Jurnal - pagini regăsite 1959-1962 de Mircea Eliade

De la conferinţa lui Cristian Bădiliţă m-am ales cu această carte şi cu autografului editorului acestei cărţi. 

Este un fragment de jurnal al lui Eliade a cărui dactilogramă  Bădiliţă a găsit-o într-un sac de hârtii care se afla în apartamentul lui Eliade din Paris, vândut de doamna Cristinel Eliade în 1998. Apartamentul trebuia eliberat de mobile şi hârtii.

Vorbind despre astfel de case în momentul când apărea această decizie ar fi trebuit ca imediat să se fi sesizat Ambasada României şi autorităţile româneşti de resort şi să cumpere casa pe care să o transforme în muzeul Eliade din Paris. Ştiu că în cazul casei familiei Monica Lovinescu - Virgil Ierunca lăsat moştenire Românei am înţeles că este într-o stare proastă şi asta spune cam ce părere avem noi de marile noastre personalităţi din exil. 

Bădiliţă a recuperat editat şi redactat acest fragment de jurnal, scris în limba română care era dat ca dispărut. Jurnalul lui Eliade fusese tradus în franţuzeşte şi originalele româneşti au dispărut şi din acest punct de vedere este un document preţios. Mircea Handoca când  trebuit să traducă în româneşte Jurnalul pentru Editura Humanitas, apărut în franţuzeşte. 

Bădiliţă spune că sunt deosebiri. Am verificat şi eu cu Jurnalul editat de Handoca, dar foarte sumar şi neglijent şi nu am văzut diferenţe care să iasă în evidenţă. Dar tind să-l cred pe Bădiliţă ca probabil sunt diferenţe. Ce contează şi diferenţiază cu volumul lui Handoca este că Bădiliţă scrie note amănunţite despre fiecare personaj care apare în aceste pagini de jurnal. 

Aş vrea să emit şi eu nişte opinii despre acest Jurnal. Eliade se afla în acea perioadă de câţiva ani profesor la Chicago la o vârsta de 50 de ani, într-o perioadă de mare efervescenţă intelectuală,  când scrie ultimele sale mari opere privind istoria religiilor. 

De asemenea el face călătorii în America şi în Europe la conferinţe, participă la legendarele întâlniri de la Ascona la Eranos, la Paris, la Veneţia şi în alte părţi. 

Remarc faptul că este într-un contact cu mulţi profesori şi intelectuali de origine evreiască. Cred că i s-a făcut o mare nedreptate prin campania ticăloasă privind apartenenţa la Mişcarea Legionară şi s-a bătut monedă numai despre această perioadă nefericită. Eliade rămâne unul din marii şi străluciţi savanţi şi unul din scriitorii noştri şi trebuie să-i cinstim memoria chiar dacă nu trecem sub tăcere şi punctele sensibile ale biografiei sale.

După această carte am trecut rapid să citesc The Tourist de Olen Steinhauer, primul roman din trilogia Milo Weaver. Se spune că stă la baza filmului The Tourist cu Angelina Jolie şi Johnny Depp. Filmul n-are nicio legătură, este un remake după un film franţuzesc pe care l-am văzut şi mi l-am reamintit instantaneu.

Mai citesc în paralel Povestiri din Kolîma de Varlam Şalamov, schiţe scurte despre viaţa din Gulag, unde dorinţe de supravieţuire îi face pe oameni să se  comporte ca nişte animale de prad sau să încerce orice metode de nu-şi pierde viaţa.

În fine strecor şi o notă politică! L-am urmărit cu tristeţe pe profesorul Cristian Pârvulescu cum ducea n ridicol importanta vizită a lui Iohannis în SUA pentru că-l urăşte din toţi rărunchii pe preşedintele Trump. Mare păcat!