Joi fiind plecat dis
de dimineaţa la pescuit am rugat-o pe Adrian să-mi cumpere revistele Dilema veche şi România literară. Aceste apar
acum în tandem joia. După cum am mai spus întâmplarea face ca joia să am în
timpul anului universitar cursuri la Bucureşti şi reuşeam să epuizez revista pe
drumul de navetă pe maxi taxi, sau acum pe tren.
De la începutul
anilor 90 eram un cititor constant al revistei 22, care începând din anul 2004
a devenit vădit partizană şi am renunţat al abonament. Cam atunci am început să
citesc Dilema devenită veche. Am citit-o la început de la un coleg de
tură, dar apoi am început să o cumpăr. Îmi place să o citesc pe hârtie, chiar
dacă acum este pe net. La un moment dat era accesibilă doar pentru abonaţi, se
pare că au renunţat, probabil chestia cu abonamentele pentru on-line n-au mers,
sau cine ştie?
De ce îmi place Dilema veche?
Pentru că este scrisă
de oameni subţiri şi inteligenţi care încearcă în mod nepartizan să facă om
radiografie a evenimentelor interne şi externe.
Doar la Sever
Voinescu, noul redactor şef am depistat o oarecare blocare ideologică în chestiunea
viitoarele alegeri prezidenţiale. În pofida faptului că Donald Trump nu este
decât un bufon populist şi periculos, Voinescu încearcă să-i găsească oarecari
virtuţi, pe care alţii nu o văd.
Cu toate că profilul
iniţial ar fi fost cultural, revista este dedicată observaţiei sociale şi a
mentalităţilor autohtone. Îmi place că autorii sunt lipsiţi de încrâncenarea
partizană şi că trateze subiecte autohtone şi internaţionale cu detaşare şi
umor. Ori tocmai asta a pierdut revista concurentă 22. Chiar dacă are mai multe
pagini de informaţie şi analiză culturală, literatură, teatru, film, muzică,
revista are în principal ca subiect dilemele existenţei româneşti. Am găsit
aici reportaje extrem de interesante privind viaţa noastră la firul ierbii.
Un capitol interesant
este dosarul săptămânal care câteodată este extrem de interesant. Mi-au plăcut
foarte mult cele dedicate celor care studiază şi performează în prestigioase
universităţi şi sisteme de învăţământ superior de pe afară. Cred că acum
învăţământul nostru superior este văduvit în majoritatea unor viitoare
specialităţi de cei cam 10% elevi de liceu performanţi, lucru care a condus la
scăderea nivelul învăţământului superior de la noi, cu excepţia celor care se
pregătesc pentru meserii care privesc calculatoarele şi tehnologia informaţiei,
unde calitatea studenţilor este extrem de ridicată şi cu nimic inferioară
profilelor de pe afară.
Este chiar revista
oamenilor cu dileme şi din acest motiv o citesc cu nespusă plăcere pe hârtie la
prima oră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu