De ce îmi place Dilema veche

Joi fiind plecat dis de dimineaţa la pescuit am rugat-o pe Adrian să-mi cumpere revistele Dilema veche şi România literară. Aceste apar acum în tandem joia. După cum am mai spus întâmplarea face ca joia să am în timpul anului universitar cursuri la Bucureşti şi reuşeam să epuizez revista pe drumul de navetă pe maxi taxi, sau acum pe tren.

De la începutul anilor 90 eram un cititor constant al revistei 22, care începând din anul 2004 a devenit vădit partizană şi am renunţat al abonament. Cam atunci am început să citesc  Dilema devenită veche. Am citit-o la început de la un coleg de tură, dar apoi am început să o cumpăr. Îmi place să o citesc pe hârtie, chiar dacă acum este pe net. La un moment dat era accesibilă doar pentru abonaţi, se pare că au renunţat, probabil chestia cu abonamentele pentru on-line n-au mers, sau cine ştie?

De ce îmi place Dilema veche?

Pentru că este scrisă de oameni subţiri şi inteligenţi care încearcă în mod nepartizan să facă om radiografie a evenimentelor interne şi externe.

Doar la Sever Voinescu, noul redactor şef am depistat o oarecare blocare ideologică în chestiunea viitoarele alegeri prezidenţiale. În pofida faptului că Donald Trump nu este decât un bufon populist şi periculos, Voinescu încearcă să-i găsească oarecari virtuţi, pe care alţii nu o văd.

Cu toate că profilul iniţial ar fi fost cultural, revista este dedicată observaţiei sociale şi a mentalităţilor autohtone. Îmi place că autorii sunt lipsiţi de încrâncenarea partizană şi că trateze subiecte autohtone şi internaţionale cu detaşare şi umor. Ori tocmai asta a pierdut revista concurentă 22. Chiar dacă are mai multe pagini de informaţie şi analiză culturală, literatură, teatru, film, muzică, revista are în principal ca subiect dilemele existenţei româneşti. Am găsit aici reportaje extrem de interesante privind viaţa noastră la firul ierbii.

Un capitol interesant este dosarul săptămânal care câteodată este extrem de interesant. Mi-au plăcut foarte mult cele dedicate celor care studiază şi performează în prestigioase universităţi şi sisteme de învăţământ superior de pe afară. Cred că acum învăţământul nostru superior este văduvit în majoritatea unor viitoare specialităţi de cei cam 10% elevi de liceu performanţi, lucru care a condus la scăderea nivelul învăţământului superior de la noi, cu excepţia celor care se pregătesc pentru meserii care privesc calculatoarele şi tehnologia informaţiei, unde calitatea studenţilor este extrem de ridicată şi cu nimic inferioară profilelor de pe afară.

Este chiar revista oamenilor cu dileme şi din acest motiv o citesc cu nespusă plăcere pe hârtie la prima oră.