Despre Ploiești, Pitești și încă ceva

Postarea mea despre Ploiești a trezit rumoare, iritare, frustrare. Cum Ploieștiul oraș eșuat? Asta în primul rând la foștii ploieșteni. Pentru cei care au trăit copilăria și adolescența în Ploiești, acesta era centrul lumii. Acolo erau părinții noștri și școala pe care am absolvit-o. Ploieștiul ne-a făcut oameni, datorită părinților și a școlii. Ploiești era un oraș cosmopolit, industrializarea de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX a adus oameni de peste tot. Pe strada mea locuiau un grec, un ucrainean, un italian, în apropiere era o familie de evrei. Toți însă se românizaseră, vorbeau românește. Știu bine din experiența mea ardeleană, dintr-un sat cu sași. Am avut ocazia la UZUC în 1975 să întâlnesc pe reprezentantul american Exxon-Mobil din Europa care era absolvent de Liceu Sfinții Petru și Pavel și care venise să sărbătorească cu foștii colegi și vorbea perfect românește, doar absolvise în Ploiești. Și școlile erau foarte bune, produceau mai ales ingineri, oameni de știință, nu lipseau și literați. Caragiale este geniul tutelar al ploieștenilor, iar Nichita Stănescu poetul cel mai important postbelic. După ce absolveam liceul, toți am plecat la studii în altă parte, nu era încă IPG. Majoritatea mergeam la București, dar și la Iași, la Timișoara, sau mai rar la Cluj. Și așa nu ne mai întorceam în Ploiești. Azi mulți sunt în lumea largă. Eu am aterizat în Pitești în 1974, un târg care era jumătate cât este azi. Pitești a avut noroc cu industrializarea lui Ceaușescu, cu Uzina Dacia și cu Arpechim care între timp s-a închis, dar Dacia a salvat Piteștiul, în jurul lui s-a dezvoltat industria auto. Față de Ploiești care a suferit mult mai puternic restructurarea industrială. Nu cred că Ploiești este un oraș eșuat. Are o Filarmonică și un teatru, eu nu l-am prins pe Caragiu, l-am văzut la București, student, unde mergeam frecvent la teatru și apoi sub influența unui bun prieten la concerte simfonice. La fel și Pitești are șanse, are un teatru și o Filarmonică, ba câteva săli de cinema s-au transformat în teatre. 

Orașele eșuează administrativ dacă au primari și consilii locale inepte, aici este problema, orașul chiar fără veleități turistice cum este și Pitești și Ploiești trebuie să fie curate, bine îngrijite. Aici și oamenii locuitorii sfințesc locul. Văd cu se comportă cu râul Argeș, dar al Piteștiului, umplând malurile de gunoaie. 

Și pentru că am vorbit de Argeș, am deschis sezonul de pescuit la barajul Golești, împreună cu amicul Mitică. Nu a picat niciun șalău, dar am scos unul ajutând alt pescar să scoată un exemplar de peste 2 kile.

Am avut un final de săptămână foarte cultural, cu concerte simfonice și cu teatru, am văzut premiera Urmuz bazată pe textele celui care a inaugurat suprarealismul românesc. 

Aseară la Filarmonica Pitești am avut invitați pe pianista Raluca Ouatu și dirijorul Leonard Boga. În prima parte Raluca Ouatu a interpretat acompaniată de orchestra Filarmonici Pitești condusă de Leonard Boga au interpretat două piese din muzica spaniolă de inspirație folclorică: Rapsodia simfonică op. 66 de J. Turina și Rapsodia spaniolă de Albeniz/Enescu. În partea a doua orchestra a interpretat Selecțiuni din Suita Simfonică Spărgătorul de nuci de Ceaikovski, muzică splendidă din baletul cu același nume. A fost și Dansul Mirlitonilor - cavaleriști cu pălărie înaltă.

Am văzut și Luther, un film englezesc bazat pe serialul cu același nume, un film care încearcă să fie un fel de James Bond. Mie mi-a plăcut, este bine făcut, cu toate că sunt critici care nu l-au apreciat. 

Am recitit un roman din seria nouă Tom Clancy' Jack Ryan - Target Acquired. Credeam că nu -l citisem, dra după câteva pagini era un deja vue. Acum e vorba de fiul lui Jack Ryan, Jack Ryan Jr., tatăl ajunsese președintele SUA, iar fiul spion. Se petrece în Orientul Mijlociu, la Tel Aviv, Beirut, Siria. 

Am început să citesc o carte foarte groasă: Chestiunea Mării Negre. Este cursul prezentat între 1941-1943 la Universitatea București de către Gheorghe Brătianu, marele istoric mort la Sighet, omorât de comuniști. Are o introducere aparținând lui Victor Spinei. M-a surprins însă când acesta spunea că declararea independenței s-a făcut pe 9 mai 1877 de către ministrul Kogălniceanu. Părerea mea că nu era cel îndreptățit să declare independența, nu era nici prim ministru. Declararea Independenței de Stat a României a aparținut Domnitorului Carol I pe 10 Mai 1877!

S-au terminat și optimile Champions League. Cum era de așteptat Liverpool a părăsit cu coada între picioare dubla cu Real Madrid. Rămân la părerea că Real este încă cea mai puternică echipă, nu Bayern, sau Manchester City. Surpriza este prezența în sferturi a trei echipe italiene. 

Surpriză mare aseară în Europa League, Arsenal nu s-a calificat, a pierdut la penalty cu Sporting Lisabona.