Simfonia a IX-a

Astă seară Filarmonica Piteşti a pregătit concertul aniversar care marchează 6 ani de muzică simfonică la Piteşti. 

Filarmonica s-a pregătit asiduu pentru acest eveniment, punându-şi toate forţele la lucru. 

Vara Anotimpurile de Vivaldi cu Mădălin Sandu

Concertul a fost deschis în formula restrânsă a orchestrei de coarde condusă de dirijorul Tiberiu Oprea care a interpretat partea din Anotimpurile lui Vivaldi, care se potriveşte cu sezonul, adică Vara, avându-l ca solist pe violonistul Mădălin Sandu. Postul de concertmaestru a fost suplinit cu succes de tânăra şi frumoasa violonistă Elena Popa. 

Ionuţ Mardare şi Concertul pentru fagot şi orchestră de Weber

A urmat fagotistul filarmonicii Ionuţ Mardare cu Concertul pentru fagot şi orchestră de Weber. 

Paul Oneci şi Rapsodia ungară de D. Popper

Prima parte a concertului s-a încheiat cu Rapsodia ungară pentru violoncel şi orchestră de David Popper avându-l ca solist pe Paul Oneci prim violonist al Filarmonicii piteştene.

Tiberiu Oprea cu mine înainte de Simfonia a IX-a

A urmat pauza şi apoi evenimentul stagiunii şi o premieră pentru Piteşti. Dirijorul Tiberiu Oprea şi Orchestra Filarmonicii din Piteşti ne-au oferit Simfonia a IX de Beethoven. Pentru realizarea acestei capodopere au fost mobilizate forţe din vecinătate, corul Euphonia al Filarmonicii din Râmnicul Vâlcea, soprana Sorin Munteanu, mezzosoprana Antonela Bârnat, tenorul Marian Someşan şi basul Lucian Ioniţă.

Simfonia a IX-a

Trebuie să vă mărturisesc că am ascultat pentru prima dată această capodoperă beethoveniană în concert. Este foarte rar interpretată din cauza mobilizării de forţe necesare pentru a fi transpusă scenic.

Am fost copleşit de geniul beethovenian şi am ascultat-o cu multă atenţie şi concentrare. În momentul de faţă, când redactez această cronică reascult Simfonia a IX-a pe You Tube.

Doar ascultând-o complet îţi poţi da seama de forţa şi geniul beethovenian. Fiecare parte este distinctă, având pasaje orchestrale unice, dar devine copleşitoare atunci când instrumentele se combină şi completează cu vocea umană în Recitativul final. Această parte este probabil, cea mai frumoasă pagină muzicală creată de geniul uman. Şi când te gândeşti că această simfonie a fost dirijată de Beethoven complet surd, care ar fi vrut să interpreteze toate instrumentele. 

Măreţia muzicii te face să-ţi dea lacrimile de fericire şi emoţie.

Interpretarea acestei extraordinare pagini muzicale a arătat din plin limitările Sălii Sindicatelor şi posibilităţile orchestrei noastre.

Dar, în orice caz,  melomanii piteşteni au aplaudat frenetic efortul depus de dirijor, orchestră, solişti vocali şi cor.

A fost o mare bucurie să ascultăm simfonia a IX la Piteşti!

Opinii politice şi culturale în răspăr

Răspuns prietenului Valeriu Fe!

Dragă Valeriu,

Eu sunt un suporter al USL fără mari iluzii!

Ştiu care sunt defectele celor doi lideri, dar şi calităţile acestora!

De exemplu Ponta poartă povara unei acuze de plagiat! 

Chestiunea este extrem de discutabilă, atunci când ea poartă amprenta unei încărcături politice. Nu am de gând să-l scuz, dar am auzit pe nişte surse că cel plagiat era de fapt între îndrumătorii care au folosit referatele lui Ponta în cartea scrisă mai repede decât teza lui Ponta, nu ştiu dacă este adevărat, dar poate fi rezonabil, dacă acela nici nu a fost afectat că ar fi fost plagiat, de fapt cei din care s-a plagiat au declarat invers! Că nu! Dar şi asta poate fi de tipul interesului şi al politicii! Că este sau nu adevărat, asta este cu totul altă poveste!

Oricum m-a amuzat iritarea lui Mircea Vasilescu, redactorul şef al Dilemei Vechi pentru că Parchetul a dat NUP la acuza de plagiat. Era culmea că tocmai Parchetul să devină şi oficiu de expertiză academică!

Cât despre Crin Antonescu cred că nu există om politic mai calomniat, mai murdărit de jurnalişti mercenari, mai contestat de anumiţi intelectuali vanitoşi şi aroganţi.

Un individ care stă două ore de vorbă cu unul din cei mai respectabili analişti americani, George Friedman, directorul Stratfor, nu cred că este chiar un terchea berchea!

Apropo, cu Ponta şi cu Băsescu Friedman a schimbat amabilităţi de 20 de minute, deci americanul ştie în plus că Antonescu este candidatul cel cu cele mai mari şanse să ajungă preşedinte!

Are şi Antonescu declaraţii proaste şi nesocotite, exploatate la maximum de adversari: că pot fi înlocuiţi judecătorii CCR, că adversarul la preşedinţie este State Department!

Antonescu a făcut însă greşeala de neiertat să-i înfrunte pe vanitoşi gen Pleşu sau Liiceanu pe terenul dezbaterii intelectuale, unde ei şi alţii la fel se cred stăpâni absoluţi.

Încruntările lui Andrei Pleşu sunt contrazise de antropologul Vintilă Mihăilescu, în aceeaşi Dilemă Veche în problema lucrului în echipă. O creaţie de tip literar artistic este în majoritate covârşitoare opera unui singur autor, o cercetare ştiinţifică, chiar şi-n domeniul ştiinţelor umane poate fi rezultatul unei activităţi de echipă, având în frunte un magistru coordonator.

Cred că opiniile privind politica, subliniez politica, nu altă zonă de dezbatere, a acestor intelectuali care au ocupat centrul atenţiei culturale sunt la fel de bune sau proaste cu ale majorităţii românilor cu bun simţ. Am observat că se pot înşela la fel de grav cum se pot înşela şi alţii care nu prezintă aceste pretenţii.

Cum am remarcat cu multă obidă, că vanitatea şi aroganţa unora care au pretenţia că dacă au devenit scriitori şi au fost publicaţi opiniile lor sunt absolute, devin adevărate şi de necontestat!

Am văzut cu tristeţe cum este calomniat înjurat şi detestat un mare poet, curajos şi onest precum Mircea Dinescu pentru că dovedeşte şi talente de chiabur şi de negustor! De cine? De nişte derbedei care scriu şi versuri proaste sau texte de aruncat la coş pe motivul că acum poţi publica mai uşor, nu mai este cenzură şi devii instantaneu scriitor, când tu nu eşti decât un scârţa scârţa pe hârtie, bloguri, internet! De nişte frustraţi, roşi de invidie că nu sunt în stare nici măcar să scrie o frază de luat în seamă, sau un vers mai acătării!

Pe vremuri  puteai scrie versuri proaste şi texte tâmpite şi ticăloase doar dacă lăudai Partidul (PMR, PCR, UTM, UTC, etc.) sau Conducătorul! Acum poţi scrie imbecilităţi şi te promovezi pe la ICR şi prin străinătăţuri, pe bază de găşti şi interese de bisericuţe! A dispărut cenzura bunului simţ!

Şi în cultura română este o inflaţie de non valori cum se remarcă abundenţa de emisiuni televizate care sfidează buna creştere!

Degeaba se agită  unii prin aceeaşi Dilemă veche, este clar că acum ne lipsesc nişte modele publice incontestabile!