Giani din Las Fierbinți a câștigat alegerile

Cam asta este concluzia mea. Cum poate viața să copieze arta! De la Caragiale nu a surprins nimeni atât de bine realitatea de azi socială și politică cum este acest serial de comedie. Giani este personajul care visează la combinații care să-l facă bogat și toate merg așa cum merg azi, din cauză că Giani are IQ foarte scăzut, cum îl caracterizează Bobiță cârciumarul. Și toți cei din România vor să se răzbune pe pe primarul Vasile în toate ipostazele de azi din România. Niciodată nu a fost o așa o furie distructivă a cetățenilor ei ca să cădem în prăpastie. Și totul începe de la diaspora care se spunea că nu trebuie să o criticăm. Pentru că cei plecați la muncă în Occident aveau salarii bune  acolo, chiar dacă munceau greu. Acum și în România se câștigă echivalent poate mai bine. Și statutul lor superior față de concetățenii din Romania s-a schimbat, nu mai pot fi superiori și asta îi enervează. Nu au înțeles că dacă nu ai școală suficientă munca este mult mai dificilă și veniturile mici în consecință. Este sindromul teroristului arab din Occident care devine terorist  și se radicalizează că nu are statut, nu are școală și ceilalți câștigă mai bine și mai ușor. Și așa s-au răzbunat împotriva propriilor interese, lucru care va afecta în primul rând viața rudelor de acasă pe care le-au obligat să-l voteze pe Simion. A câștigat la o diferență confortabilă Simion. Dacă învățau lecția din noiembrie trecut, liderii partidelor românești cu pretenții democratice negociau un singur candidat care putea obține mult peste 40%! Așa pe locul doi s-a clasat Nicușor Dan aproape egal cu cu Antonescu de pe locul trei. Mi-e teamă să nu fie o victorie a la Pyrrhus? Pentru că de bine de rău, poate Antonescu mai atrăgea niște voturi pesediste, nu multe, cum s-a dovedit. Electorii pesediști nu și-au mai ascultat primarii, militanții și l-au votat pe Ponta, chiar dacă este mincinos și gata să ne vândă la sârbi, sau la cine s-o nimeri. Pentru că Ponta era mai pesedist decât Antonescu. Și iată că degringolada se accentuează, PSD renunță la guvernare și iese din coaliție. O coaliție mai mare care să includă și USR ar putea bloca un președinte retrograd și cu periculoase relații, cu interdicții de intrare la vecini, în Ucraina și Republica Moldova. Ce rămâne? Comozii care credeau că dacă postează pe FB nu au înțeles că asta nu ține în loc  de prezență la vot. Doar dacă ies cei două milioane de români decenți, chiar și ceva peste un milion pot să dea victoria lui Nicușor Dan și mai poate fi oprită prostia omenească manifestată în cabina de votare. Altfel ne ducem dracului!

Mă obsedează o reclamă absolut tâmpită pentru acoperișul Bilka, care ar fi garantat timp de 60 de ani. Și atunci m-am gândit ce făceam eu acum 60 de ani și ce s-a întâmplat atunci în 1965. Aveam 16 ani, eram în clasa XI-a F a liceului Ion Luca Caragiale din Ploiești. Eram bun la matematică, la olimpiadă, faza orășenească am avut un rezultat foarte bun, dar m-am împiedicat tot timpul și într-a X-a și a XI-a la faza pe regiune, cum era atunci. Tot atunci, în 1965 s-au întâmplat multe lucruri importante în România. Atunci a murit primul dictator comunist Gheorghiu Dej și puterea a fost preluată de Nicolae Ceaușescu. Nu era încă dictator, am avut noroc în acea perioadă cu dezghețul românesc până în 1971, cu tezele din iulie. Am avut o studenție frumoasă, chiar dacă miliția ne alerga să ne tundă. Atunci, în 1965 Republica Populară a devenit Socialistă Română. Tot atunci partidul muncitoresc s-a făcut partid comunist. Și a fost și congresul al IX-a al pcr, ale cărui documente le-am pritocit la materialism științific în clasa a X-a. Și republica socialistă și pcr cu șeful lui cu tot, dictatorul s-au prăbușit la finalul 1989 după 25 de ani, nici pe dictator, nu i-a salvat nimeni, cu toate că păreau garantate de realitatea de atunci. Nici pe colegii mei nu i-a garantat nimeni pentru 60 de ani. Eu am avut noroc, am prins încă 60 de ani de viață, alții nu! Asta doar Dumnezeu știe, dacă mai apuci 60 de ani, sau mai mult?

Ceva și de cultură!

Bass Grill & Violin

Sub acest nume s-a desfășurat concertul de la Filarmonica Pitești pe 1 Mai!

A fost dirijor invitat Traian Ichim, iar soliștii invitați violonistul Ondin Brezeanu și contrabasistul Virgil Florin Prisăcariu.

Programul a fost:

L.v. Beethoven / Concertul pentru vioară și orchestră în Do major, WoO5

W.A. Mozart / Uvertura Nunta lui Figaro

N.R. Korsakov / Fantezia de concert pentru vioară și orchestră

L.v. Beethoven / Uvertura Egmont

S. Koussevitzky / Concertul pentru contrabas și orchestră în fa# minor, op. 3.

Am fost dezamăgit că din concertul pentru vioară al lui Beethoven, unul din cela 4 concerte germane pentru vioară, s-a cântat numai începutul de pe manuscrisul compozitorului. Unele din piesele interpretate azi au fost premiere la Pitești.

Surpriza finală a fost bisul cu cei doi soliști violonistul și contrabasistul ne-au oferit o piesă de Piazzola, un final superb al concertului de joi seară.

În noaptea de după vot, am terminat romanul I Will Find You de Harlan Coben, un apreciat romancier de polițiste ecranizabile.

Citesc o carte de istorie Ultima generație păgână de Edward Watts care studiază ce s-a întâmplat până la finalul secolului patru d. Cr., după ce creștinismul a devenit religie de stat, atitudinea față de ceremoniile păgâne, templele zeilor, etc.

De vineri 9 mai începe festivalul teatrului de studio la Alexandru Davila, Sala Liviu Ciulei.

Și acum despre fotbal!

Marți s-a terminat turul doi al primei semifinale Inter Milano - Barcelona. Dacă săptămâna trecută a fost un meci nebun, cel de la Milano a fost și mai nebun. Scenariul asemănător, Inter a condus cu 2-0 în prima repriză. Barcelona s-a trezit în repriza a doua, a presat a egalat și a luat conducerea, era 3-2 pentru Barcelona. Dar în minutele de prelungire, o fază rapidă și Inter egalează. Urmează două reprize de 15 minute și în minutul 99, Frattesi marchează golul victoriei. Am văzut un fotbalist extraordinar în Lamine Yamal, dar ineficient, sau Inter salvat de portarul Sommer care a apărat incredibil! Inter va juca finala de la Munchen. Aseară 7 mai s-a încheiat faza semifinală a Champions League. S-au întâlnit la Paris PSG și Arsenal. Surprinzător, Arsenal a dominat jocul la început, nu aveau nimic de pierdut, fuseseră învinși la Londra. Dar PSG a confirmat și jocul s-a terminat cu 2-1 pentru gazde. Și așa nu mai au loc în finală echipe din Spania și Anglia, după ce va timp. În finala de la Munchen de pe 31 mai nu cred că este o favorită.

Tradiție

Publicând comentariul despre cartea Anii treizeci, am avut o discuție cu prietenul Mike Vasilescu. El mă combătea pentru faptul că eu am spus cu noi nu avem tradiție. Făcusem această afirmație în contextul faptului că Nae Ionescu și Nichifor Crainic susțineau statul ortodoxist, izvorât din tradiție. Ori opinia mea este că tradiția politică a statelor române este foarte vagă și nu poate fi considerată tradiție. Dacă privim trecutul nostru trebuie să recunoaștem că, cu mici excepții, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și mai ales cu proiectul politic militar al lui Mihai Viteazul, nu putem vorbi de o tradiție politică și ea legată de tradiția ortodoxă, în felul în care este tradiția politică occidentală. Faptele lui Mihai Viteazul au constituit bazele pretențiilor noastre politice asupra Transilvaniei începând din secolul al XIX-lea al retrezirii naționale, cu pașoptiștii și argumentată în 1916 de Ionel Brătianu în fața fiului său Gheorghe, marele istoric de mai târziu. Mike avea dreptate că principatele continuă o tradiție bizantină, sfârșită după căderea Constantinopolului în 1453. Dar această tradiție bizantină a fost mediată de influența slavă. Am fost singurul stat ortodox de limbă latină care, după Reformă am trecut la limba de liturghie în româna vernaculară, cu mare opoziție din partea clerului ortodox. Eram singurii ortodocși care am renunțat la slavonă, prin simplul fapt că toți ceilalți ortodocși, cu excepția grecilor erau slavi. Acest fenomen s-a petrecut în Reformă în statele germanice unde limba latină nu era inteligibilă ca în catolicismul sud  european latin, romanic. De abia din secolul al XVI-lea, după ce Coresi a tradus în românește texte sacre și biserica ortodoxă a adoptat liturghia în limba vernaculară se poate constitui o tradiție ortodoxă a păstrării limbii române. Nu trebuie uitat și martiriul în credință a lui Constantin Brâncoveanu. Privind înapoi, nici românii din Transilvania nu au renunțat la ortodoxie, după cucerirea maghiară și nu s-au convertit la catolicism. Biserica greco-catolică unită din Ardeal de la începutul lui 1700 a fost un act cu adevărat politic și datorită ei, prin Școala Ardeleană s-a retrezit sentimentul național și a fost prima tentativă de renunțare la scrierea cu caractere chirilice și trecerea la scrierea cu caractere latine, desăvârșită de reforma lui Cuza! Adevărata tradiție este păstrarea limbii române prin creația folclorice prin care s-a păstrat limba noastră. Există o tradiție românească pe care o căuta în vechime și Mihai Eminescu, care vedea la domnitori o iluzorie tradiție cu aer conservator, dar nu cu totul adevărată. De fapt Eminescu căuta o și tradiție literară de dinainte de vremea sa, final din secolul XVIII până la mijlocul secolului XIX cu cu scriitori și poeți, inspirat de Lepturariul românesc al lui Aron Pumnul, sub forma poeziei Epigonii, din care abia au rămas Alecsandri și Mureșanu, autorul poeziei Un Răsunet adică, versurile imnului național Deșteaptă-te române! 

Ce căutau ortodoxiștii Nae Ionescu și Crainic este o iluzorie tradiție, care de fapt nu a existat!

Sunt un cititor de Dilema și mă cam irită faptul că aproape în fiecare număr este câte un articol despre analize psihoterapeutice, psihanaliză etc, de parcă redactorii revistei simt nevoia de tratament de acest tip!? Am citit dosarul din ultimul număr, dedicat lui Ioan Petru Culianu. Despre acesta am auzit prima dată la Europa Liberă de la emisiunile Monicăi Lovinescu. A fost un genialoid, cum foarte bine îl descrie Andrei Pleșu cu care a fost prieten. A părăsit România cu o bursă în Italia unde a rămas și a obținut doctorate acolo și în Olanda. Țelul său a fost să ajungă la Eliade, fiind interesat de istoria religiilor și a ajuns, devenind asistentul său. A descoperit scrierile politice legionare, dar nu le-a publicat, alții s-au ocupat de trecutul lui deochiat. Era interesat in special de magie și ezoteric, totuși nu a reușit să aibă un statut de scriitor român. Moartea lui, rămasă neelucidată este în continuare un mister. Eu nu am o părere prea bună, pentru că un alt român, care era interesat de Eliade și de istoria religiilor, a fost blocat de Culianu  în bunul stil românesc să moară capra vecinului!

Am început cartea Ultima generație păgână care este în primul rând de istorie și mai puțin de istoria creștinismului.

Cantico del sol

Concertul din seara de 24 aprilie s-a intitulat Cantico del sol după o compoziție dedicată sfântului Francesco d'Assisi, de care și-a luat defunctul papă numele, creație a lui Franz Liszt. Pentru această piesă muzicală a contribuit tenorul Marius Bălan și orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Alexandru Ilie.

Concertul a continuat cu compoziții muzicale corale sacre românești.

După pauză concertul a continuat cu compoziții muzicale de operă.

La asta a contribuit și mezzosoprana Maria Miron Sîrbu, care împreună cu tenorul Marius Bălan au interpretat arii celebre din care remarc: La ci darem la mano din Don Giovanni a lui Mozart. A fost interpretat și Intermezzo din Cavalleria Rusticana de Mascagni.

A fost un program dedica sărbătorilor de Paști din Săptămâna Luminată.

Programul a cuprins:

Doamne, strigat-am, Mărturisiți-vă Domnului, Fecioara Maica, Cât de părăsit ești Doamne; Franz Liszt / Cantico del sol di Francesco d’Assisi; W.A. Mozart / Aria lui Don Giovanni „Deh, vieni alla finestra”; W.A. Mozart / Duetul „Là ci darem la mano” din opera Don Giovanni; Alessandro Stradella / Pieta, Signore; William Gomez / Ave Maria; George Grigoriu / Muzica e viața mea; C. Saint-Saëns / „Mon coeur s’ouvre à ta voix” din opera Samson și Dalila; George Bizet / Habanera „L’amour est un oiseau rebelle” din opera Carmen; George Bizet / Preludiu și Aragoneză din Suita Carmen nr. 1; G. Verdi / Preludiu din opera Traviata; P. Mascagni / Intermezzo din opera Cavalleria rusticana.

A fost o seară frumoasă pentru iubitorii de muzică piteșteni.

PRIMAVERA BRASILEIRA

RECITAL JAZZ vineri 24 aprilie

Acesta este titlul concertului de jazz din seara de 26 aprilie la Filarmonica Pitești

Au concertat:

Voce & pandeiro / Mara Halunga

Chitară / Cauê de Marinis

Acompaniați de & Pitești Trio Jazz&Pop

Pian / Petrică Andrei

Chitara bas / Alexandru Iordache

Drums / Gabi Barani

A fost o seară plăcută cu bossanove, sambe și alte melodii braziliene cu un final cu Acuarela do Brasil!

Și în final să vorbim despre fotbal!

Sâmbătă s-a petrecut finala Copa del Rey dintre Real și Barcelona. Prima repriză a fost dominată categoric de barcelonezi care au și marcat. Excedat, am dat Netflix și am păstrat pe lap top meciul. Dar intrarea lui Mbappe a schimbat jocul, Real a început să domine, a egalat Mbappe dintr-o lovitură liberă, apoi a u luat conducerea prin Tchouameni. Se sfârșea meciul, dar un contraatac al lui Raphina a egalat scorul în prelungiri. Au urmat prelungirile de 30 de minute și tot spre final Kounde a dat lovitura, 3-2 pentru Barcelona. Cred că este mai corect ca una să învingă, nu să se recurgă la penaltiuri.

Duminică a fost meciul Liverpool Tottenham care urma să confirme titlul de campioană al lui Liverpool în Premier League. Meciul a început cu o surpriză, a marcat Tottenham! Eram la plimbare și când m-am oprit la o cârciumă scorul era deja 2-1 pentru Liverpool. S-a terminat 5-1 pentru Liverpool și cei de pe Anfield Road sunt deja campioni!

Marți a fost prima semifinală Arsenal-PSG terminat cu victoria cu 1-0 la Londra a parizienilor care confirmă forma bună a acestora. Au șanse mari să ajungă în finală.

Și în această seară s-a terminat cealaltă semifinală, Barcelona - Inter Milano. A fost un meci nebun, formidabil și ca evoluție a scorului. A fost 2-0 pentru Inter, dar Barcelona a egalat! Credeam că o să întoarcă meciul, dar a marcat Inter și 3-2, n-a trecut un minut și a egalat Barcelona cu un șut formidabil al lui Raphinha în bară și din portarul Sommer a intrat în poartă. Scor final 3-3 și al Milano va fi un meci care pe care. Asta arată cât de frumos e fotbalul!