Sunt anacronic

Ce exemplu mai bun este că mi-am amintit de ce vârstă am când am văzut un clip cu ABBA. Sunt de aceeași vârstă cu Agneta, care este frumoasă și acum, dar văzând-o pe biata Ani-Frid în baston devin nostalgic.

Sunt anacronic că, uitându-mă la cei tineri de acum văd că pantalonii blue jeans sunt acum rupți la genunchi. Ce efort făceam la primii mei blugi să-i cos să nu se vadă că s-au destrămat. Pantalonii care la fete erau foarte strânși pe picioare, dar între timp s-a renunțat, majoritatea fetelor înoată în pantaloni largi acum. Fetele din vremea mea nu prea erau îmbrăcate în pantaloni, erau în rochii sau fuste în anii 60, inovația a adus-o Dallas cu Sue Ellen care purta pantaloni. E o moda acum cu niște încălțări cu aer de botfori, care se purtau iarna de către soldații aflați de gardă. Dar cea mai tâmpită mi se pare moda cu gleznele goale inventată probabil în California, pe care le poartă aceeași tineri pe temperaturi scăzute, asta o să însemne reumatism la vârsta mea în mod sigur! Altă chestie anacronică este că în studenție eram urmăriți de miliție să ne tundă, toți tinerii de atunci purtau părul lung. Moda s-a schimbat acum, tinerii de azi se tund reglementar, ca în armată. Și eu am părul tuns scurt, zero, dar pentru că părul meu s-a cam dus și am chelit!

Alt anacronism este că sunt filoamerican! M-am maturizat intelectual în vremea finalul anilor 60, când România a devenit mai deschisă și în primul rând a contat muzica lui Elvis și The Doors, apoi literatura americană și faptul că au înregistrat succesul ajungerii pe Lună. Mă ia râsul, când penibilul Hobana scrisese o povestire SF că sovieticii au ajuns primii, care nici măcar acum nu au ajuns! Acum însă cu the bunch of idiots de la Casa Albă, SUA nu mai prezintă pentru nimeni o atracție. După cum se vede Trump și-a luat colaboratori niște impostori, cuconițe care nu au nicio treabă cu politica și realitățile. Ba, individa de la Homeland a amenințat România, suspendând Visa Waiver, să ne pedepsească că agenții ruși nu au acces la alegerile prezidențiale. Aceleași opinii le are J.D. Vance care s-a distins prin breșa de securitate privind acțiunea împotriva rebelilor houti, unde a  invitat un ziarist, Goldberg, pe grupul de discuții care dădeau informații foarte sensibile despre atacul contra acestor teroriști. Și și-a mai manifestat ura împotriva europenilor. Parcă ai lui de unde au venit? Vance uită că aceste acțiuni au și impact asupra atacurilor houti împotriva Israelului! America nu mai este ce a fost prin acțiunile favorabile celui mai mare criminal de azi, Putin! Trump chiar crede că Putin îi poate fi prieten. Acest bandit speră să-l convingă pe Trump să-i cedeze teritoriile ucrainene, fără să fie în stare să le ocupe. Dar chiar directorul CIA spune că ucrainenii se vor apăra și cu mâinile goale. 

În continuare se încearcă să se explice ce s-a întâmplat cu noi românii? De ce aceste partide zis patriotice, dar manipulate de factori din Rusia au mare succes. După eșecul lui Vadim Tudor și PRM, se părea că partidele extremiste nu mai au succes. Dacă ne uităm în 2019, PSD era la un minim la europarlamentare, PNL și USR dominau. A venit pandemia de Covid și atacul hibrid împotriva României a avut succes. Propaganda anti mască, apoi la vaccin a dus la apariția AUR partid care se proclamă patriotic, dar tot ce face, inclusiv liderul arată că este un pion rus. Asta mai ales după agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei, când propaganda rusă a încercat să arate că România are pretenții asupra Ucrainei. Această propagandă nu a avut niciun succes la polonezi, pentru că ei au fost 200 de ani sub ciubota rusă, chiar dacă teritorii importante ce au ținut de Polonia sunt azi în Ucraina. Ce mint rușii de azi este că aceste teritorii au fost acaparate de Stalin, care nu se gândea că Ucraina va deveni vreodată un stat independent. Culmea că teritoriul de azi al Republicii Moldova, Basarabia care ne-a aparținut, nu vrea să fie România și AUR și Simion sunt adversari al acestui stat. Asta dovedește cât de șubred este patriotismul cu nuanțe rusești. Este foarte curios că Rusia nu este văzută de unii care dușmanul cel mai periculos al României. Inclusiv nostalgia după Ceaușescu este greu de explicat. În capul unora deceniul nouă de împilare morală și fizică a românilor a dispărut, a rămas nostalgia după servici, unde stăteai degeaba și mai furai câte ceva. Nu mai aveam datorii externe, dar muream de foame și frig, dar eram fără datorii! Aceste nostalgii sunt extrem de populare între precupeți și taximetriști, produsele capitalismului sălbatic, fără reguli ai anilor 90, postdecembriști. Aceștia sunt în general perdanții, șomeri și obligați să facă ceva și acum toți visează la statutul unui Becali, dar asta nu este posibil și își canalizează furia și resentimentele împotriva partidelor care fac parte din sistem. Că aceste partide au partea lor de vină pentru că au admis corupția și nepotismul este o realitate!

Concert la Filarmonica Pitești dedicată Zilei Naționale a Greciei, denumit Afrodita. Orchestra Filarmonicii Pitești a fost condusă de grecoaica Maria Bazou. A fost un program de muzică grecească, însă prima piesă a fost Poemul Simfonic Prometeu a aparținut lui Liszt. Apoi a fost interpretat Concerto Grosso de Michalis Economou. După pauză s-a interpretat Suita nr. 1 Dodecanesiene. Apoi Thin Air de Calliope Tsoupaki și o compoziție inspirată din melodii populare Două dansuri grecești și în final melodia celebră din Zorba Grecul. O seară frumoasă și interesantă.

Săptămâna care a trecut am văzut trei piese de teatru. Prima și ultima premiere la Alexandru Davila, Frumoasă și cool, foarte slabă dramatic, ultima No Worries Catalinicika, mai bine realizată, ambele cu visul să ajungi prin America. Însă am avut și prilejul să urmăresc un recital actoricesc cu Oana Pellea și Marius Manole în Regina mamă de la Național la Casa Sindicatelor.

Sunt un cititor de reviste literare. Citesc să mă informez despre literatură română și străină în România literară. Sunt cronici la romane și proză românească pe care nu am de gând să citesc. Mai rău este cu poezia. Când eram mai tânăr erau Sorescu, Nichita Stănescu și chiar Adrian Păunescu, care mai scria și poezie bună, în afară de lingușiri la Ceaușescu. Acum am găsit în Dilema prezentări asupra a patru volume de versuri aparținând unor tinere care poezesc despre maternitate și creșterea copiilor. Oare cine le cumpără volumele?

Și ceva despre fotbal. Am dat chix în primul meci de calificare cu Bosnia și am luat bătaie, slabă consolarea că am învins San Marino. Sper că jucătorii naționalei se vor mobiliza pentru restul meciurilor cu Ianis Hagi, înjurat gros de mizerabilul Banciu.

În sferturile pentru final four al Nations League s-au luptat Franța cu Croația, Italia cu Germania, Spania cu Țările de Jos, și Portugalia cu Danemarca. Germania, Spania, Portugalia, Franța s-au calificat greu. Franța a fost învinsă cu 2-0 în primul meci în Croația, dar croații nu au contat în retur, și calificarea s-a decis la penalti, la fel și Spania cu Țările de Jos, doar Portugalia a învins în prelungiri pe Danemarca.

Se tot anunță ploi și am acum un reflex, după seceta de anul trecut mă uit dacă plouă, dar nu văd și asta mă scoate din sărite. Totuși este bine că mai plouă!