Între revizionism și cancel culture

Suntem azi prinși în mari contestații care vin pe o filieră stângistă. Acum să fie clar, și curentele extrem de dreapta își au originea la stânga. Fascismul lui Mussolini are rădăcinile în socialismul profesat de inițiator, nazismul lui Hitler provine de la de național socialism.

 

Aerul de nebunie revoluționară din America pare a veni de la radicali anarhiști de stânga. Cum poți revizuiești istoria? Cum poți să-l acuzi pe Columb că a descoperit America, tu aflându-te pe continentul pe care el l-a descoperit?  

 

Rasismul este o problemă istorică. Citesc acum despre problemele Revoluției Americane care a stat sub dilema uniunii sau a eliminării sclavagismului pe care o proclama Hamilton, unul din părinții fondatori. Soluția aleasă, a unei uniuni puternice care s-a întins pe de-a latul Americii de Nord în vremea lui Lincoln a rezolvat și sclavia negrilor. Toți părinții fondatori erau stăpâni de sclavi. Ce facem dăm de pământ cu Washington? Pe de altă parte sclavia, negustoria cu sclavi nu a fost facilitată de șefii de triburi care vindeau proprii supuși din Africa acestor negustori? 

 

Revizionismul istoric în aceste probleme sensibile este complicat și periculos dacă este judecat prin prisma unor principii morale de azi. 

Murdărim statuia lui Churchill cel mai mare britanic al secolului XX. Ce facem cu Rhodes, colonialistul, dar în același timp cel care a fondat bursele Rhodes, ce au permis americanilor de orice culoare să studieze la Oxford, în Anglia? 

Pentru noi cei care am suferit blestemul comunist statuile lui Lenin, Stalin sau Mao trebuie distruse, ei au omorât, au ordonat moartea a milioane de concetățeni, în imensă majoritate fără nicio vină.

 

Probleme că Woodrow Wilson a fost rasist ține de mentalitățile începutului de secol XX. A ajunge să-i negi rolul său extrem de important privind în primul rând salvarea democrațiilor occidentale de pericolul expansionismului german în Primul Război Mondial și de geografia Europei postbelice în care țările central și est europene, inclusiv România îi sunt extrem de îndatorate este eroare iresponsabilă. 

Această cultură negaționistă - cancel culture își are rădăcini în extremismul bolșevic și de acest pericol s-au sesizat și intelectuali din stânga liberală americană și nu numai. 

 

Am citit cu vădită emoție și iritare un articol scris de un individ care se declară istoric și adept al revizionismului în istorie. El aprobă derapajele iresponsabile a altui așa zis istoric, Cioflâncă, care ar avea probe cum țăranii basarabeni s-au revoltat împotriva arnatei române în retragere în iulie 1940.  Este clar că în epocă din cauza antisemitismului de stat, evreii basarabeni să se bucure de retragerea românilor din zonă. Probabil că i-au întâmpinat cu brațele deschise pe invadatorii ruși. Nu știau ce îi așteaptă! Cât despre țărani să fi fost atât de neinformați de foametea Holodomor din Ucraina de peste Nistru care a omorît 3 milioane? Că or fi fost câțiva țărani rusofoni doritori de bolșevici, tot ce este posibil, dar nu se face din asta un caz, cum se dă în stambă alde Cioflâncă. 

 

Ce m-a deranjat este că în ciorba  asta revizionistă este că este băgat și Boia. Boia nu este un istoric revizionist, cel puțin privind istoria românilor din secolul XX. Pune la punct adevăruri ocultate de istoriografia comunistă. Nici el nu scapă însă de anumite idiosincrazii cum este problema Mihai Viteazul. El de fapt mai mult se ciorovăiește cu Sergiu Nicolaescu și filmul său. 

Mihai Viteazul este un personaj extrem de controversat. Dar chiar așa zmintit a fost? Păi a cucerit două principate care aveau populație în principal români orodocși. Oare nu putea să meargă la cuceriri în Serbia, că avea un general sârb pe Baba Novac? Interesant că Mihai a dorit să candideze la alegerea de rge al Poloniei.

O opinie similară cu a lui Boia despre Mihai Viteazul avea în 1916, în prag de război și Gheorghe Brătianu, abia ieșit din liceu și contrazis de tatăl său primul ministru al României, Ionel I C Brătianu care i-a replicat fiului că este baza istorică a pretențiilor României asupra Transilvaniei.

Mihai Viteazul nu era îndemnat de patriotismul fondator al statelor moderne din secolul XX, dar probabil era un om citit și un cunoscător al lui Machiavelli și al acțiunilor lui Cesare Borgia în Italia.  

Știu că Ion Aurel Pop vorbește de națiuni medievale și că și românii ar fi printre acestea. Mă îndoiesc. Singurele națiuni medieval sunt englezii și francezii. Păi germanii și italienii ajung ca și românii abia spre final de secol XIX la unitate politică. 

 

Revizionismul istoric poate adăuga elemente noi la unele evenimente istorice, dar nu le poate schimba fundamental.