Elitismul ciocoiesc

Această noţiune are legătură în România cu lipsa unei clase medii.

Din această pătură făceam parte toţi intelectualii umanişti sau tehnici produşi de universităţile româneşti. Înainte de 1989 ca să urmezi studii universitare trebuia să treci prin furcile caudine ale unui examen care avea mulţi candidaţi pe loc. Uneori era foarte bine pentru că sita cernea valorile lupta pentru un loc la IATC era contra a zeci de alţi contracandidaţi. D’aia avem actori buni acum spre pensie, sau demult pensionari! Chestiunea asta a produs nu o clasă medie, dar o pătură de oameni cu educaţie superioară şi cu multă tentaţie ciocoiască de a fi considerată o elită.

De ce am făcut această introducere?

Pentru că duminica trecută, dacă nu mă înşel s-a lansat M10! Ce este M10? 

Este un partid pus la cale de doamna Monica Macovei. Am pregetat şi am urmărit reacţiile la înfiinţarea acestui partid, care, conform noi legislaţii care nu mai cere cantităţi imense de membri falşi 

La începutul lui 1990 a reînceput în România o viaţă politică în condiţiile noii democraţii multi-partite.

Din vechiul PCR a răsărit FSN-ul lui Iliescu, pentru că nu era altceva decât vechiul partid comunist reşapat, în condiţii de democraţie.

În acelaşi timp au reapărut vechile partide istorice, PNL, PNŢ cu sufixul CD (creştin democrat), dar şi PSD, pe ruinele social democraţiei interbelice. Celelalte partide noi au fost, fie nişte diversiuni, fie expresia unor dorinţe frustrate. Ei bine, în cele istorice s-a manifestat plenar ciocoismul elitist!

De fapt filosofia acestui ciocoism elitist a fost cultivată de fenomenul intelectual post decembrist, Horia Roman Patapievici, la ideile căruia au aderat prestigioşii intelectuali Andrei Pleşu şi mai ales Gabriel Liiceanu.

M10 este o rămăşiţă vetustă şi anacronică a acestui curent care a rodit şi a găsit adeziuni în oportunistul Volodea Tismăneanu şi rasistul social Mihăieş.

Expresia acestui curent de intelectuali frustraţi a fost Partidul Alianţei Civice. El răspundea şi eşecului PNL de a promova valori la care jinduiam noi cei care eram dependenţi de Europa Liberă şi omul salutar era atunci Nicolae Manolescu. Am trăit experienţa acestui partid de la firul ierbii. Pentru că dacă pentru FSN-FDSN-PSD, PD-PDL, PNL  şi PNŢCD a fost mai simplu, se găseau destule cadre din fostul PCR care să adere la stânga şi nostalgicii interbelici alături de ciocoimea intelectuală elitistă pentru partidele istorice.

Pentru că un partid este necesar să se implementeze în toate localităţile. Dacă în oraşele mari a fost mai simplu, ciocoii elitişti ca mine, dezamăgiţi de specimenele ciudate care acaparau partidele istorice au aderat cu entuziasm, în zona rurală era mult mai dificil. Dar am reuşit pentru că existau destul profesori de Limba şi Literatura Română pentru care Nicolae Manolescu, liderul PAC, însemna ceva! Aşa că şi în judeţul Argeş am avut cel puţin un primar PAC, şi la Câmpulung un viceprimar.

De ce a eşuat PAC?

În primul rând din cauza liderului, Nicolae Manolescu nu-şi imagina ce greu este să faci azi politică comparativ cu Titu Maiorescu, modelul său politic. Din acest frumos partid, fuzionat în PNL în 1998, nu a prea rămas nimic azi. Cine mai sunt politicieni vizibili din PAC astăzi? Păi în primul rând Crin Antonescu, lansat de PAC în Parlamentul din 1992 şi în curs de retragere din politică şi senatorul Ghişe, anti-Băsescu şi abonat în perspectivă pe mult timp la Antena3. Păcat!

Revenind la noul partid M10 lansat la Casa Studenţilor, aş avea un mic comentariu. Acest aşezământ studenţesc are şi denumirea comunistă de Grigore Preoteasa, fost lider comunist al studenţilor în interbelic.

În casa noastră, în copilărie se aflau nişte almanahuri Universul, pe hârtie de foarte bună calitate, mult mai bună decât rebuturile sovietice ale copilăriei. Ei bine! În acest almanah pe 1938, se pare se inaugura Casa Studenţilor Stelian Popescu (patronul Universului!), adică actualul aşezământ!

Măcar să se revină la denumirea de Universul, dacă nu Stelian Popescu.

După o descrierea apologetică a adunării citită pe contributors.ro în sală mirosea bine, erau exact rămăşiţele elitismului ciocoiesc al anilor 90. Pentru că şi postacii de la respectivul site, birjărit de acelaşi Volodea T probabil că populau această sală de spectacole unde am ascultat în 1967 toamna pe Phoenix!

Am găsit în Dilema veche şi cuvântarea lui Ghinea, perfectul aderent al acestui partid. Mai aplicată, în aceeaşi revistă, mi s-a părut observaţia lui Comănescu pentru că în sală lipseau experţii comunicaţionali, imperios necesari unui partid în formare. Problema cea mai dificilă pentru M10 va fi să-şi facă o reţea naţională.
Cu elita ciocoiască din Bucureşti şi alte mari oraşe se pot lansa mişcări de tipul #Uniţi salvăm, dar nu un partid care să poată depăşi 4,4% al doamnei Monica Macovei la prezidenţiale!