Distrugerea României

Între Ana Roşculeţ de Marin Preda şi Timpul ce ni s-a dat de Annie Bentoiu

În vacanţa din Ardeal am avut ocazia întâmplătoare să citesc literatură şi memorii privind perioada instaurării comunismului în România.

Am avut ocazia să citesc povestirile debutului lui Marin Preda şi ultima povestire a fost nuvela Ana Roşculeţ povestire scrisă prin 1949 care reflectă comandamentele partidului comunist.

Personajul principal este o tânără crescută la ţară care este oprită de părinţi să termine ciclul primar şi băgată slugă. Ajunsă la Bucureşti este descoperit de un tânăr care o ia de soţie şi o angajează la fabrică, la filatura de bumbac. Soţul pleacă în război şi este rănit şi moare. Ana se încurcă cu un militar sportiv boxer care o bate. Nemulţumirea cauzată de bătăile bocsierului o fac să se apropie de organele de partid care o îndrumă să reia şcoala şi poate citi acum descoperind literatura. O ajută pe o altă tânără care ajunge filatoare fruntaşă şi participă la un congres la femeilor. Interesantă evoluţie a personajului în pana lui Preda, bătaia încasată de la un amant nervos o fac o conştiinţă a clasei muncitoare. Oricum evoluţia de la o condiţie extrem de umilă şi amărâtă undeva prin Câmpia Română la statutul de muncitor care primeşte casă de la partid este povestea adevărată a multora din care azi sunt plini de resentimente faţă de perioada interbelică atunci când purtau opinci ca descalificare supremă şi care le dă dreptul să critice funeraliile Reginei Ana, după cum am constatat dintr-o discuţie la cârciumă cu unul care a supt de la ţâţa generoasă a partidului.

Nu mă mai mir de nimic când discutând azi cu verişoara cu care am crescut în Ardeal şi care în copilărie detesta colectivul care-i oferea doar polonicul de la brâu cu care să se alimenteze de la cazanul colectivei şi ai cărei părinţi ascultau doar Europa Liberă la radio, azi să aibă nostalgia vechiului regim comunist, care vezi doamne m-a făcut inginer, că altfel n-aş mai fi avut şansa studiilor superioare. Că şi ea este sub toxica propagandă a unor jurnalişti ticăloşi şi fără niciun Dumnezeu este clar!

De fapt şi cartea de memorii Timpul ce ni s-a  dat a lui Annie Bentoiu reflectă această problematică. Şi Annie, adolescenta ajunsă al maturitate exact în 1945 când România cădea sub talpa stăpânirii bolşevice scrie despre realităţile României interbelice.

Era o fetiţă extrem de dotată intelectual cu care a fost în clasă la învăţătoarea unde s-a pregătit autoarea în particular pentru clasele primare I-IV al cărei destin era pecetluit, părinţii nu-şi permiteau înscrierea ei la liceu.

Ori întâmplări de acest fel putea trezi puternice resentimente şi de aceea încă există o masă critică de români care trăiesc sub influenţa acelor realităţi nemiloase.

Că acest lucru nu  a fost valabil o dovedeşte cariera marelui scriitor care a fost Marin Preda şi a altor multor universitari români din mediul ţărănesc, distinşi şi afirmaţi ulterior, dar exista realitatea crudă a sărăciei şi înapoierii.

Numai că e o minciună că doar partidul a deschis oportunitatea reală a tuturor de a-şi completa studiile până la nivel universitar, deoarece acest lucru s-a întâmplat în tot Vestul Europei care a adoptat un larg sistem de protecţie sociale care a permis accesul spre educaţie pentru toţi nu doar pentru aristocraţie, la servicii medicale de calitate şi la protecţie socială, ajutor de şomaj, etc.

În schimb Stalin pregătise pentru toate ţările din Est care au picat sub talpa bolşevică planul distrugerii acestora prin eliminarea elitelor care sunt chintesenţa unei naţiuni.

Poloniei i-a fost schimbate complet graniţele şi impuse slugile cele mai abjecte în condiţiile în care fruntaşii comunişti dispăruseră în Marea Epurare din 1937-38. Acelaşi fenomen de distrugere a ţesutului social fusese pregătit pentru toate celelalte ţări ajuns socialiste. Primul obiectiv urmărit  a fost distrugerea elitelor.

De fapt cartea de memorii reflectă evoluţia în rău a României în acei ani. Annie Bentoiu observă cu acurateţe că aceia care au parvenit în posturi de răspundere ale partidului în acei ani erau rebuturi sociale, argaţi, oameni cu tare intelectuale şi chiar fizice. Nu pot decât să confirm această observaţie, pentru că mi-a rămas întipărită în minte la Palatul Pionierilor din Ploieşti când aveam vreo 10-11 ani, individa cocoşată care vorbea cu patos şi patimă de Nadejda Krupskaia, exemplara tovarăşă de viaţă a lui Lenin!

De ce a reuşit distrugerea României  a cărei repercusiuni le trăim şi azi?

Pentru că dintre toate ţările comunizate cu forţa România avea  ţesutul social cel mai fragil.  O ţară în care ţărănimea cu resurse economice limitate alcătuia majoritatea zdrobitoare a populaţiei a fost mai uşor de distrus.

În Ungaria  a izbucnit în 1956 Revoluţia care i-a speriat pe comunişti fie ei unguri, fie stăpânii de la Moscova, care au trebuit să reevalueze situaţia.

La fel a fost şi Primăvara de la Praga din 1970 şi apoi Solidaritatea condusă de Lech Walesa în Polonia.

Acum descoperim o rezistenţă armată în munţi, dar izolată şi cu impact minim social. Şi azi putem constata efectele devastatoare ale comunismului instaurat în România în 1945-48 şi aceasta mai ales în mentalităţi.

Azi se propagă o imensă minciună, că era mai bine sub comunism! 

Ori realităţile de zi cu zi din România contrazic propaganda iresponsabilă cu vectori precum Băsescu cel mai clar exemplu de urmaş al lui Ceauşescu şi pupilul său hidos care este Victor Ponta.

Ei sunt cei care propagă în continuare distrugerea României şi abaterea de la traiectoria ei ferm occidentală şi liberală!