Partide în derută

Au trecut mai multe zile de la derularea unor evenimente politice şi am avut răbdare să văd cum au decurs.

Într-un fel este şi un răspuns la comentariile unor analişti respectabili, dra asat nu-i face nişte profeţi, sau diagnosticieni realişti.

Acum când suntem în pragul sfintelor Paşti în loc să meditez mă apuc şi eu să am păreri.

Diagnosticul cel mai curios, sau absolut pesimist şi neadevărat este că România ar fi putredă (apud Pleşu). Nu! România, sau mai bine zis partidele ei politice se află într-o mare derută care îmi aminteşte de anul 2000. Atunci un partid istoric PNŢCD a clacat în mod lamentabil. Atunci existau încă lideri importanţi. Emil Constantinescu împotriva unor evaluări, complet răutăcioase îşi finalizase proiectul României, era pe calea UE şi NATO în mod ferm, iar succesorul Iliescu nu a făcut decât să continue proiectul. 

Nu mai vorbesc de scenariul apocaliptic al lui Rareş Bogdan la care cupla iresponsabil şi Ion M. Ioniţă cu alegerea lui Ponta şef la Deputaţi, suspendarea lui Iohannis ( Pe ce motiv? Că se exprimă greoi în româneşte după dobitocul de Spânu?) cu interimar preşedinte Tăriceanu şi alegeri cu Ponta ajuns preşedinte. Ce ziceţi? Mare gugumănie!

Acum lipsesc liderii semnificativi.

Doamna Pippidi îşi continuă atacurile aş spune neghioabe asupra PNL, singurei formaţiuni democratice şi deschise din motive cu totul personale. Faptul că Nicuşor Dan nu este susţinut de acest partid îi produce explozii de nemulţumire.

Adevărul că noul PNL acum rezultat din fuziunea PNL cu PDL este în derută este din păcate adevărat.

Se încearcă la acest partid o nouă formulă, lidera lui este o femeie, prima dată în istoria partidelor româneşti. Dar doamna Alina Gorghiu este într-o perioadă specială, va fi mamă în curând. Pe de altă parte liderii puternici ai celor două partide au plecat sau sunt ieşiţi din politică. Atât Vasile Blaga şi secretarul general Ilie Bolojan sunt buni organizatori, dar nu au carisma de lideri. Încep să apară câţiva oameni tineri, promiţători. Eu cred că proiectul avortat cu Marian Munteanu poate continua. Nu credeam că un om de calibrul lui Marian Munteanu să sufere un asemenea linşaj mediatic care a determinat renunţarea la el şi la siguranţa câştigării  primăriei Bucureştiului. Ce mă face să mă întreb ce a determinat cu adevărat scoaterea lui din cursă. Stupiditatea invenţiei unor comandouri de democraţi liberali care să îi contestau semnăturile de candidatură există doar în mintea febrilă a doamnei Pippidi. 

Pe de altă parte Marian Munteanu are un discurs democratic, adaptat realităţii de azi. El susţine valorificarea resurselor naţionale româneşti, iar recursul la valorile creştine nu mi se pare anti liberal. Poate doar mintea înfierbântată a unor mucoşi din presa de azi care nu au trăit conştient fierbinţeala evenimentelor din 1990 pot scoate atâtea chestiuni găunoase pe spinarea singurului deţinut politic post-1990 şi martirizat pentru democraţie.

Cea mai mare ezitare a PNL a fost stabilirea candidatului la Primăria Bucureşti. Cătălin Predoiu, preşedintele PNL Bucureşti trebuia să-şi asume de la bun început această candidatură. Marea lui lipsă este carisma şi aşteptarea nerealistă să devină prim ministru la alegerile din toamnă.

Norocul lui este că Gabriela Vrânceanu este la fel de necarismatică şi poate avea şi repercusiuni de la rolul de caţă neghioabă purtătoare de vorbe a gogomanului absolut Victor Ponta.

Şi aşa fac trecerea la deruta din PSD. Probabil că aici este cumva şi mai mare la nivelul lidershipului, dar toţi consideră că zestrea electorală a acestui partid ar fi intangibilă.

Partidul acesta a pierdut într-un timp relativ scurt liderul, pe Victor Ponta, cu belele DNA pe cap, o candidatură prezidenţială eşuată catastrofal şi demisia după tragicul accident Colectiv.

Ieşit aproape din  politică Victor Ponta are resurgenţe care mai de care mai idioate. După ce Dragnea, liderul impus de militanţii partidului s-a pomenit cu o condamnarea pe cap de doi ani cu suspendare şi nici ceilalţi comilitoni nu s-au astâmpărat.

Dobitocul infernal Victor Ponta a aruncat bomba fâsâită cu lideri PSD, ofiţeri acoperiţi, el fiind deja unul revelat de iresponsabilul Băsescu şi Dragnea s-a pomenit cu contestarea înalt vocală a lui Zgonea, numărul doi în PSD. Pe Zgonea l-au eliminat fără să clipească, dar problema rămâne.

Condamnat cumva pe nedrept şi clar politic pe tema referendumului din 2012, cum cu dreptate remarca aceeaşi Alina Pippidi, Dragnea rămâne cu această problemă grea care-l pune într-o situaţie imposibilă. Poate fi el susţinut de militanţi, dar PSD trăieşte în Europa şi o astfel de situaţie a liderului său este imposibilă. Dragnea trebuie să demisioneze![

Pe de altă parte PMP are şi el probleme,Băsescu are un dosar greu cu spălare de bani şi colac peste pupăză a mai propus şi pe Turcescu candidat al Bucureşti, asta a recunoscut că a fost acoperit, dar într-un interviu luat de Tăpălagă încearcă să se fofileze.

Tăriceanu a mai rămas doar cu distincţia găunoasă şi cu amintirea unui prim ministru de succes. Mă gândesc cu groază dacă nu ar fi dat semnalul măririi pensiei, azi mulţi s-ar văita.

Este un peisaj plin de frământări însă semnalul unei noi mişcări politice nu mi se pare serios, chiar dacă aceeaşi doamnă Pippidi şi Monica Macovei visează cu ochii deschişi. Criza asta politică nu produce lideri capabili să iniţieze o mişcare politică de anvergură. Continui să cred că proiectul politic al lui Marian Munteanu se poate finaliza doar în interiorul PNL, celelalte sunt toate expresia unor vanităţi. Cel mai problematic este că reînnoirea stângii, a unui PSD reformat rămâne un deziderat. 

Stângiştii se amăgesc pe Critic Atac, iar catarii dreptei se iluzionează pe contributors.ro.

Să faci un partid din nimic este o treabă extrem de grea. O spun cu responsabilitate unuia care a militat în PAC, care avea un lider carismatic ai anilor 90. 

Iar resurgenţa unui partid conservator extremist periculos de tipul România Marea nu prea se vede la orizont în pofida temerilor lui Cristian Pârvulescu.

Şi încă ceva, prezenţa pe ecrane a lui Cristian Tudor Popescu mă umple de mânie, după neruşinarea absolută privindu-l pe Marian Munteanu. Bâta lui CTP era mai periculoasă decât a minerilor pentru că inducea ura privind idealurile democratice din 1990. CTP mizează pe uitare şi pe idioţii utili din presă înfricoşaţi de o putativă mişcare de tip legionar. 

Hienele presei

Sunt absolut stupefiat cum a reacţionat o parte din presă şi sub influenţa ei şi partidele politice şi aici îi pun în primul rând pe liberali.

Anunţul candidaturii la primăria Bucureşti a declanşat reacţii foarte diverse. Dra brus s-a pornit o campanie absolut îngrozitoare de calomnii şi neadevăruri. 

Cum am mai spus Marian Munteanu este unul din puţinii eroi pe care îi avem. A suferit la propriu pentru democraţie, aproape a fost omorât. A stat la puşcărie politică, probabil singurul care a  fost închis pe motive politice după 1990, stârnind o furtună internaţională. 

Ce a făcut apoi Marian Munteanu 26 de ani?

Exact ca personajul interpretat de Robert de Niro din capodopera lui Sergio Leone, Once Upon a Time in America, s-a trezit dimineaţa devreme! 

A încercat o revenire în politica românească în 2000, când Iliescu era din nou pe cai mari, dar tentativa a fost avortată. Unii nu au uitat că unul din liderii partidelor la care apelase a fost unul din călăii lui din 1990, era Măgureanu!

Şi iată că revine în 2016 şi PNL şi-l asumă!

Şi începe furtuna mediatică. Toţi jurnaliştii, apoi şi politicieni, unii faliţi ai PNL încep să reverse asupra lui Munteanu un hârdău de lături. 

Liderii acestor campanii de presă au fost Dan Tăpălagă, Cristian Tudor Popescu şi penibil! Alina Mungiu Pippidi pentru a favoriza pe nepotul măcelarului Matache. Nici Tăpălagă nu era inocent el juca pe mâna lui Ciucu, omul de la M10 al Monicăi Macovei. Şi a reuşit pe deplin, Ciucu a debarcat la PNL! Aflu că Tăpălagă era un puţoi de 15 ani în 1990 şi cred că habar n-avea de ce se întâmplă în România şi la el în Sibiu. Acest deontolog de doi bani, perfect mercenar al cauzelor madamei Macovei, după ce în prealabil a spus că-i o beţivă, este vorba de hiena de presă Dan Tapalagă văd că recidivează la fel de nesimţit şi ticălos să-l mai verse niscaiva excremente mediatice pe personalitatea lui Marian Munteanu. Observ că inclusiv selecţii comentatori pe forumul acestei afaceri mizerabile de presă care a devenit Hotnews.ro l-au luat la şuturi! Şi pe mine m-a revoltat scrisoarea cretină a Oanei Stancu adresată fiicei acestui cadavru de presă, dar parcă nu mai mi se pare atât de abject, când văd ce-i poate creierul şi inima acestui individ.

Eu mă întreb cum toţi aceşti jurnalişti au devenit experţi în istoria României interbelice, în schimb sunt complet ignoranţi în perioada începuturilor firave ale democraţiei româneşti. Pentru că situaţia de azi o datorăm Doamnei Doina Cornea, Doameni Ana Blandiana, lui Corneliu Coposu, dar în special liderului Pieţei Universităţii, Marian Munteanu.

Dar nesimţirea atinge abisurile abjecţiei prin Cristian Tudor Popescu. Acest psihopat are impresia că toţi suntem uituci, retardaţi şi am uitat cum a folosit bâta jurnalistică a Adevărului în 1990, lăudând pe mineri, implicit bătaia luată de Marian Munteanu. M-am simţit profund jignit de faptul că Cosmin Prelipceanu l-a invitat să comenteze actualitatea politică fără să-i bată obrazul pentru mizeriile scrise atunci în 1990. Toţi ştiu ce gândeşte Munteanu, toţi îl consideră periculos pentru democraţie, toate aceste hiene de presă se străduiesc să facă pârtie partidului cel mai corupt al României de azi adică PSD!

Pentru că ăsta este efectul campaniei acestor monştri şi a idioţilor utili care însoţesc în minciunile şi mizeriile îndreptate împotriva celor care mai au un pic de jenă şi credinţă în democraţie.

Traian Băsescu la brutărie!

Expresia încetăţenită pentru cei arestaţi sau pe cale de  a intra la puşcărie a devenit valabilă şi pentru Traian Băsescu.

Acest om cu un trecut extrem de sulfuros ante decembrist, dar un extrem de şiret şi priceput politician după, care a fost preşedintele României timp de 10 ani este în fine adus în faţa justiţie de către DNA.

Afacerea,după cum o postează chiar fostul pe Facebook era un dosar deschis în 2012 şi închis imediat prin NUP.

Aşa funcţiona jutiţia lui Băsescu, aia care lupta din greu cu corupţia altora!

Să fie sănă tos şi drum bun la briutărie!

Gura păcătosului.....

Am citit în site-ul meu favorit contributors.ro două articole care acţionează ca hârtia de turnesol pentru anumite opinii privind realitatea politică imediată. 

Unul este scris de Tismăneanu în apărarea lui Gabriel Liiceanu aici. Şi este un răspuns la acuzele lui Mircea Toma de legionar bătrân la adresa lui Liiceanu!!!????

Pare a fi şi un atac la adresa contestărilor făcute de Gabriel Andreescu la "rezistenţa prin cultură" redenumită de acesta existenţa prin cultură.

Tismăneanu se întreabă ce au făcut aceştia nenumiţi ca să-şi permită care va să zică să dea în Liiceanu.

Simplu! Lui Mircea Toma îi era frică să stea de vorbă şi se ferea de un prieten comun care a emigrat în 1986. Că acum face pe mare curajos, asta este specific anticomuniştilor caviar, gen GDS care sunt o jalnică copie a KOR-ului polonez care intrase în dialog cu întreaga societate poloneză.

La noi ciocoismul anticomunist se manifestă cu fervoare mai ales acum cu controversata desemnare a lui Marian Munteanu candidat la Primăria Bucureşti.

În schimb dacă îl atacă pe Gabriel Andreescu, care a scris o carte "Existenţa prin cultură" care pune în ghilimele atitudinile unor intelectuali precum Liiceanu atunci treaba este mai complicată.

Gabriel Andreescu era un dizident anticomunist înainte de 1989! Deci are măcar astfel îndreptăţirea să îi chestioneze pe unii care sunt mari rezistenţi anticomunişti post 1989!

Articolul arată mai presus de orice judecata strâmbă la care este supus Marian Munteanu. A fost un tânăr curajos, a luat o bătaie soră cu moartea de la mineri, deci este cel mai în măsură să-i judece pe toţi cei care acum se exprimă liber, pentru că el a luat bătaie pentru asta în 1990!

Faptul că după 26 de ani se resuscitează politic i-a scos din minţi pe unii, mai ales pe cei care au pus stăpânire pe liberalism şi democraţie în media, precum dl. Tismăneanu. Deci Liiceanu trebuie apărat?! El elevul magistrului Noica, fost legionar, dar nu Munteanu, care era elevul lui Ţuţea, fost doar demnitar al guvernului Antonescu.

În plus Tismăneanu mă enervează că iar se laudă cu chestii foarte discutabile, băgând-l în ciorbă şi pe conu' Alecu Paleologu, care nu a împărtăşit în epocă ideile lui Noica, ci, dimpotrivă a fost un liberal.

Este tipică reacţia lui Tismăneanu pentru cei care se regăsesc într-o sectă catară, din care nu au voie să facă parte şi alţii din pulime!!!!!

Bine a spus Grigore Alexandrescu: "Eu voi egalitate/ dar nu pentru căţei".

Că forţa PNL care coagulează majoritatea electoratului de dreapta contează o relevă şi dorinţa lui Ciprian Ciucu aici.

Deci acest tip cvasi anonim lansat de partida lui Macovei cu indicativ de izotop radioactiv, M10 vrea susţinerea PNL ca să devină el primar. Păi de ce n-o fi negociat el direct cu PNL şi nu cu Macovei şi al ei izotop, care pare totuşi inodor şi incolor şi emite alfa şi beta, oprite de o foaie de hârtie!

Sunt destui prin media mai ales, care se laudă precum ţiganul cu ciocanul!

Lansarea candidaţilor PNL din judeţul Argeş Complotul Orban

Cu Nicu Fulger

Cu Radu Vişinescu

Candidaţi

Iani Popa

Prezidiu

Cu Sorin Popescu

Complotul Orban

Urmărind desfăşurările politice din ultimele zile am ajuns la concluzia că Ludovic Orban a fost victima unui complot!

Acest complot urmărea scoaterea sa din cursa pentru primărie şi obligarea PNL să-l susţină pe Nicuşor Dan.

În sprijinul acestui scenariu conspiraţionist a venit şi interviul luat lui Nicuşor Dan care a recunoscut sprijinul unor oameni de afaceri, zice el conform regulilor, dar care refuză să le dezvăluie numele. 

Nicuşor Dan cu al său USB nu avea nicio şansă. În sondaje era creditat pe unde va pe la 10-11%. Dar ca să câştige avea nevoie de sprijinul unui partid mare şi acesta nu putea să fie decât PNL. În sondajul lui Pieleanu se evalua că astfel ar fi obţinut primăria în defavoarea Gabrielei Vrânceanu etc.

Nu ştiu cine sunt aceste cercuri, dacă sunt servicii secrete implicate, sau structuri judiciare, precum DNA, dar faptul că pe Orban îl vânau nu poate decât să confirme complotul.

Luni Orban este scos din cursă şi apare soluţia Nicuşor Dan, dar se analizează resursele locale PNL. Observ cât de ofuscată apare Adriana Săftoiu, dar mă întreb dacă avea forţa să învingă PSD. Improvizaţia de ultimă oră cu Marian Munteanu a dărâmat scenariul celor care complotau pentru Nicuşor Dan.

De vină pare a fi şi personajul care a făcut pe intransigentul, extrem de ridicol. Un candidat inteligent ar fi fost interesat în negocieri, pentru că politica înseamnă negociere. Atitudinea lui ND mi se pare scoasă din zodia excepţionalismului tip contributors.ro, doar ei deţin adevărul, restul sunt nişte proşti, care trebuie să asculte şi să se supună.

Din acest tip de iluminaţi fac parte atât Cristian Preda, cât şi Toader Paleologu. Preda este un prost plin de fumuri catapultat via Băsescu, via Blaga în PE. Toader Paleologu are un nume ilustru, este un tip cultivat, dar pus ministru al Culturii a fost catastrofal. În al doilea rând este şi autorul panseului Băsescu "o pleaşcă pentru noi".

Soluţia improvizată şi salutară a PNL cu Marian Munteanu a stricat toate socotelile. Oculta şi-a ieşit din fire. 

Principala susţinătoare a lui ND, doamna Pippidi şi-a ieşit din fire şi a început să-l acuze pe Marian Munteanu de toate relele. Tonul imperativ al ONG, unul puţind a Băsescu denotă exasperarea că acest complot nu le-a ieşit. 

Pentru că cel mai ciudat este că argumentele pe care le-au folosit sunt scoase din alegaţiilor regimului Iliescu care a încercat prin aceste acuzaţii să-l inculpe în 1993 după cum ne-a spus chiar împricinatul, adică Marian Munteanu.

Este interesant tupeul absolut al lui Cristian Tudor Popesc care nu a scăpat ocazia să fie odios. Pentru că el a scris articole în Adevărul în 1990 împotriva Pieţei Universităţii şi a răsuflat uşurat când au venit minerii care i-au bătut pe studenţi, pe Munteanu aproape l-au omorât. Întrebat aseară de Prelipceanu expertul cinemao-tenisistic ar fi trebuit să se abţină, a fost însă prea prost şi şi-a dat cuprul pe faţă.

Tot acest scandal şi supraexpunerea nu face decât bine candidatului liberal Marian Munteanu.

Interviurile luate la Antena3, cât şi astă seară la Digi24 îl arată ca pe un politician de mare viitor.

Sper să devină un om de stat!

Cine se teme de Marian Munteanu?

Încep prin a spune cu melancolie şi tristeţe că a avem o capacitate nebănuită de a ne uita eroii, în special cei recenţi.

Pe cei vechi i-am băgat în mitologie au trecut prea mulţi de atunci.

Citesc observaţia îndreptăţită a domnilor Dungaciu şi Peiu că în Bucureşti lipseşte a statuie a domnitorului Ştefan cel Mare, creditat cu titlul de cel mai mare român. Pentru basarabeni ar fi un alt punct de atracţie al Capitalei României. La începuturile comunismului ne-am grăbit şi artiştii s-au executat cu statuile invadatorului bolşevic cu Lenin şi cu Stalin. Pe Stalin l-am îndepărtat repede pe la începutul anilor 60, pe Lenin mai greu, de abia după Revoluţie.

Mă uit în media şi nu mia văd nicio ştire despre Doamna Doina Cornea, unul din simbolurile rezistenţei anticomuniste, când celorlalţi le-a fost frică, acestei doamne nu i-a lipsit curajul. Este acum în vârstă şi probabil bolnavă. La fel şi cu Paul Goma cel care a avut curajul în 1977 să-l sfideze pe Ceauşescu.   Pentru că mulţi din cei de azi nu ştiu ce însemna să ai curaj sub dictatură şi dacă se  dezlănţuia puteai să mori precum inginerul Babu Ursu. 

Nici după 1989 nu era foarte sigur că nu suferi consecinţe dacă te împotriveşti kripto-comunismului lui Iliescu şi ejusdem farinae. Cel care a simţit pe propria piele luând o bătaie soră cu moartea este liderul studenţilor de atunci şi al Pieţei Universităţii, Marian Munteanu. A fost bătut de mineri pentru că Iliescu nu mai avea la dispoziţie securitatea. Şi pe ei i-a bătut Dumnezeu şi soarta, această categorie profesională fiind în pragul dispariţiei. Este însă un fenomen normal economic. În Marae Britanie, Germania, Belgia şi Franţa acest lucru s-a întâmplat la sfârşitul anilor 80.

Ignoranţa în media privindu-l pe Marian Munteanu a făcut-o pe o tânără jurnalistă de la Digi24 să-l întrebe pe acesta dacă a fost în Piaţa Universităţii. "Da, a răspuns sarcastic Munteanu, am fost şi eu pe acolo!".

N-a trecut decât extrem de puţin timp după ce PNL l-a resuscitat pe Marian Munteanu şi l-a adus în prim planul politic şi în media s-a dezlănţuit o furtună. Dacă politicienii s-au abţinut prevăzători, personalitatea lui Munteanu are o forţă explozivă şi mari resurse, cu excepţia notabilă a colegului de partid Toader, fiul lui Conu' Alecu Paleologu.  Mă surprinde, pentru că tatăl lui a fost Ambasadorul Golanilor din Piaţa Universităţii şi el este cvasi congener, dar uneori oameni inteligenţi pot da dovadă de imensă neghiobie.

Este clar că lansarea lui Marian Munteanu strică ploile unor politicieni, contra-candidata Gabriela Vrânceanu, etc. a îngăimat câteva cuvinte, Dragnea a zâmbit ironic. Pentru că cei de la PSD sunt cel mai grav afectaţi de această candidatură ce se poate dovedi câştigătoare la Primăria oraşului Bucureşti. 

Această candidatură îi scoate complet şi definitiv din cursă, făcându-i nesemnificativi, pe doi politicieni , anume Traian Băsescu şi pe Tăriceanu!

În schimb s-au dezlănţuit jurnaliştii şi analiştii politici, sau mai degrabă păreriştii autorizaţi.

Cel mai tare m-a scârbit cum s-a repezit congenerul Ioan Stanomir să înşire prostii pe contributors.ro privind personalitatea lui Marian Munteanu. Acesta este congener, sau oricum apropiat de vârstă şi coleg la Universitatea cu Marian Munteanu. Pentru că am aflat că Munteanu în afara faptului că a fondat o firmă de resurse umane, se pare de succes, şi-a dat doctoratul în 2005 şi este profesor asociat de folclor la Facultatea de Litere. 

De fapt astea sunt punctele slabe ale lui Munteanu pe care s-au grăbit să le scormonească presarii, gen Tapalagă, adică ce a făcut el între timp, că ar fi făcut negoţ cu arme, lucru negat de împricinat şi amintit de  Cornel Nistorescu, spre onoarea sa.

Dar ceea ce i se reproşează cel mai abitir este asocierea cu Măgureanu într-un proiect în 2000. Lui Munteanu i s-a propus de UNPR , de către Mircea Druc şi Valeriu Tabără să candideze la preşedinţie împotriva lui Ion Iliescu. UNPR se asociase cu partidul lui Măgureanu şi a fost scoasă de la naftalină poza cu Munteanu, Tabără şi Măgureanu cu mâinile ridicate în sus. Proiectul nu s-a materializat. 

Ce i se mai reproşează lui Munteanu, conservatorismul său ortodoxist, faptul că site-uri neo-legionare îl apreciază. Am putea să vedem în Marian Munteanu un nou caz Vintilă Horia!

De fapt cei mai disperaţi par a fi apropiaţii din presă, din media ai lui Traian Băsescu. Şi Nicuşor Dan va avea de suferit, pentru că bucureştenii se pot reapropia de o personalitate din societatea civilă şi cu un  trecut de erou. Pentru că orice s-ar spune şi am avut parte de ironii ciocoieşti, Marian Munteanu este un erou al anului 1990. Cei care au de suferit politic cel mai mult sunt pseudo şi falşii anticomunişti, gen Băsescu, ce dovedeşte pe zi ce trece că este produsul hidos la comunismului.

Se tem toţi impostori care umplu media despre atitudinile lor de corectitudine politică.

De aia se tem unii de Marian Munteanu!

Ăştia ne cred proşti!

Lunea la Central (prietenii ştiu de ce) am lecturat săptămânalele argeşene. Sunt cam 6-7 pe care patronatul le cumpără ca să aibă clienţii ce răsfoi în timp ce beau o bere, sau o cafea.

Fiind în perioada premergătoare alegerilor locale, aceste hebdomadare sunt pline de ştiri de acest gen. Apar interviuri cu candidaţii, pe tehnica marchezi banul şi apari cu linguşeli.

Ce mi-au stârnit dracii şi mânia este că partidele importante, dar mai ales cele gălăgioase  şi mai mici sfidează cu cinism bunul simţ şi inteligenţa alegătorilor.

Constat că în primul rând PSD aleargă să racoleze primari de la alte partide în principal de la liberali, dar şi ei au surpriza ca primari de ai lor fug la de la pesedei. Că partidele mari se pretează la aceste lucruri este imoral, dar normal. Ce este anormal este că partide mai mici şi agresive ne propun nume de foşti primari plini de bube penale în cap, reşapaţi şi prespălaţi de parcă ar fi noi nouţi.

Se ştie că în judeţul Argeş sunt vreo 30-40 de primari cercetaţi penal pentru proiecte europene unde un deputat pesedist expert în astfel de probleme le-a furnizat acestora proiecte copy paste de unde a uitat să înlocuiască numele localităţii.

Cel mai tare mă scoate din sărite partidul gogoaşă Partidul Argeş Muscel, inventat de Mircea Andrei, caidul pedelist din regimul Băsescu Boc, care a lăsat cele mai urâte amintiri aici. Acest individ este un avocat plin de bani, avocatul lui prens Pol şi a altora ejusdem farinae, care agaţă figuri triste  sau mai puţin voioase. Fostul primar pesedist de Curtea de Argeş a fost atras de cântecul de sirenă al lui Mircea Andrei, dar cel mai scârbos este că l-a găsit pe faimosul Frătică, primar beţiv şi penal al celei mai bogate comune argeşene, Bradu, pentru că este limitrofă cu Piteştiul şi are pe zona administrativă marile hipermarcheturi ale oraşului, dar şi Arpechim care nu mai este mare scofală. Individul a fost asociat în multe sforării ale Elenei Udrea, este urmărit penal cum am mai spus.

La fel şi PMP lui Băsescu cu lacheul său piteştean numit Bulf, autor de fâsuri politice şi agresiv prin jurnale plătite ne oferă doar figuri reşapate şi aviatori politici.

ALDE mizează pe Andrei Gerea, fost ministru în două rânduri. Amintirea despre ei este penibila încercare a demiterii lui Radu Perianu, şeful local liberal. Gerea a suferit o înfrângere ruşinoasă, liderii judeţeni ai PNL strânşi într-o adunare generală au respins tentativa lui. Este genul de politician, cam prost, dar cu mare talent de parvenire politică.

PSD se teme şi nu ştie ce să facă cu candidatura la Primăria Piteşti. Se tem de penalul lor Pendiuc dacă ar candida sau nu, acesta fiind dat în sondaje pe primul loc în urbea noastră. De unde se vede că prostia şi ignoranţa este la locul ei şi în Piteşti.

Dar acum să atac şi alegerile la nivel naţional.

La Bucureşti s-a petrecut o dramă, Ludovic Orban a fost chemat DNA, inculpat şi obligat să se retragă în cursa pentru fotoliul Primăriei Bucureşti. Sunt extrem de surprins ca un om vechi al PNL şi care a a evitat astfel de probleme timp de 24 de ani să cadă ca un fraier în plasa pusă de neprieteni, fie din partid, fie dintre adversarii politici. Experţii sondori ai PSD îl dădeau jos pe Orban, dar pe ce scot din jobenul sondajelor alde Pieleanu, Sultănescu nu dau doi bani.

Aşa că liberalii au intrat în fibrilaţie, făcând-o şi pe doamna Pippidi să scrie un articol grăbit şi neavenit şi anacronic după o zi, bătând obrazul liberal că nu vrea să-l susţină pe Nicuşor Dan. Însă acest nepot al Halei Matache a declarat că nu vrea să aibă de face cu partidele, de parcă USB-ul n-ar fi un alt partid.

Aşa că surprinzător, dar nu neaşteptat, PNL a reuşit să se reinventeze şi a aruncat bomba, candidatul PNL la Bucureşti este Marian Munteanu.

Marian Munteanu este unul dintre puţinii eroi ai vremurilor noastre, lider la studenţilor şi al Pieţei Universităţii. Normal că toţi au rămas perplecşi, mai ales PSD şi madam Firea care a schelălăit şi ea ceva!

Cel mai tare m-au scos din sărite reacţia neoconilor apropiaţi de site-ul contributors.ro.

Marian Munteanu este un autentic anticomunist şi om de dreapta, cu opinii conservatoare. Unii îl acuză că este prea naţionalist şi ortodoxist. Le stă rău de tot în gât excepţionaliştilor ciocoi ai dreptei caviar care se învârt, strâmbă din nas şi scriu neghiobii pe respectivul site.

Eu l-am văzut ca invitat al lui Rareş Bogdan şi am regăsit un om echilibrat, inteligent şi decis să revină în politică.

Pentru asta felicit PNL că a găsit din nou formula Johannis, cum inspirat spunea DCNews a lui Chireac! 

Dragnea la mâna justiţiei

Consecinţa întârziată a Referendumului din 2012 este aducerea în justiţie a lui Dragnea.

Dacă va fi condamnat Dragnea este ultima victimă a neghiobiilor lui Victor Ponta.

Pentru că tot ce s-a întâmplat în ultimi 4 ani în politica românească poartă amprenta neghiobiilor şi comportamentului iresponsabil al lui Victor Ponta. Dacă nu forţa nota în faţa lui Crin Antonescu pentru un referendum de demitere a preşedintelui Traian Băsescu în mijlocul verii lui 2012, evoluţia politică ar fi fost cu totul alta.

Dacă acest referendum se desfăşura concomitent cu alegerile generale din toamna lui 2012, Traian Băsescu ar fi fost cu siguranţă demis în urma acestui referendum, pe fondul general al victoriei USL. Probabil că Alegerile prezidenţiale anticipate ar fi adus victoria lui Crin Antonescu. 

Dar istoria nu se face din ipoteze contrafactuale. Traian Băsescu a mai rămas să emită otravă încă doi ani jumătate şi consecinţele au urmat Victor Ponta şi-a forţat în continuare norocul şi a  ajuns la un faliment total, a pierdut şi poziţia de Prim Ministru şi în locul lui este acum la şefia PSD chiar Liviu Dragnea. 

Este foarte neclar cum judecătorii vor lega infracţiunile comise la votul de la referendum cu poziţia lui Dragnea ca responsabil cu supravegherea votului. Interesant că în fruntea completului de judecată este Livia Stanciu, ultima relicvă sulfuroasă a sistemului justiţiar al lui Băsescu specializat în pedepsirea inamicilor săi personali. Privind deciziile de judecată din ultimul timp apar şi achitări în cauze unde părea că împricinaţii sunt deja condamnaţi.

În cazul în care Dragnea este condamnat definitiv lupta pentru conducerea acestui partid se redeschide. Probabil că Victor Ponta va încerca o revenire, dar cu problemele din justiţie  pe care le are deznodământul va fi acelaşi pe care l-ar avea şi Dragnea. Oricum este incredibil cât de prost a putut conduce acest partid important. Spre deosebire Dragnea pare mult mai flexibil şi dispus la o reformare a partidului. Are şi şansa că toţi aşa zişii baron sunt acum la puşcărie sau pe cale să ajungă acolo.

Aceleaşi probleme de reformă le prezintă şi PNL, dar acolo liderii par mai dispuşi la aducerea de figuri noi în faţă.

Sondajul care a aprins speranţele şi mai ales obrăznicia iresponsabilă a lui Victor Ponta este o poză de moment. 

Pentru că PSD nu a făcut nimic în afara unor iniţiative parlamentare iresponsabile şi populiste.

Pe de altă parte restul scenei politice nu aduce noutăţi.

PMP condus de Băsescu colectează opţiunile naţionaliste xenofobe care nu sunt neapărat din dreapta electoratului.

ALDE colectează voturi şi din dreapta dar şi de la stânga scenei politice.

Chiar şi aşa nu le văd niciun viitor. Tăriceanu va rămâne în Parlament în toamnă doar dacă se va asocia cu PSD, singuri nu-i văd să atingă pragul de 5%. Cât despre PMP acesta este condus de un expirat politic şi ei sunt şi în mai mare primejdie să nu ajungă la pragul electoral.

Aşa că totul se va decide între PSD şi PNL plus maghiarii care vor înclina balanţa.

Eu cu cine votez?

Vorba cetăţeanului turmentat din "O scrisoare pierdută" este mai actual ca oricând.

Aşa că s-o luăm de la "plebiscist", adică de la local la naţional.

Zilele acestea într-un săptămânal argeşean apare o discuţie între un jurnalist şi Mariu Pieleanu despre un sondaj pentru uzul PSD.

Şi în acest an Piteştiul şi Argeşul sunt dominate încă de PSD. Chiar dacă PSD a fost lovit şi cei doi mari caizi şi şacali sunt unul la puşcărie, Nicolescu şi altul pe drum, Pendiuc.

Există în electoratul acestui judeţ încă o întârziere reziduală a opţiunilor de stânga. Pentru că Argeşul de azi este produsul de succes al capitalismului în acţiune, cu Dacia şi cu celelalte întreprinderi de componente auto care s-au dezvoltat în zonă.

Interesant în sondaj este procentul pe judeţ al PSD 59%. El pare exces când sunt testaţi candidaţi la şefia Consiliului Judeţean, Florin Tecău 24% şi alţii cu mai puţin. Nu-mi aduc aminte ca PSD să fi luat mai mult de 50 la toate alegerile trecute, aşa că eu cred că cifra este mult umflată, dar un peste 40% nu ar fi o exagerare în timp ce PNL ar putea fi cotat la 30% maximum.

Realitatea în Piteşti este mai nuanţată, încă se  dă credit lui Pendiuc. Nu cred că Ionică, viceprimarul şi primarul  temporar în funcţie ar fi la nivelul lui Pendiuc, dar tind să cred că va fi în cifra PSD pe Piteşti care este peste 30%, în timp ce PNL este sub această cifră. Candidatul liberal Narcis Sofianu este competitiv, dar îi lipseşte notorietatea care să-l proiecteze peste partid. Depinde de acţiunile lui ca să devină cu adevărat de luat în seamă. În schimb cred că celelalte partide vor depăşi cu greu pragul de 5%. ALDE în Piteşti ar fi în această situaţie pentru că Gerea, fost ministru, dispune de ceva notorietate. Ar mai fi şi PMP cu zarva declanşată de liderul Traian Băsescu, pentru că Bulf, liderul local, este un guraliv lipsit de consistenţă, care face scandal doar în presa plătită. PAM partidul lui Mircea Andrei va putea câştiga pe unde sunt candidaţi luaţi de la alţi în zone rurale, altfel este cunoscut prin porcăriile pedeliste la nivel local şi nu are de loc o notorietate pozitivă.

Cu regret este concluzia că PSD va câştiga localele în Argeş şi Piteşti.

Mai dispunem şi de un sondaj CURS la nivel de Bucureşti şi acolo situaţie este paradoxal similară, pentru că ALDE are un procent bun. Probabil că ceea ce influenţează procentele ALDE este şi tactica eronată a PNL de a-l suspenda din funcţia de şef al Senatului şi poate apare şi victimizarea personajului. Pe de altă parte este un vârf de lance al populismului electoral deşănţat promovat de PSD cu tot felul de tantieme pentru diverşi, mai ales dintre cei aleşi, dar şi pentru populime ca să pare că sunt, vezi Doamne, cu poporul!

Sondajul INSCOP dă la nivel naţional un procent pentru PSD peste PNL 38% faţă de 37% pentru ultimii.Mai intră şi ALDE cu 10 % şi PMP cu 5%. Asta pentru că Băsescu cu accentele xenofobe, anti-musulmane atrage suporteri de tipul celor care-l creditau pe CV Tudor.

Explicaţiile le dă şi Alina Gorghiu. PNL este perceput în remorca preşedintelui Iohannis, ca fiind legat şi guvernul tehnocrat, fiind singurii care-l sprijină şi că nu practică populismul PSD.

Iohannis este sursa unor mari aşteptări ale electoratului şi nu este posibil ca el să rezolve probleme grave de structură ale democraţiei româneşti. Nici guvernul Cioloş nu poate produce minuni, mai ales când adoptă prudenţă la iniţiativele PSD care grevează din ce în ce mai serios bugetul României.

Pe de altă parte PSD nu a făcut nimic pozitiv în afara unor propuneri parlamentare multe lipsite de orice bază, este partidul minat de corupţia detestabilă oamenilor, dar există un nucleu electoral care nu renunţă la acest partid. Văd că Ponta exultă şi aruncă neghiobii la dresa liberalilor. Guvernarea lui nu a făcut decât să pună în aplicare propunerile liberale ca să le ia şunca din fasole! Şi asta a dus la bune rezultate economice. Au rămas probleme grave legate de infrastructură şi sănătate care par a nu se sfârşi. De drama petrecută la Colectiv încearcă să încaseze procente reiterând cu cinism reforma în sănătate propusă de Traian Băsescu. Era o reformă nerealistă pentru că afecta zona de urgenţă, care trebuie să fie gratuită. Băsescu a desfiinţat spitale, aşa să nu mai aibă tupeu de reformist!Eu sunt un caz care-şi rezolvă problemele de medicină preventivă, analize medicale, consulturi la specialişti din sistemul privat. Şi aici am mai spus  că în zona asta treburile merg prost şi trebui rezolvate prin faptul că se pot deconta aceste cheltuieli într-un anumit procent din asigurările medicale. Au fost propuneri de acest fel la liberali, dar au sărit cei de la PSD deviind aiurea discuţiile prin faptul că şi liberalii nu au fost prea inspiraţi în promovarea reformei în sistemul de asistenţă medicală.

Un semnal despre aceste alegeri îl va da cei care câştigă Primăria Bucureştiului. Dacă va câştiga Firea, de vină sunt autişti de tipul lui Nicuşor Dan, incapabil să negocieze cu PNL.

Ca liberal, pot spune că nu stăm bine, dar ţine de noi şi mai ales de  lideri să inverseze trendul. Nimic nu este pierdut!

Afaceri cu trecutul

De ceva vreme media şi cercurile intelectuale sunt frământate de probleme care amintesc de trecut.

Una a fost declanşată de apărarea luată de nişte jurnalişti privindu-l pe scriitorul Vintilă Horia.

Vintilă Horia este unul din scriitorii interbelici atinşi de febra mişcărilor de dreapta. El este pe de altă parte singurul scriitor român câştigător al unui important premiu literar, Prix Goncourt în 1960. Dra reacţia autorităţilor comuniste care l-au acuzat de toate relele dreptei româneşti l-a făcut pe autor să renunţe la premiu. De notat că era un roman scris în franceză, pentru că Vintilă Horia putea să scrie fără probleme literatură în franceză şi spaniolă. Scandalul în jurul numelui său s-a resuscitat când autorităţile locale au decis să-l facă cetăţean de onoare al oltenescului oraş Segarcea, unde se produce vin foarte bun. Aflu că ce fapt cei în cauză au decis acest lucru în urma unui chef sănătos în care în entuziasmul general se pare că primarul a luat această hotărâre, datorită faptului că Vintilă Horia s-a născut în acest important oraş doljean. Inoportun ca de obicei Institutul Wiesel s-a revoltat şi prin gura şefului său  lui Alexandru Florian a protestat vehement. Eu mă mir că acelaşi domn nu ia măsuri ca străzile bucureştene ce poartă numele lui Eliade, Cioran, Noica să-şi schimbe numele. Cred că legea privind extremismul românesc interbelic antisemit şi criminal este destul de rău aplicată. Cum am mai  spus ea cred că se referă la cultul şefilor legionari şi a lui Antonescu şi nu la scriitorii cu acest trecut deochiat. Este dificil să renunţi la Eliade, la Mircea Vulcănescu, la Cioran sau Noica şi de ce nu la Vintilă Horia! Văduveşti cultura noastră de personalităţi majore.  Cred că este bine să nu uiţi a menţiona trecutul lor politic, dar să reţii operele lor literare şi filosofice.

Din motivul Vintilă Horia s-a declanşat o dezbatere la Realitatea tv la care Rareş Bogdan, un tip complet nepriceput în aceste chestiuni a invitat nişte jurnalişti complet pe dinafară. Aşa a ieşit biata Oana Stănciulescu ca fiind neo-legionară cu proteste vehemente pentru că liberalii au promovat-o în conducerea TVR. Eu cred că doamna Stănciulescu mai bine tăcea, educaţia primită în şcoala, de notat comunistă începuse să exalte naţionalismul cu toate derapajele lui în perioada interbelică. Chestiunea trebuie să rămână la istorici care se pricep la epocă sau a unor oameni cu cunoştinţe în materie nu la idioţi gen Oreste.

Iată că problema s-a resuscitat pentru că alt jurnalist, Mircea Toma îi include în categoria legionarilor bătrâni şi a naziştilor pe Ana Blandiana şi pe Gabriel Liiceanu. Liiceanu a mai avut de a face cu acuzaţii când l-a declarat pe Mihail Sebastian Mon Frere şi a stârnit revolta unor purişti din etnia lui Sebastian. Se pare că pe Sebastian au dreptul doar unii, Liiceanu care i-a editat Jurnalul, NU!

Ce l-o fi apucat pe Mircea Toma să dea etichete nu ştiu?!

O cunosc pe Ana Blandiana pentru poeziile ei dar mai ales pentru cea mai importantă înfăptuire, transformarea în Muzeu a închisorii de la Sighet unde au fost închişi şi omorâţi mari demnitari interbelici. Nu ştiu să fii fost printre ei şi legionari, este puţin probabil, erau acolo foşti miniştri şi cler înalt dintre cei uniţi. Doamna Blandiana are ca toţi ardelenii din nord vest convingeri patriotic naţionaliste izvorând şi din experienţa uneori nu prea fastă cu maghiarii dar să ajungă legionară bătrână este foarte mult şi o exagerare, la fel şi în cazul lui Liiceanu. Mă întreb de ce nu a primit eticheta fostul preşedinte Băsescu, cel mai vehement xenofob şi urmaş al lui Corneliu Vadim Tudor. Observ că de această etichetare s-au simţit vexaţi oameni care culmea au acuzat-o pe Oana Stănciulescu. Parcă nici asta nu chiar în regulă, unii se pare că sunt mai egali decât alţii!

Şi acum o problemă de stringentă actualitate, Nicuşor Dan, salvatorul Pieţei Matache îi somează pe liberali să-l dea la o parte pe Orban. Pentru asta unii se bazează pe vechi sondaje sau rezultate electorale din alte campanii electorale. Sondajul de actualitate realizat de CURS îi dă lui Nicuşor Dan cam 11%. De ce este aşa de convins că el  este mai bun decât Ludovic Orban în luptă cu guraliva de madam Firea nici asta nu ştiu?

Jurnalişti idioţi şi partide fricoase

Aseară Cristian Tudor Popescu s-a dezlănţuit! Că se pricepe la multe ştiam dar că este un subtil critic de artă, mai precis la sculpturi publice, nu ştiam!

Aşa că a început să bată câmpii fără graţie. Primul monument care a căzut sub ochii lui necruţători şi obtuzi a fost monumentul victimelor comunismului de la Casa Presei Libere (ex-Scânteii!). Problema luzi CT Popescu că metalul era adus din Germania, parcă Galaţiul, Hunedoara sau Reşiţa n-ar fi în stare să satisfacă cerinţele autorului. Scump, domne, scump!

Apoi a intrat în vizor Crucea Secolului. E plină lumea de nătărăi şi puţintei la minte, nu ştiam că şi CTP se înscrie zgomotos în această categorie. Această operă artistică aparţine lui Paul Neagu cel mai important sculptor român contemporan, şi a fost comandată de Andrei Pleşu când era Ministrul Culturii.

Ştiam că CTP se pricepe la toate, dar nu ştiam că este un obtuz învecinat cu dobitocia în materie de gusturi artistice. Asta îi anulează toate priceperile lui filmografice. Plus că are şi schizofrenii politice. Să le lăsăm pe altă dată.

Că de mult timp, cred că dintotdeauna de fapt, Ion Cristoiu scrie prostii şi este anacronic faţă de evoluţiile politice româneşti este o chestiune cam plictisitoare. Faptul că acum neghiobiile lui îl privesc pe actualul preşedinte pe Iohannis nu este o noutate, numai că devine obositor că scrie numai idioţenii, pe care orice om normal nu le acceptă. Sunt însă perfecte manipulărilor grosolane de la România tv şi a altui post prieten cu Traian Băsescu şi nu cu adevărul, adică B1tv. Ăştia au devenit şi experţii de modă şi stil privind-o pe Carmen Iohannis, soţia preşedintelui.

Ultimul jurnalist care m-a scos din sărite este Dan Tapalagă. El îmi este client vechi, unii s-ar întreba de ce îl citesc, dar este simplu mă uit după ştiri, şi pe Hotnews găseşti ştiri bune pe sport, dar şi pe altele.

Tapalagă se înscrie în categoria partizanilor din presă de nuanţă băsistă, mai nou Monica Macoveistă!

Hotnews face reclamă luzerilor Nicuşor Dan şi lui Ciprian Ciucu, omul doamnei de mai sus, care vor hărtăni din voturile dreptei,ce dau şanse doamnei Gabriela cu mai multe nume de familie de la PSD!

Ce l-a supărat pe Tapalagă? numirea lui Augustin Lazăr candidat la funcţia de Procuror General. Ce nu-i place lui Dănuţ T.? Că este ceauşist, a absolvit Dreptul în 1981. Parcă muza lui cam beată Monica M nu era şi ea absolventă ceauşistă? Nu! Că Dan T este partizan, el ar dori pe Oana Schmidt Hăineală, fosta şefa CSM şi după mine o altă mare fâsâială din familia băsistă.

Că Lazăr este un procuror dat dracului o certifică recuperarea brăţărilor dacice şi recomandarea comisarului Berbecaru de la Alba. Tâmpiţeniile nepotiste sunt doar în mintea lui Dan T! Dacă tăcea filosof rămânea!

Şi vorbind de partide şi politicieni speriaţi primul este Băsescu! Ministrul Agriculturii acuză că în vremea lui Băsescu se strecurau afară bani cu camionul, miliarde de Euro, vreo 35! Să fii fost şi 100 de milioane şi este mult şi certifică jaful haitei lui Băsescu. Traian B vrea ca Irimescu să fie arestat pentru devoalări. Aşteptăm! Şi PMP-ul lui apelează al penali, se pare că hoţul emerit, plin de dosare, beţivul certificat Frătică ar candida la Bradu, lângă Piteşti, fost primar penal.

La fel de speriaţi sunt cei de la PSD. vor să legifereze chestii care să-i apere, cert că au promovat prea mulţi hoţi şi sunt furioşi că acum îi agaţă DNA.

Dezastrul roşu

Primisem mai demult de la un prieten la linkul despre filmul documentarului "Dezastrul roşu". Este filmul documentar realizat pe ascuns în România în vara anului 1988. nu-l văzusem dar în dimineaţa asta am avut timp şi curiozitate stârnită şi de lectura lui Postwar de Judt unde am ajuns la capitolul despre perestroika lui Gorbaciov.

A fost instructiv să revăd România de acum aproape acum 30 de ani. Erau imagini care se pot revedea şi azi în zonele sărace ale României. Pentru că singura chestie care lipseşte din imaginea de azi sunt panourile cu Ceauşescu PCR. Sunt acele sate de care spunea cu cinism un jurnalist străin că ar trebuie lăsate să dispară că oricum nu mai reprezintă nimic, cu beţivi la cârciuma satului şi bătrâni incapabili să mai fie fermieri.

Despre film ştiam pe larg de la Europa Liberă a cărui redactori, Ioana Măgură Bernard, Emil Hurezeanu, Nicolae Constantin  Munteanu, şi nu în cele din urmă Virgil Ierunca  au fost implicaţi în acest proiect.

Văzut acum parcă nu mai îmi trezeşte repulsia şi revolta de imediat după 1989 văzându-l pe Nicolae Ceauşescu. Uitându-mă chiar nu-mi vine a crede că m-am născut şi am trăit timp de 40 de ani în România comunistă. Cum puteam să participăm inerţi la imensa minciună pe care o urlau cu ochii ieşiţi din orbite politrucii la congresele de partid? Vedeam mutra lui Ceauşescu când i se înmâna buzduganul prezidenţial şi mi-am dat seama că peste puţin timp, vreo 4 ani o să am vârsta celui care şi-a bătut joc timp de 25 de ani de România înainte de a se prăbuşi minciuna comunistă. 

Am fost toţi într-un fel părtaşi la această crimă prin frică, prin ipocrizie, să stăm la incredibile azi cozi la mâncare. M-a întreba ieri o jurnalistă ce  s-a întâmplat cu laptele şi brânza după Cernobîl. Păi am mâncat-o fără să ne pese sau să ştim că avea radioactivitate, pentru că era o lipsa acută de mâncare.

Pentru ce ne-a făcut Ceauşescu şi-a meritat din plin soarta! Mă uitam cum ziarele arau pline de minciunile ceauşiste, mi-am reamintit că după sărbătorile Crăciunului şi Revelion urma teribila lună a lui ianuarie în care se tămâiau figurile lui Nicolae şi a lui academiciană planetară soţie Elena. 

Şi am văzut figura tristă din bucătăria doamnei Doina Cornea una din puţinele figuri cu care ar trebui să ne mândrim, care a intrat însă acum în conul de umbră al uitării.

Acum avem alte treburi să ne mirăm că ţara este plină de escroci corupţi, oamenii noi produşi de epoca de tinichea a lui Ceauşescu.

http://www.europalibera.org/content/article/26744442.html?utm_medium=email