stat sub turci cam 500 de ani. În același timp perioada marilor transformări pe care le-a suferit poporul român, de la sfârșitul secolului XVIII și al XIX-lea, începând cu Școala Ardeleană, Revoluția lui Tudor Vladimirescu, Revoluția de la 1848 și mai ales modernizarea României începută sub Cuza și continuată cu mare succes de Regele Carol I și a familiei politice a Brătienilor a fost ocultată. Momentul 1918 a fost trecut sub tăcere pentru că însemna reîntregirea Basarabiei la România Mare. Așa s-a creat un câmp fertil pentru ideile care au început să prolifereze la începutul anului 2020 cu apariția pandemiei Covid și care au sfârșit prin apariția unui partid precum AUR în parlamentul român, partid care l-a vehiculat și pe acest Călin Georgescu, un individ cu o biografie sulfuroasă, psihopat și mitoman și cu simpatii putiniste. Atunci s-a creat un curent puternic antivaccinist alimentat dinspre Rusia și cu multe prostii trumpiste. Alt moment favorabil acestor idei fals patriotice, de fapt rusofile și putiniste a fost declanșarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Chiar dacă inițial poporul român a reacționat pozitiv și acțiunile guvernului și ale președintelui Iohannis au fost pro Ucraina, s-a dezvoltat un curent anti-Ucraina având ca vector George Simion și AUR. Aici propaganda ruso-putinistă a fost intensă, privind teritoriile pierdute de România Mare la URSS, dar nu actuala Republică Moldova. Această propagandă nu a funcționat la polonezi, care au avut experiența a 200 de ani de stăpânire rusească, dar uite că au dat roade în România. Polonia a pierdut la Uniunea Sovietică teritoriile din Estul ei, Galiția, Ucraina de Vest leagănul naționalismului ucrainean, zone din Bielorusia și Lituania, zona Vilno - Vilnius. Așa că Stalin s-a gândit să compenseze pierderile poloneze prin teritorii smulse de la Germania. Pentru România nu a existat aceasta oportunitate, dar Stalin ne-a înapoiat Transilvania de Nord ocupată de Ungaria. Lui Stalin nu-i trecea prin cap că Ucraina va deveni un stat independent și ostil Federației Ruse. Și aceste chestiuni nu sunt discutate și creează situații fertile pentru propaganda rusă.
Și venim și la ultima chestiune care a crea mari frustrări în societatea românească. În comunism avantajele nomenclaturii nu erau așa de evidente. Locuiesc într-un bloc unde o scară era plină de securiști și milițieni. Aceștia beneficiau și ei ca și mine de frig iarna, pentru că ușile și ferestrele de proastă calitate, nu erau etanșate, doar poate aveau avantaje la procurarea hranei, nu erau obligați să stea la cozile animalice de disperați. Acum o ducem cu mult mai bine ca atunci, dar oameni sunt și mai nemulțumiți. Pentru că unii au devenit mult mai bogați, și avem în cuget și simțiri să moară capra vecinului. Sunt mari nemulțumiri privind statutul unora care muncesc din greu și nu au respectul celorlalți. Este și consecința capitalismului sălbatic, care a creat bogați ce par și unii confirmă că au făcut avere prin corupție. Deosebirea este că societățile din Vest, de exemplu cea britanică sunt mult mai așezate, fiecare își cunoaște locul în societate. Poți și acolo să te îmbogățești dar mijloacele sunt mult mai clare decât a fost și este la noi.
Toate aceste condiții au creat o situație favorabilă unui mitoman periculos să acceadă la cea mai importantă funcție din stat. Dar democrația românească a rezistat și asta este foarte bine!
"...serviciile de securitate ale României și care nu au depistat aceste atacuri sau au fost părtași în aceste acțiuni...". Da !!! si cu voia dvs., poate au jucat la doua capete ! (c.t.)
RăspundețiȘtergereJoe, m-a frapat ultima ta fraza: "Dar democrația românească a rezistat și asta este foarte bine!". Aceasta, ca si alte asertiuni din acest text dovedesc ca intelegera ta a conceptului de democratie, in sensul democratiei occidentale, este deosebit de problematic. Am noutati pentru tine: sistemul politic din Romania nu este de tip democratic. Are o multime de caracteristici, poate fi numit in fel si chip, dar nu este un sistem democratic.
RăspundețiȘtergereDe altfel, una din chestiunile cele mai socante dupa vebirea in R a fost constatarea unui nivel de analfabetism surprinzator de mare in chestiuni de politica, de legislatie, de functionare a economiei, a serviciului public, etc., etc., etc. al populatiei, asta fiind, ca sa ma refer la tema acestui blog, una din cauzele esentiale ale raului.
Oamenii presupun ca "stiu" (nivelul cel mai inalt de cunoastere) cind de fapt ei nici macar "nu stiu ca nu stiu" (nivelul cel mai de jos) si, inarmati cu aroganta si vehementa verbala si de actiune, continua din greseala in greseala, adancindu-se din ce in ce mai mult. Adrian.
Ați putea explica de ce spuneți că sistemul politic din România nu este un sistem democratic? Nu contrazic afirmația dvs. Dar a face o afirmație fără niciun fel de argumente este contraproductiv. La fel poate spune și Joe, dacă vrea, exact contrariul: ba sistemul politic din România este democratic. Rămânem la părerisme. Poate că ambele părți au dreptate, poate că și sistemul din Rusia e democratic, se pot spune multe cât timp nu e clar nici măcar ce înțeleg unii sau alții prin sistem democratic. De exemplu, unii cred că un sistem democratic este un fel de dictatură a unei majorități stabilită prin vot, indiferent de condițiile în care a avut loc votul. Dumneavoastră credeți acest lucru? Alții cred că democrația nu e demnă de acest nume, dacă nu e totodată o "democrație liberală", care printre altele protejează drepturile minorităților sau ale celor care nu au votat cu majoritatea. Multe tipuri de sisteme se pot declara democratice. Are Ungaria, de exemplu, un sistem democratic, deși Orban afirmă deschis că el crede în democrația i-liberală? Putem vorbi de un sistem democratic în absența libertății de informare, a libertății de exprimare, a libertății de asociere (că unii vor să desființeze ONG-urile, ba și partidele, alții); putem vorbi de un sistem democratic când nu avem instituții solide care să structureze acest sistem; și mai ales, putem vorbi de un sistem democratic când nu se respectă legile și nici Constituția? Unii cred, pe de altă parte, că nu e de ajuns egalitatea tuturor în fața legii, ci că nu există democrație fără insistență pe egalitatea economică. Dvs credeți acest lucru? Eu habar n-am la ce aspecte v-ați gândit dvs. când ați spus că România nu are un sistem democratic, fiindcă nu ați adus niciun argument. Bănuiesc însă că aveți argumente și ne-ar prinde bine tuturor, cred, dacă ați reveni cu explicații. Mihai
ȘtergereDe acord, Romania are un "sistem democratic" cu precizsrea: de tip Banana Republic. Pierdere de timp.
ȘtergereRaspuns lui Mihai. Pot sa explic, insa discutia ar depasi cadrul comentariilor la o pagina de blog. A incerca pe scurt ar fi detrimental ideiii caci argumente nedezvoltate suficient nu ar face decit sa genereze confuzie. Sa incerc sa schitez citeva idei:
Ștergere- Cu exceptia Presedintelui, alegerile nu sint nominale, de aceea nici un membru al Parlamentului, Guvernului, etc. nu poate pretinde ca reprezinta interesele electoratului ci pe acelea ale acelor persoane care i-au plasat pe anumite "liste". Un politician are acea functie politica (ex. membru al Parlamentului) nu pentru ca a fost ales de electorat, ci datorita bunavointei unui boss de partid, care l-a pus pe respectivul politician intr-o pozitie favorabila pe o anumita lista, boss care, la rindul lui, nu a fost nici el ales in alegeri de catre electorat / popor.
- Ca urmare, independenta puterilor in stat nu exista. Toti politicienii cu functii de conducere sint numiti de aceiasi bosi de partide, care, repet, nu au fost nici ei alesi de electorat.
- Pentru alegerile prezidentiale, exista institutii de "validare" a candidaturii, care pot sa interzica candidaturi pe baza orientarii politice a candidatului. Intr-o democratie insa, aceste directii politice trebuiesc supuse atentiei electoratului, acesta fiind singurul care sa decida directiile pe care sa le ia cei ce conduc tara, si nu niste persoane care, ma repet, nu au fost alese de electorat, ci doar numite de niste bosi de partid. De exemplu, cu multa candoare, un amic isi exprima revolta fata de un scenariu in care Presedintele tarii ar apartine unui partid care nu face parte din "coalitia guvernamentala". Spunea el, "Da ce vrei, sa fie razboi civil?" Dumnealui nu putea concepe o situatie, perfect posibila dpdv democratic, in care diferite opinii trebuie sa cohabiteze in mod pasnic, situatie atit de frecventa in alte democratii occidentale. Pentru el, aceasta eliminare a candidatilor la presedentie cu opinii ne-convenabile, era absolut necesara !!!!! Incredibil.
- In legatura cu punctul de mai sus, apare astfel mult prea comuna pozitia unora care uita ca opimile lor politice au numai valoarea unui singur vot, cautand sa le impuna altora pe baza puterii personale (la care nu se ajunge prin alegeri, caci alegerile nu sint nominale, ci prin mijloace ne-democratice - de ex. prin bunavointa bosilor de partid, ne-alesi nici ei de electorat), bypasindu-se astfel testul acestor idei prin expunerea lor in cadrul campaniilor electorale. Astfel s-a ajuns ca in campania electorala sa nu fie discutate directiile politice de guvernare a candidatilor in diferite probleme (ex. economice, politica externa, pace-razboi, inflatie, deficit bugetar, etc.), pe baza carora electoratul sa isi exprime optiunile. Aceste directii de guvernare nu sunt discutate public ci sunt decise in spatele usilor inchise in "negocieri" duse de aceiasi bosi de partid, care, repet, nu sint alesi. Prin acest proces, directiile de guvernare a tarii nu sint stabilite de electorat prin alegeri, ci de persoane private, care nu au fost alese, si deci nu reprezinta interesele electoratului.
Ca urmare, in toate chestiunile importante pentru tara, poporul (demos) nu are nici un cuvint de spus. Toate deciziile majore sint luate exclusiv de persoane care nu reprezinta interesele poporului. Iar la Presedentia tarii, singura pozitie pentru care exista alegere nominala, candidatii cu orientari ne-convenabile elitelor ne-alese, pot fi, si sunt, admisi numai dintre aceia cu pareri acceptate de acele elite.
Si atunci, de unde vine puterea (cratos) a poporului, adica a electoratului ? Adica acel "demos cratos" ? De niciunde ! In R, poporul nu are in nici un moment posibilitatea de a decide asupra persoanelor de la conducerea tarii si nici asupra directiilor de guvernare a tarii in problemele majore (economie, finante, imigratie, politica externa, chestiuni sociale, pace-razboi, etc.). Demos cratos nu exista.
Aveți dreptate. Aș remarca însă că multe din aspectele semnalate de dvs există își în democrațiile occidentale. Doar trei exemple, deși mai sunt și altele. Se practică și acolo desemnarea candidaților pe liste de partid, în urma unor decizii ale conducerii partidului, care nu e aleasă de electorat, ci de membrii partidului. De asemenea, guvernarea se face adesea prin coaliții de partide, care prin forța lucrurilor lasă la o parte unele chestiuni pentru care au primit mandat din partea alegătorilor diferitele partide, deci nu se respectă voința multor alegători, deși teoretic ai lor sunt la putere. Totodată și în democrațiile occidentale sunt interzise prin lege anumite manifestări, inclusiv propagarea unor opinii considerate extremiste. Deci alte lucruri discreditează probabil mai mult sistemul din România, în comparație cu democrațiile occidentale. Poate furtul la urne, modul în care "aleșii poporului" dau legi cu dedicație contrar interesului celor care i-au votat, coalizarea partidelor în a-și tolera reciproc corupția, lipsa unei justiții independente, ceea ce favorizează fie impunitatea corupților, fie abuzuri în scopuri politice. Mai sunt și altele, dar ca să nu mai lungesc discuția, să nu uităm nici faptul că nu avem de-a face cu puterea directă a demosului, ci cu democrații reprezentative, adică puterea demosului prin presupuși reprezentanți ai săi. Doar Elveția este un stat care aplică în anumite chestiuni o formă de democrație directă, prin referendumuri. Au mai avut loc referendumuri în Europa, unul relativ recent fiind cel pentru Brexit, de exemplu. În general însă, politologii din democrațiile occidentale nu agreează referendumurile. Spun că pot fi folosite abuziv ( inclusiv de cei cu înclinații dictatoriale), prin manipulare și apelul la reacții emoționale ale electoratului și fără o informare suficientă a acestuia. Adică unii nu prea au încredere în demos. Iar demosul însuși nu prea mai are încredere că are acces la cratos. Există de altfel o butadă cinică în acest sens: " dacă votul nostru chiar ar putea schimba ceva, ăștia nu ne-ar fi lăsat să votâm". Și totuși, potrivit unora ceva mai optimiști, democrația rămâne cel mai puțin rău dintre sistemele politice. Mihai
ȘtergereConcluzia dumneavoastra corespunde in mare masura cu aceea a lui Churchhill, adica democratia este un sistem teribil, dar este cel mai bun pe care il avem. Diferenta dintre situatia democratiei in R, si aceea din vest (The Global West, cum s-ar spune) este ca , in timp ce in west anumite situatii aparent, sau chiar in mod real ne-democratice, sunt exceptii, in R acestea inca tind sa fie dominante. Aceasta situatie nu ar trebui sa fie surprinzatoare date fiind, pe de o parte, relativa lipsa de maturitate a poporului in privinta acestor chestiuni politice; insa, pe de alta parte, o mai mare recunoastere a slabiciunilor locale ar trebui sa fie recunoscuta, admisa si inteleasa ca o directie in care progrese semnificative sunt absolut necesare.
ȘtergereSunt absolut de acord cu tot ce spuneți. Precizez doar că nu l-am menționat pe Churchill în legătură cu acea afirmație, fiind convins că mulți dintre cititorii acestui blog ar fi recunoscut sursa, Am glumit un pic, alegând să introduc ideea cu expresia "totuși, potrivit unora ceva mai optimiști..."
ȘtergereRadacinile raului ? UNA singura de zeci de mii de ani .. OMUL !
RăspundețiȘtergereAm urmărit cu interes argumentele ambilor dilematici Adrian & Mihai. Da, suntem o democrație cu probleme. Timp de 10 ani am avut un președinte care a fost turnător la securitate și securist, care a și dat libertate securității noi să-și facă de cap. Și asta nu a fost în regulă. Președintele ultim este acum declarat ciocoi, pentru că prea a călătorit pe banii poporului. În România s-a aplicat și votul uninominal care nu a dus la promovarea unor merituoși. Am un exemplu practic. În 2012 la alegerile parlamentare la Argeș un senator liberal din partea coaliției USL a luat cele mai multe voturi pe țară, el fiind trimis de la centru și un necunoscut aici în Argeș, am fost amic cu el, fiind un tip onorabil. Am avut și un lider de partid județean cu apucături mafiote, care a promovat candidați fără nicio valoare și care le cerea la toți bani. Am scăpat de el pentru că era omul lui Ludovic Orban. Candidații sunt la bunul plac al unor lideri locali și centrali. Nu poți ști ce calitatea ca să te reprezinte electoral. Acum în Argeș avem un senator și o deputată de bună condiție, probabil cele mai potrivite alegeri în 35 de ani! Vorbind de cum sunt aleși cei care ne reprezintă vreau să aduc în discuție cum a ajuns un infractor președintele SUA și care a numit în toate posturile importante doar niște incompetenți care-i fac pe plac. Așa s-a ajuns ca cel mai prestigios post de radio Europa Liberă pentru Europa comunizată să nu mai fie finanțat. Noroc că Cehia a decis împreună cu alți europeni să continue finanțarea lor. Și cred că sunteți de acord că Europa Liberă ne-a ținut în viață să nu înnebunim în vremea comunistă.
RăspundețiȘtergereChestiunea de a vota nominal mi s-ar parea extrem de inteligenta in a alege oamenii pe care ii vrei sa iti fie deputat sau senator.adica , daca un partid , pana acum propune cinci candidati din care vezi , fiind localnic cu ei , ca primul este un mafiot , al doilea este un tip cu bacul luat la 28 ani , al treilea un foarte bun...tractorist zece ani iar al 4-lea director de institutie 20 ani sau nu stiu ce specialist in IT. Ma refer unde m-am nascut ( Drobeta T>S. ) si cam ne cunoastem toti sau putem afla aproape instant orice cine sunt candidatii, (ar fi mai greu in Bucuresti de exemplu.) Constati dupa alegeri ,ca au intrat in parlament doar primii doi candidati : derbedeul si cel fara bac. Constati cu oroare ca cel ce ar merita nu poate sa te reprezinte. Nu vad un exemplu mai bun ca acesta. Pana mai ieri ca sa fi propus de boss pe lista eligibila se dadeau bani serios,,, cine sa -i aiba ? ...mafiotul sigur si atunci o sa avem doar gasca lor,pana cand ? Atunci sigur cel care este valoros o sa casrtige intrarea in parlament oricati bani ar da mafiotii la boss. Oare , ca nu stiu , ce argumente se dau ca sa nu fie propunerile nominale pentru alegerile in Parlament ? Se pare ca nu se vrea : " SA-I PUNEM PE-AI NOSTRI" si nu o sa scapam niciodata de mizeria de falsi deputat.niciodata. d.m.
RăspundețiȘtergere