Învăţământul românesc

Stăm prost cu învăţământul! Asta nu-i nimic nou! Aflu că suntem în această materie pe ultimul loc din UE, iar ocupăm locul ăsta, ca la mai toate categoriile. Am citit Dosarul Dilemei vechi privind educaţia nonformală. De astfel de educaţie auzisem  cu copiii care urmau şcoala Waldorf şi m-am conversat cu o doamnă, tânără învăţătoare că sunt experimente şi la nivelul şcolii din sistemul de învăţământ de stat.

De fapt toate testele PISA sau asemenea ne situează la coada cozii. 

Toate astea sunt contrazise de părinţii români emigraţi peste Ocean, unde propriile lor progenituri fac figuri de genii prin Canade şi Americi. 

Ca produs al sistemului educaţional românesc şi actualmente profesor cu ora la Universitatea Politehnica Bucureşti am voie şi dreptul să fiu revoltat.

Am citit despre percepţia unor profi universitari de nivelul execrabil al studenţilor. Fenomenul se petrece în zona umanistă, în special. În cei patru ani de experienţă didactică singura observaţie negativă pe care o pot mărturisi este că majoritatea scriu urât şi aproape ilizibil şi mă muncesc să le descifrez manuscrisele sub forma de lucrări de examen.

Opinia generală  despre studenţii mei este în general bună şi am avut parte de surprize plăcute, aş spune. Au fost în stare să-mi răspundă şi la întrebări de cultură generală şi unele răspunsuri chiar m-au surprins.  Colegul meu de universitate şi fostul meu coleg de liceu Gigi Simion, care este profesor de matematici de 40 de ani are o opinie foarte bună despre proprii studenţi, îi consideră cei mai bine pregătiţi studenţi din sistemul universitar românesc. Are şi un avantaj, predă la Electronică şi la Automatică, facultăţi aristocrate ale UPB!

Opinia despre Politehnica românească mi-a fost întărită şi de un român american care spune că sistemul nostru nu este mai prejos de cel american, doar că lipsesc bugetele marilor universităţi de peste Ocean. 
Şi eu remarc însă o anumită lipsă de legătură cu realităţile tehnice, care este depăşită la respectivele facultăţi menţionate mai sus unde este uşor să foloseşti un computer sau un circuit electronic. Mai greu este pentru studenţii mei să se distreze cu un reactor, fie şi de cercetări, sau să facă demonstraţii cu o turbină cu aburi!

Remarc la alţi colegi de breaslă din zona umanistă cum li se umple gura când pronunţă studenţii mei, cu foarte mare orgoliu, chiar dacă ai lor par a fi trecut bacalaureatul în orb! 

Cred că mai ales pentru sistemul de stat ar trebui o foarte dură selecţie în anii primi, care ar evita să apară dobitoci cu diplome. Pentru ăştia este disponibil cancerul universităţii româneşti, sistemul universităţilor private! 

Cred că se face şi mult tapaj pe starea învăţământului românesc, care are nevoie actualizare şi racordare la metodele moderne de predare, dar trebuie menţinute anumite lucruri bune care fac învăţământul românesc valabil încă.  

Din nou la pescuit

Ieri, pe 2 mai am revenit pe balta generoasă pe care făcusem spectacol!

A bătut vântul şi a fost foarte cald. 

Şi n-a mai fost ziua generoasă de acum vreo 10 zile!

Ilie s-a înscris primul cu un crap frumos, cam la 3 kile, că am zis că e ziua martorilor lui Băsescu! 

Eu am avut o primă tragere sănătoasă la undiţă, exemplarul era aşa mare, că la un moment dat mi-a smuls montura mea specială şi a plecat cu ea cu tot. Trăgea însă carasul în neştire, crapul era mai în larg şi a mâcat doar porumb. Am avut o trăsătură zdravănă şi am început să-l manevrez dar a ieşit un caras, era comic să fi fost şi crapul! 

Şi am plecat abia la 6 d.a.,  pentru că Ilie voia să mai ia un crap, îl visase toată ziua. 

Şi la mine s-a produs declicul şi am luat 5 exemplare, de l-am băgat în oftici pe amic! Când am tras juvelnicul din apă se strânsese ceva cred că erau vreo 12-15 kile, cei cinci ciortani şi mult caras la care am aplicat teoria catch and realease, doar exemplarele mai sănătoase le-a oprit Ilie ca să se întoarcă cu ceva acasă!

Nu ne-a deranjat niciun paznic, făceam noi pe protectorii bălţii şi le explicam unor amatori că accesul este pe bază de pile şi relaţii. 

A apărut şi un echipaj de miliţieni, care voiau să ne confişte ceva, când le-am spus de cine am fost invitaţi la baltă, au luat-o din loc cu mâna goală şi coada între picioare.

Ilie meşterind

Vă mai ofer nişte imagini de pe baltă cu aparatul meu Nokia, nu prea performant!

Acasă am venit cu peştele curăţat şi l-a porţionat doar pentru preparare. Capetele le-am făcut cadou tinerilor de la cârciuma unde-mi beau berea să facă o ciorbă şi să zică bogdaproste, am aflat ulterior că ciorba  a fost un mare succes, patronul s-a înfruptat din ea!

Data viitoare vin la ei să-mi facă o saramură!  

Subsemnatul, brozându-şi burtacul