De ce Ploieștiul este un oraș eșuat?

Cred că acest titlu din Hot News https://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-26118904-ploiestiul-este-oras-esuat.htm a șocat pe cei care au o legătură cu acest oraș. Probabil că ploieștenii nu sunt așa de șocați de titlu, pentru că nu știu mai bine situația. Dar pentru mine care sunt de baștină de acolo. În Ploiești m-am născut, am copilărit, și am trăit adolescența, titlul este șocant. 

Cum spune un prieten care trăiește la Paris și este și el la origine ploieștean, Ploiești este un oraș fundamental urât. Asta pentru că fost bombardat de americani în timpul ultimului război și centrul a suferit mult, fațada liceului Sfinții Petru și Pavel, strămoșul Liceului I. L. Caragiale a fost distrusă și refăcută în stil sovietic. Liceul s-a mutat în clădirea fostului Liceu Comercial, de pe Oilor, unde funcționează și azi. În această clădire refăcută de pe Bulevard funcționa un liceu industrial de chimie, normal pentru Ploiești, ca pe la sfârșitul anilor 50 să fie transformat în liceul A Toma, care ulterior a deveni Liceul Mihai Viteazul. Așa că cele două licee fanion ploieștene au un trecut comun. 

Mai țin minte vag ceva din centrul vechi, dar eram prea mic. Centru a mai suferit și cutremurul din 1977, când a fost dărâmată vechea primărie și clădirile conexe. Așa orașul meu natal are un centru cu o amprentă comunistă, sovietică, precum și clădirea Gării de Sud. Nu prea sunt clădiri vechi, istorice în Ploiești. Era casa Prodan a negustorului din secolul XVIII, iar într-o clădire de pe lângă cinemascop , unde ar fi trăit Caragiale, a locuit un coleg și prieten de primară. Clădirile cele mai importante și reprezentative din Ploiești sunt Halele Centrale, construite în stil Art Deco, o bucățică de Americă în centrul orașului, Catedrala și Palatul de Justiție, care au ca arhitect pe Toma Socolescu, nu sunt sigur dacă toate? 

Dacă este un oraș eșuat o dovedește și faptul că terenul de sport, groapa Liceului, azi Colegiul Național I. L. Caragiale are în mijloc un gard, rod al unei retrocedări absurde, dată de orbita justiție ploieșteană. Acolo generații de absolvenți caragialiști serbau începutul și sfârșitul anului școlar.

Cu ce se mândrea și probabil se mândrește Ploieștiul? Cu uzina 1 Mai, fostă Concordia, de utilaj petrolier, unde a lucrat tata și eu într-o vacanță ca necalificat, azi închisă, cu rafinăriile Brazi și Petrotel Teleajen. Eram orașul petrolului, mergeai spre Sinaia și te întâmpina câmpul petrolier din apropierea Câmpinei, azi dispărut! 

Nu mai știu cu ce se mai mândresc găzarii, poate și cu echipa Petrolul, cea care în 1966 învingea pe Liverpool 3-1, care ieri a zdrobit Manchester United cu 7-0 în clasicul campionatului englez. De atunci sunt fan Liverpool! Îmi aduc aminte de ultimul campionat câștigat de Petrolul în 1966. Am văzut toate meciurile lui Petrolul de acasă în acel an, inclusiv cel cu Rapid, unde a câștigat cu un gol dat din corner de Virgil Dridea. Alte vremuri!

Dar cum spunea și amicul parizian, cel mai tare se poate mândri Ploieștiul sunt cele două licee, în primul rând Caragiale, ulterior Mihai Viteazul, situat mai bine, în centru, pe bulevard.

Așa era pe vremea mea prin anii 60. La Caragiale am prins profesori, în majoritate pregătiți în interbelic, cu comportament universitar. Dominau profesorii de matematică, în frunte cu Ioan Grigore, care mi-a fost și mie profesor. Grigore a scos promoții întregi de absolvenți străluciți ai facultăților de Matematică, de Fizică, a Politehnicii. Într-un an jumătate din premianții Olimpiadei de Matematică erau elevi de la Caragiale din Ploiești. Și promoția mea a fost onorabilă, dar nu cu rezultatele strălucite din trecut. Venea apoi legendarul profesor de Istorie Nicolae Simache, fondator al multor muzee din Ploiești și fosta regiune Ploiești, ce cuprindea Buzăul și Dâmbovița Târgoviștei. Alți profesori legendari erau cei de Limba și Literatura Română. Eu am avut-o pe Doamna Boncu, poetă simbolistă și care a făcut un trimestru cu noi Eminescu. Am prins schimbarea, Titu Maiorescu nu mai era burghezul nenorocit, autor al Formelor fără fond, discutam mai liber despre autorii români clasici, și despre cei de azi, premiații Premiului Nobel. 

Între timp Ploieștiul a devenit și oraș universitar, cu mutarea Facultății de Petrol și Gaze și apoi fondarea Universității de azi, dar eu nu mai sunt la curent. Pe vremea mea persoanele cel mai respectabile erau profesorii de liceu. 

În copilărie am avut ocazia comparației cu alt oraș, ăla era un burg transilvan, Sibiul, unde trăia o mătușa, mama fiind din apropiere din Avrig. Ăla da oraș!

M-a apucat râsul că se vorbește în continuare de poluare la Ploiești. Pe vremea mea, prin anii 60, Dâmbul era un râușor murdar plin de petrol, pe lângă rafinăriile de la Gara de Sud curgeau pârâiașe de petrol, duhoarea de petrol era obișnuită. Nu am văzut niciodată Bucegii din cauza poluării, azi din Ploiești pot fi văzuți!

După 18 ani am studiat în București, și apoi de aproape 49 de ani trăiesc în Pitești. Păi ce să vorbesc de orașe eșuate. Când am ajuns în 1974 Pitești era un orășel în plină dezvoltare, jumate cât este azi. Pitești a fost un târg în buza dealurilor muscelene și șansa că a fost Ceaușescu l-a transformat într-un important oraș industrial. Între timp Combinatul Petrochimic a dispărut, dar Uzina Dacia de automobile de la Mioveni a creat o puternică dezvoltare a zonei. Piteștiul nu prea are nicio clădirea cu care se poate mândri. Sunt doar clădirile administrative, Primăria, azi muzeu de artă, Muzeul, fosta Prefectură și Curtea de Apel. În rest sunt foste clădiri de negustori, azi transformate în cârciumi. Este o clădire superbă, dar la Florica, lângă Pitești, Conacul Brătianu, azi Muzeul Brătianu. 

Așa că orașele din sudul României nu prea au ce spune, cu excepția Târgoviștei. fosta capitală medievală, mutilată de comunism și poate Craiova, cetatea banilor olteni. 

Orașele din Moldova suferă de aceleași probleme, cu excepția Iașului, capitală a Moldovei. Destinații turistice sunt într-adevăr cele din Transilvania, care au avut o viață medievală cu amprente germano săsești sau ungurești. 

Nu am vorbit de București. În studenția mea era un oraș curat și simpatic, cu grădinile din nordul orașului. Azi arată ca dracu'!

Nu mai trec decât rar prin Ploiești, să mă revăd cu foștii colegi de liceu, care să împuținează și să trec pe la mormintele unde se odihnesc părinții. 

PS

Pentru Stela!

Gara de Nord Ploiești

PS 2 

Apropo de orașul eșuat Ploiești!

Echipa Colegiului Național Mihai Viteazul Ploiești va reprezenta România la Campionatul Mondial de Robotică!

Tot școala la Ploiești unde concentrația de materie cenușie pe metrul pătrat a rămas foarte mare.