Note de lectură - România Ţară DE HOTAR între creştini şi musulmani de James O. Noyes

Această carte am cumpărat-o pentru a o citi în vacanţa de băi şi nu regret.

Sunt anumite cărţi care merită cumpărate.

Menţionez că aceste însemnări le fac aici pe blogul social politic pentru că se referă la probleme care ne privesc şi azi.

Autorul a fost un chirurg american ajuns în Europa la Viena pentru a-şi desăvârşi studiile medicale la mijlocul secolului al XIX-lea. Este atras ca mulţi alţii de mirajul Orientului şi se hotărăşte să se angajeze în armata otomană care avea nevoie de medici în vremea Războiului Crimeii.

Aşa că întreprinde o călătorie cu vaporul pe Dunăre în jos spre a ajunge în Valahia unde erau cazate trupele otomane în vederea asedierii Sevastopolului.

Intră în contact cu naţiile locuitoare pe malurile Dunării. Are o părere excelentă despre maghiari care tocmai fuseseră înfrânţi de armatele ruse care ajutau Austria împotriva Revoluţiei Maghiară de la 1848-1849.

Trece şi printr-un Belgrad cam oriental, dar constată că sârbii sunt practic independenţi faţă de otomani, existând totuşi încă un guvernator otoman al Belgradului şi Serbiei.

De la Orşova intră în contact cu românii. 

Aflu acum că de fapt Războiul Crimeii a avut şi o desfăşurare prealabilă în Principate care fuseseră ocupate de ruşi. S-au dat bătălii Cetate, portul unde acum este paşă Mircea Dinescu şi la Calafat. 

De la Giurgiu - Giurgevo întreprinde o călătorie cu o căruţă până în capitala Valahiei Bucureşti. 

Imaginea de atunci a principatelor, Valahia respectiv nu diferă de cea descrisă de filmul Aferim, ba poate şi mai rău. 

În pofida originii nobile a românilor a romanităţii evidente a limbii, Noyes foloseşte România această formulă care va da denumirea noului stat, care va apărea după acest război, situaţia românilor din Bărăgan este sub orice critică. Locuiesc în bordeie săpate în pământ acoperite cu crăci şi lut amestecat. Sunt sălbatici, hoţi şi leneşi.

Pentru că acestea sunt „însuşirile” conaţionalilor noştri şi se pare ă nu-i departe de adevăr, meteahnele  există şi azi, din păcate, mai ales furatul! 

Mult mai rău sunt zugrăviţi românii transilvăneni şi asta bănuiesc că sub influenţa unor informaţii ungureşti, cam denigratoare. 

Ce pot replica?

Am trecut pe la muzeul Badea Cârţan din Cârţa natală acestui mare şi mirabil autodidact care a mers la Roma ca italienii să constate că el este dacul coborât de pe Columnă. Gospodăria lui Badea Cârţan este alcătuită dintr-o casă mică de buşteni şi zugrăvită în exterior şi interior. Este acoperită cu paie şi trestie. La fel şi şura unde-şi ţinea uneltele pe care mi le-am reamintit din copilărie. 

Însă casa părinţilor lui Gheorghe Lazăr din Avrig, contemporan cu Badea Cârţan este de cărămidă acoperită cu ţiglă. Departe de imaginea de sălbăticie transmisă de Informatorii lui Noyes, pentru că acesta nu a ajuns propriu zis în Transilvania. 

Oriunde în Sibenburgen, sau Ardealul de sud săsesc nu poţi face clar deosebirea dintre casele saşilor şi a românilor, folosesc practic acelaşi proiect.

Cea mai rea imagine a lui Noyes se referă la preoţimea oroodoxă şi aici nu pot să nu-i dau dreptate, era incultă, chiar analfabetă. 

La fel de prost iese imaginea aristocraţiei româneşti a boierimii şi călătorul autor se conversează cu un anume Jean Bibescu! Cred că americanul exagerează şi aici. Datorită boierimii reformatoare paşoptiste România a făcut marele pas modernizator de la sfârşitul secolului XIX, beneficiind şi de geniul unui rege precum Carol I.

Cam astea-s opiniile despre noi.

Noyes traversează Dunărea la Silistra şi intră deja în Turcia! De ce pentru că zona este exclusiv turcească musulmană. Situaţia este aceeaşi în tot Cadrilaterul şi pe malul Mării Negre. Bulgarii sunt aşezaţi în interior. Sunt cam 4 milioane şi sunt vestiţi ca agricultori, cum sârbii care sunt vreo 3 milioane sunt crescători de animale.

Călătoria se sfârşeşte la Constantinopol - Stanbul. Impresiile despre viaţa turcilor sunt în aceeaşi notă negativă. 

Care este concluzia cărţii?  Că zona asta a Balcanilor şi a Nordului Dunărean era într-o accentuată rămânere în urmă şi pradă unei mari sărăcii. Aceasta poate explica relativa subdezvoltarea a zonei de azi , Bulgaria şi România. Dar şi aceste lucruri sunt relative!