Circul actualităţii

 Victor Ponta

Cum spuneam acum ceva timp pentru Victor Ponta viitorul nu sună bine. A fost inculpat şi acum a fost trimis în judecată. Victor Ponta este acum o povară pentru PSD, iar acest partid nu este în stare să scape de această povară. Trebuie să spun că tupeul şi neruşinarea cestui politician stupefiază. El are o imensă problemă de deontologie şi de comportament moral. A fost prins cu mâţa în sac cu o teză de doctorat copiată. În mod normal trebuia să se retragă, nu s-a retras. Justiţia l-a găsit culpabil şi este acum judecat însă refuză să plece din fruntea guvernului. Totul de teama că preşedintele Iohannis va încerca dărâmarea actualei majorităţi. Atât are încredere PSD în generalul Oprea. Acest personaj caricatural a ajuns să fie curtat de toţi, după ce a trădat şi s-a aliat cu toţi. După cum se vede partidul lui a crescut numeric în parlamentari, dar dacă consultăm sondajele UNPR nu există. Acest partid poate exista dacă îl ia în cârcă PSD, la fel şi ALDE a lui Tăriceanu, care a atins culmi de comportament jenant făcându-se sluga plecată a pesediştilor. Alina Gorghiu a spus că a fost cel mai potrivit preşedinte PNL, poate acum 8 ani, dar acum este anacronic, a rămas doar o semeţie bătrânicioasă şi prost fardată.

Revenind la primul ministru Ponta după marile probleme pe care le are cu justiţia, a declanşării unei polemici cu Ungaria la care nu catadicseşte să-i răspunde celălalt Viktor, ci ministrul maghiar de externe, a mai avut o izbucnire tupeistică, vrea să meargă el la Consiliul European. Preşedintele Iohannis i-a răspuns excedat că acest prim ministru nu va merge niciodată al Consiliul European. Ceea ce însemnă că poate alt prim ministru să ne reprezinte la Consiliul European.

Iohannis

Văd că anumiţi jurnalişti acuză răzgândeala preşedintelui şi exemplifică prin atitudinea mai elastică şi nuanţată a Poloniei care a acceptat numărul impus de refugiaţi. Cristian Pantazi care face aceste critici uită însă să spună că Polonia are pe preşedintele Uniunii Europene, Tusk şi că poate negocia separat cu acesta în schimbul altor avantaje politice internaţionale. Pe de altă parte trebuie să recunoaştem că nu avem negociatori internaţionali de marcă în miniştrii noştri de externe, sau în alte domenii pentru că Uniunea Europeană are multe faţete care trebuie luate în considerare. Cred că singurul ministru serios care a câştigat încrederea birocraţilor bruxellezi a fost Dacian Cioloş care a fost Comisar European. Dra cu o floare nu se face primăvară. Cred că dimpotrivă Iohannis a reacţionat corect. El a exprimat opinia majoritară a unui număr voluntar de refugiaţi. Asta că suntem o ţară săracă şi nu putem oferi condiţiile de integrare a unui număr prea mare de refugiaţi. Asta a stat la baza evaluărilor româneşti. Că Uniunea Europeană vrea cote obligatorii după ce doamna Merkel i-a acceptat cu braţele deschise pe refugiaţi este o crasă ipocrizie. Mă şi întreb câţi din refugiaţii repartizaţi României vor accepta să rămână aici şi nu vor face tentative să plece în Eldorado-ul german?

Sun jurnalişti care sunt generoşi pe hârtie şi care nu ar pune în practică generozitatea, astea-s consecinţele unei corectitudini politice rău înţelese. Dacă jurnalişti asta sunt să îngroaşe grupul celor care-şi dau public cu părerea, opinia unor politicieni este ipocrită dacă nu dezgustătoare. Aici se remarcă din nou Traian Băsescu.

Traian Băsescu

Dacă atât timp de 10 ani a fost preşedinte nu a reuşit pe plan extern decât să întărească legăturile de aliat leal al României cu SUA în sensul că a devenit un fel de slugă credincioasă la licurici cum s-a exprimat cinic însuşi Băsescu, altfel în Europa n-a reuşit mai nimic. Polonia a obţinut fonduri europene de trei ori mai mari decât România şi asta spune totul. Gluma cu cazat refugiaţii în casele lui Iohannis este de prost gust, de ce nu se oferă să-i cazeze în casele lui sau la Nana?

Dar nu asta este problema cu preşedintele Băsescu care face eforturi să revină în atenţia publică printr-un populism şi xenofobie manifeste.

Chiar dacă ar trebui lăsat în uitare, iată că nici trecutul său nu-l face să-l uităm.

Traian Băsescu este un fenomen foarte ciudat. Alţii ca el cu legături mult mai puţin blamabile cu securitatea au fost terminaţi politic şi scoşi din viaţa publică pur şi simplu pentru că avuseseră un angajament al acestei sinistre instituţii, fără a exista dovezi că ar fi turnat să provoace rău unor compatrioţi. Cazul cel mai răsunător al fost al doamnei Mona Muscă care a fost executată public de cine altul decât Gabriel Liiceanu, admiratorul absolut penibil al lui Băsescu! Pe baza unor dovezi furnizate din arhiva SRI la ordinul lui...Traian Băsescu. Ce mă îngrozeşte este cum securitate de ieri, cu mulţi ţuţări azi în SRI şi celelalte servicii secrete ai acestui personaj sulfuros l-au inventat pe Băsescu. Lui nu i s-a întâmplat nimic, chiar dacă a recunoscut în faţa colegilor din PD că are un angajament cu această instituţie, cum îşi amintea Victor Babiuc. Pot acum să-mi pun întrebarea dacă nu cumva Traian Băsescu nu a fost lansat şi împins în faţă de securitate? Au contat şi calităţile native ale personajului. Se pare însă că în ultimii 10 ani el a dominat atât de categoric aceste servicii, pentru că de abia acum s-a produs o revoltă împotriva acestui personaj. Reacţiile exasperate şi extrem de agresive ale lui Silvian Ionescu, fostul lui şef pe linie de securitate, DIE la Anvers arată revolta unora care nu l-au înghiţit. Apariţia documentului prezentat la Antena3 a reprezentat o altă bombă care certifică relaţiile lui Băsescu cu securitatea veche, că pe aia nouă a demonstrat că a încălecat-o. Imediat Dan Andronic a scris un articol în care încerca să demonstreze că este un fals grosolan. Am două ipoteze: Dan Andronic este ofiţer acoperit, aproape cert, ca şi Turcescu şi replica este scrisă de securiştii favorabili lui Băsescu. În primul rând nu pun în discuţie autenticitatea documentului, dar sunt acolo lucruri care mă pun pe gânduri şi pe care unii probabil că nu le ştiu pentru că jurnaliştii nu l-au întrebat pe Băsescu. El a avut obrăznicia să nege lucruri extrem de familiare marinarilor. O ştiu bine de la vărul meu care şi-a petrecut vreo 35 de ani pe mare, pentru care am comercializat la amici în Piteşti, prin 1985 casete video. Pentru marinari cu diurne extrem de reduse dolarii în plus erau aur. Cumpărai din Turcia o pereche de blugi sub un dolar, sau cartuşele de ţigări Kent erau valută forte, un pachet cred se găseau la duty free sub 50 de cenţi.  Suma imensă de atunci de 1500$ era cum se vede din documente destinată să răsplătească eufemistic turnătoriile marinarilor. Iar başcanul cu dolari era comandatul navei care putea să facă rost de dolari prin navlosire. Băsescu era ca alţi comandanţi de navă  capitalist, putea să încheie contracte cu armatorii din care avea comision admis de Ceauşescu. Dar lui Băsescu nu-i convenea să cheltuiască comisioanele lui şi a făcut apel la secu’ să bage banu’. Suma era mare şi aşa trebuia aprobată din minister, iar probabil că Iulian Vlad aproba aceste cheltuieli.

Aşa că acest Băsescu este un porc de câine care ar trebuie să dispară sub flegmele celor 7,4 milioane care l-au demis în 2012.

Acest mizerabil este xenofobul şef, demn urmaş al lui Corneliu Vadim Tudor.

Corneliu Vadim Tudor

Cel mai mult m-au revoltat reacţiile prilejuite de decesul acestui personaj sinistru şi faptul că unii cred că a fost un om de cultură. Mizerabilul din presa locală dat afară din armată, Gheorghe Savu, student şi el la sociologie, cică i-a făcut acestui gunoi politic un portret encomiastic de om de cultură. CVT a fost un poet nul, autor de poezii în care lingea bucile slăbănoage ale tovarăşei şi care a fost sprijinit iresponsabil după 1990 de Iliescu şi Roman ca să spurce opoziţia condusă de Corneliu Coposu. Singurul talent al lui CVT a fost să-i murdărească pe toţi opozanţii feseneului, dacă vă amintiţi Aristide Gunoiu (Buhoiu), Ardei Umplut (Ion Cristoiu) şi alţii asemenea. În afară de aceste pamflete mizerabile nu a produs literatură.

Refugiaţii

Citesc şi mă surprinde faptul că în Dilema veche sunt opinii pro şi contra refugiaţilor. Unii sunt foarte reţinuţi şi prudenţi, alţii joacă tontoroiul ipocrit al mărinimiei faţă de refugiaţi. Mi-a plăcut şi impresionat reportajul lui Sergiu Şteţ din revistă din care am citit că oamenii legii, poliţia maghiară a tratat corect refugiaţii.  Doar politicienii maghiari în frunte cu Viktor Orban se luptă cu fantomele trecutului de apărători ai creştinătăţii şi sunt astfel penibili. Cum penibil este şi Victor Ponta că s-a luat în gură cu ei. 

După cum a reieşit din Consiliu European sunt mari divergenţe privind managementul refugiaţilor. 

Şi eu cred că o soluţie militară de desfiinţare a Statului Islamic, dar şi demisia lui Bashar Assad ar fi ceea ce este nevoie acum!

Lucrurile sunt complicate şi sunt mulţi părerişti, inclusiv şi cel care scrie pe acest blog!