Sunt prieten cu Platon, dar nu cu HRP!

Am urmărit cu mare interes conversaţia purtată de Luca Niculescu la Digi24 cu Horia Roman Patapievici.

Pentru mine HRP rămâne apariţia cea mai deosebită în eseistica românească după Decembrie 1989 şi orice apariţia a acestui interesant scriitor, fost fizician îmi acaparează interesul. 

Nu am reuşit să văd transmisia acestui interviu aşa că am reuşit să văd reportajul de pe site-ul Digi24 doar azi la o săptămână după transmiterea lui. Acestea sunt avantajele internetului!

Pe prima aparte a interviului luat de Luca Niculescu lui HRP discuţia referea la activitatea sa la ICR şi la realitatea politică 2005-2014, adică regimul Traian Băsescu. Nu pun în discuţie cine era patronul ICR, ci problemele legate de politică. 

Dacă în 2004 reuşita candidaturii lui Traian Băsescu la preşedinţia României a fost un act de justeţe, ce a făcut în rest în România şi nu numai a fost un dezastru!

Credeam că HRP se va distanţa de această nenorocire. Cum să vorbeşti atât de pornit despre ura în politica România când fermentul acestei uri a fost de departe Traian Băsescu? Faptul că media au fost pornite împotriva politicilor lui Traian Băsescu nu înseamnă să diabolizezi Antena 3 şi mai toate celelalte posturi de ştiri şi tocşou şi să ignori mizeriile debitate la postul naţional de televiziune TVR este partizanat şi ignoranţă.

Să nu recunoşti partizanatul, să-l scuzi pe Mihăieş că-şi făcea doar ceea ce cerea postul său şi să-i ignori  plimbările pe la New York când vrea muşchii lui arată multă cecitate şi ipocrizie.

ICR a fost o reuşită sub mandatul său, dar a promovat o grămadă de nulităţi, el să justifică prin contemporaneitate, dar dacă criteriile nu sunt foarte bune poţi să trimiţi prin străinătate scriitori care nu ştiu să scrie, dar sunt promovaţi din solidaritate de grup! Nici nu vreau să exemplific. Unii din cei mai cunoscuţi literaţi au avut parte de promovarea şi beneficii, alţii nu! Că există o vanitate îngrozitoare în tagma scriitorilor nici nu mai vreau să accentuez!

Nu ţi blama pe Mogherini că a fost comunistă în tinereţe când tu vreai nu vreai te făceau utecist, iar să refuzi era extrem de periculos!

Conservatismul lui HRP nu-l împărtăşesc, nu poţi să blamezi doar stânga şi să elogiezi dreapta, fiecare a avut momente de glorie în evoluţia modernităţii europene.

Îi împărtăşesc temerile privind Rusia şi ISIS.

Partea a doua a interviului s-a referit la probleme de filosofia culturii unde am fost de acord cu Patapievici şi a fost interesant şi mi-a reamintit de tânărul care scria lucruri interesante şi provocatoare.

Mă aştept că pentru aceste opinii unii să-mi sară în cap fără cap şi minte!