Cel mai bun deceniu

Această întrebare a fost pusă unor scriitori în România Literară. Unii au răspuns făcând un bilanț al vieții și carierei. 

Dar înainte de a răspunde și eu vreau să fac niște precizări legate de istoria României și manipulările ordinare ale unor analfabeți care manipulează și unii îi și cred. 

Statuile din Oradea

În Oradea se întâmplă niște lucruri. Episcopia romano catolică a propus amplasarea unei statui a lui Ladislau I, fondatorul Oradei Mari Nagyvarad în secolul al XI în cetatea Oradei. 

În același timp în piața Unirii din Oradea autoritățile au decis ca în locul statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul să fie amplasată statuia ecvestră a lui Ferdinand I Întregitorul. Cred că statuia lui Mihai Viteazul a fost amplasată înainte de 1989, când statuile regilor români erau interzise. Lui Ferdinand i se datorează faptul că Oradea este parte a României și bine merită locul în centrul orașului. Mizerabilii spun că Ladislau I îl înlocuiește pe Mihai Viteazul.

Statuia lui Brukenthal

Brukenthal a fost guvernator al Transilvaniei după ce Imperiul Austriei a cucerit această provincie de la turci. El s-a preocupat de ridicarea bunăstării acestei provincii, el a adus bivolițele în Transilvania. De la Brukenthal rămân Muzeul de Artă din centrul Sibiului, probabil cea mai importantă galerie de artă din România, ca și a Palatul Brukenthal din Avrig în stilul palatului Belvedere din Viena. Naționaliștii auriști îl acuză că li-a jertfit pe Horia, Cloșca și Crișan, acțiune de represiune a acestei răscoale făcută la ordinul lui Iosif al II, împins de nobilimea maghiară. Te cuprinde scârba de manipulările tâmpite și analfabete.

Să revin la subiect deceniului prolific. Eu aș pune întâi lustrul 1967-1972, perioada fericită a studenției mele. A corespuns cu perioada cea mai relaxată și mai veselă a comunismului românesc. A corespuns cu tranziția de la Dej la Ceaușescu, Acesta din urmă nu-și consolidase puterea, presiunea ideologică era mai slabă, era abundență de mâncare, nu mai o dădeam gratis la ruși, fumam Kent american! A fost și 21 august 1968 când primăvara de la Praga a fost zdrobită de tancurile sovietice, ce i-a dat oportunitatea lui Ceaușescu să țină un discurs antisovietic, care a mobilizat pe români, discurs mincinos, menit să-i consolideze puterea.  Lustru s-a cam sfârșit cu Tezele din Iulie, după ce Ceaușescu s-a întors din China și Coreea și visa să devină și el dictator. A terminat ca dictator executat în decembrie 1989. 

Dar deceniul cel mai prolific din viață a început în 1995 și s-a terminat în 2008. Am reușit atunci între octombrie 2003 și aprilie 2006 să-mi fac și susțin teza de doctorat. Mi-a folosit pentru că între 2007 și 2009 am fost director la Agenția de Deșeuri Radioactive și să devin profesor asociat la Politehnica din București. A început cu 1995 când am fost la un curs de o lună în America de Nord, în Canada la Chalk River și în America la Argonne - Chicago. Acolo am avut ocazia unei excursii de lucru prin Mid West, ajungând la Hannibal, locul de baștină a lui Mark Twain pe Mississippi. 

Am participat în această perioadă la Conferințele Nucleare Germane, vizitând cam toată Germania, la Aachen, la Karlsruhe, la Dresda, la Berlin și la Dusseldorf. Am fost și la Conferințele Nucleare din Slovenia, la Portoroz, apoi la EMRS la Strasbourg. Am mai fost și la Nisa la Conferința Nucleară, apoi la conferințe în SUA la Orlando și la Los Angeles. Am mai fost și într-o vizită de lucru la Yucca Mountains Las Vegas la șantierul Depozitului de Deșeuri Nucleare și apoi la Winnipeg la laboratorul de cercetări. Am oprit cu acest prilej și la New York la prietenul Valeriu Demetrescu. Începând din 1995 am început excursii cu trenul prin Europa, cu sprijinul neprețuit al prietenului Mircea Șelariu din Germania, plecat dintre noi în 2020. Am văzut marile muzee ale Europei. Rijksmuseum Amsterdam, Maurithuis Haga, Louvre Paris, Prado Madrid, Escorial, Muzeul de Artă din Bruxelles, Cina cea de Taină de la Biserica Santa Maria delle Grazzie, Uffizzi și toate celelalte muzee ale Florenței, Bisericile și muzeele Veneției. Cetatea Carcassone și Mount Saint Michel și multe altele. Acum mă rezum doar la vacanțele la mare în Grecia.

Nicolae Manolescu continuă disputa cu acei critici literari care încearcă să o facă din critica literară o disciplină științifică cu rădăcini în structuralism și alte isme. Și eu cred la fel că să faci critică literară a unor lucrări de ficțiune nu implică analize științifice, ci doar impresiile pe care le produc aceste opere literare. 

Se continuă atacurile împotriva tendințelor progresiste, woke și alte bazaconii. Păi după criteriile progresiste și egalitate rasială în literatură, Albă ca zăpada ar trebui să devină Neagră ca tuciul!?

Un eveniment nefericit m-a revoltat. Un tânăr drogat a lovit și ucis cu mașina doi alți tineri la Vama Veche. Nu pentru asta a fost Revoluția, ca indivizi de bani gata să conducă drogați mașini de lux. Trebuie pedepsit exemplar. 

Alt eveniment cumplit s-a întâmplat sâmbătă seara. O stație GPL a explodat, probabil prin manipularea în lipsa condițiilor de siguranță a gazului lichefiat, sunt morți și arși. Printre victime sunt mulți pompieri.

Parcă în țară umblă un suflu de nebunie!