joi, 17 septembrie 2015

De actualitate

Refugiaţii

Am pregetat să scriu despre refugiaţi. Pentru că este un subiect sensibil şi controversat. Mai ales după scandalul închiderii frontierei sârbo-ungare. Atacul asupra oficialilor unguri de la gardul despărţitor nu mi s-a părut de loc în regulă. Ungurii au dreptate! Nu poţi să umbli în Ungaria ca vodă prin lobodă  fără să te întrebe nimeni de sănătate. Această reacţie dă de gândit oricui. Nu pot pe de altă parte să neg dreptul de azil pentru refugiaţi. Mă gândesc cu groază ce ar fi însemnat asta pentru prietenii mei care s-au refugiat în Occident în anii 80 din România lui Ceauşescu. Ce ar fi fost dacă austriecii sau alţii ar fi refuzat cerere de azil sau i-ar fi expediat pur şi simplu în ţara sigură şi opacă a lui Ceauşescu. Şi constat că unii dintre aceşti prieteni au uitat lucrul acesta, fiind acum xenofobi români cu domiciliu peste Ocean!
În România cei mai xenofobi par a fi oltenii, ce să-i faci amintirea lui Pazvante rezistă! Probabil că cei mai puţin xenofobi sunt ardelenii pentru că ai au experienţa traiului cu alte neamuri. Problema refugiaţilor în România este serioasă, nu suntem o ţară de final de azil, nu avem condiţiile germane,sau engleze, sau franceze. Înţeleg că aceşti refugiaţi nu sunt amatori de Franţa, loc unde ar da de mulţi arabi islamici care sunt acum francezi. Este de mirare! Atunci cum să accepte ei România?
Aici este o ambuscadă pusă la cale de Turcia lui Erdogan şi Grecia lui Tsipras în care a căzut Merkel. Aşa că prefer să ajungă preşedintele SUA Trump care va rezolva rapid afacerea cu Statul Islamic şi sirienii să se reîntoarcă acasă.

E foarte greu să nu fii corupt!

Acesta este titlul unui articol scris de Cristian Ghinea în Dilema veche de azi. Dacă ideile expuse  în general şi în special privindu-l pe primarul Oprescu sunt de bun simţ, Ghinea simte nevoia să tranşeze idiosincraziile privind-o pe Alina Mungiu Pippidi, inamica lui profesoară la şcoala de părerişţi politici SNSPA. El insinuează că fratele ei, Cristian Mungiu ar fi intrat pe pile la IATC, conform unor mărturii ale doamnei Mungiu. Chestiunea este absolut greţoasă pentru că priveşte pe singurul regizor român care a luat Marele Premiu - Palmes d'Or de la Cannes. I-am scris pe forum că poate s-o bălăcărească pe Alina, dar să-l lase în pace pe fra'su!!!!
Şi acum să fac şi eu mărturii ca doamna Mungiu!
Nu am avut ocazia să fiu coruptibil pentru că nu am ocupat o poziţie de execuţie care să mă pună în situaţia asta. Chiar dacă am fost trei ani director la o agenţie naţională. Nu prea era loc de corupţie în branşa asta sau n-am fost eu în această situaţie. 
Însă o tentativă de corupţie tot am avut! 
Am fost preşedinte al asociaţiei de proprietari al blocului în care stau, situat chiar în centrul oraşului Piteşti, vis-a-vis de Prefectură. La un moment dat fiul unui potentat local, care a locuit în bloc a dorit să construiască ceva lângă blocul nostru, să supra înalţe o clădire cu încă două etaje. Acestea ar fi obturat vederea la scara dinspre vest a blocului. Este acolo un fost activist, care este şi cenzor şi care era ferm contra acestui proiect. A apărut şi primarul Pendiuc cred că ştiţi cine? El sprijinea ideea tânărului întreprinzător. Ei bine acesta m-a abordat direct al telefon ca să semnez acceptul şi că o să-mi dea nişte bani. M-a şocat obrăznicia individului. Nu am luat nimic niciodată pentru care nu am prestat  o activitate, fie ele şi meditaţii, aşa că refuzul a fost net. Tipul îmi propunea după aia să zugrăvească scara respectivă. Aşa că l-am direcţionat spre activist cu propunerea care a picat şi ea. Întreprinzătorul s-a descurcat cu primăria de hoţi a lui Pendiuc şi a construit clădirea fără să mai zugrăvească nimic şi atunci am regretat că nu s-a materializat şpaga! Se poate vedea astăzi clădirea cu geamuri de sticlă alături de blocul meu, Centru Vest, cu insolvenţe şi jumate ocupată, pe motiv de criză imobiliară! 

Corneliu Vadim Tudor

S-a stins din viaţă congenerul meu Corneliu Vadim Tudor. Dumnezeu să-l ierte!
Pentru că a fost unul dintre cei mai mari ticăloşi contemporani.
A absolvit sociologia, a fost un poet minor, pentru că curul lui Ceauşescu era ocupat de mătăhălosul Adrian Păunescu, s-a ocupat de dosul ceva mai mic al consoartei tovarăşa academician doctor inginer Elena. A scris scârboase şi ticăloase articole antisemite şi anti scriitori care-şi meritau acest nume. 
După Revoluţia în loc să se scalde în anonimat s-a dus la Iliescu şi la Roman care l-au sprijinit să scoată mizeria publicistică numită, ce ruşine România Mare, în care bălăcărea pe toţi democraţii români din Opoziţia anticomunistă în frunte cu Corneliu Coposu. De verbul lui murdar nu au scăpat ulterior nici naşii Iliescu şi Roman. A reuşit să formeze un partid, PRM în jurul revistei cu oarecare succes, reunind pe toţi nostalgicii comunişti, securiştii expulzaţi din sistem şi naţionaliştii din jurul Vetrei Româneşti, pentru ca PRM a fost visceral anti maghiar. A ajuns pe culmi de glorie în 2000 când tineretul deraiat al României l-a votat pentru că-i nebun! După aceea s-a stins ca o lumânare şi PRM şi CVT pentru că naţionalismele le-au preluat şi PSD şi PNL, dar mai ales .....PD!  Elevul cel mai strălucit în populisme care a atras şi o halcă importantă din electoratul PRM a fost.... evident Traian Băsescu. L-a moştenit în porecle, în degradarea limbajului public, în minciuni, în xenofobie. Securiştii lui CVT au migrat spre alt securist natural Traian Băsescu. Cel mai vehement opozant al emigranţilor din Siria este Băsescu! Asta arată cât a decăzut acest om. De la condiţia legitimă de contrabandist din vremea comunismului a ajuns de două ori preşedinte minţind cu naturaleţe care te lasă cu gura căscată! M-a păcălit iniţial inclusiv şi pe mine, care eram disperat să ajungă preşedinte în locul altui tâlhar precum Adrian Năstase.
Revenind la decedat, văd că din Argeş şi Piteşti au sosit multe coroane şi semne de comemorare. Este normal era unul din judeţele cu cel mai puternic electorat peremist. Este o jignire la memoria Brătienilor că aici s-au adunat cei mulţi elegibili demnitari hoţi şi puşcăriaşi şi că concitadinii şi conjudeţenii mei votează asemenea specimene!



vineri, 11 septembrie 2015

Revederea cu Valeriu



Iată că m-am revăzut cu bunul meu prieten Valeriu Demetrescu la Piteşti. Ne vedem când în România când la New York dar acolo mult mai rar.
Ori de câte ori ne vedem ne bucurăm şi ne aducem aminte de tinereţea studenţrească de la sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 70.