Vacanță în Ardeal

Proprietatea regelui Charles la Valea Zălanului

Ca de obicei în august suntem invitații verișoarei mele Măriuca la Avrig în zona Sibiului. Aici am crescut în vacanțele mele de vară jumătate din timp, partea primă de vară se petrecea la Aluniș, în Prahova lângă Slănic într-o atmosferă de Moromeții! Ca să am să fac comparația. Măriuca trăiește în casa bunicilor, aranjată de unchiul Mihai. Aici bunica pe la 5-6 ani îmi luase o pălăriuță de paie și mă lua la secere, acolo unde mă înțepau spicele tăiate și urlam din toți bojocii: nu vreau să fiu țăran! 

La păstrăvăria Albota

Ocupația mea de bază din copilărie a fost pescuitul în râul Avrig și pe Olt. Mătușile mă avertizau să nu mă duc pe Olt că o să mă înec! Ei bine, pe un braț al Oltului am învățat să înot. Peștii pe care-i pescuiam în copilărie nu mai sunt, au cam dispărut. Au rezistat clenii și obleții, porcușorul, târîcioși la Avrig a dispărut complet, la fel nu prea mai sunt mrenele negre, mai mici, numite jamne. În schimb acum pe Olt sunt carași, crapi, șalăi și știuci, ba sunt și somni. Din motive obiective nu am prea ieșit la pescuit în acest an. Așa că am rugat-o pe Măriuca și am plecat la Păstrăvăria Albota, gestionată de sasul Martin. Acolo poți pescui păstrăvi cu undița. Așa că am luat o undiță și viermișori și m-am dus pe un bazin unde se pescuiește. Am prins 5 bucăți frumoase, unul de 0,75 kg, cam 2 kg jumătate! Mai bine prindeam mai mici că sunt mai gustoși.

Pe Valea Zălanului

A doua zi vremea fiind mai rece și schimbătoare am hotărât să mergem pe Valea Zălanului. Măriuca și cu mine eram curioși să vedem această proprietate a regelui Charles, vizitată în această vară de regele Marii Britanii. Am trecut de Făgăraș, am luat-o prin Hoghiz, apoi pe șoseaua Brașov Sighișoara, pe dealuri păduroase, am ajuns la Biborțeni. Mașina verișoarei mele este o Skoda Fabia, nouă, pe care a condus-o partenerul Măriucăi, Cristi excelent inginer mecanic și șofer. La un moment dat am intrat pe un drum de țară pietruit și am mers prin păduri cam 10 km, mult pe un drum prost. Am ajuns la Valea Zălanului, un sat mai mult în pădure. Mergeam prin sat și nu prea vedeam pe nimeni. Am dat de o bătrână unguroaică și am întrebat-o de proprietatea regelui și ea a răspuns că se află aici, apoi unde este proprietatea? Și ea a răspuns că nu știe, probabil o fi înțeles că unde este regele? În fine când se termina satul vedem că apare o proprietate înconjurată de un zid și cu poartă. Pe ea scria în românește, ungurește și englezește: Nu primim vizitatori! Cristi, mai tupeist a împins de poartă și s-a deschis. Am făcut poze și trecând în stânga am zărit două doamne care ne-au zis în engleză că nu este voie să facem fotografii. Plecând un pic mai departe am dat de un tăpșan care era chiar în spatele proprietății și am făcut poze ale casei. Mulțumiți am plecat mai departe. Un șofer de 4x4 ne-a zis că asfaltul nu-i departe. Drumul a fost teribil cobora brusc plin de piatră spartă și am văzut urme de ulei de la o mașină, era clar că pe acolo Fabia nu ar fi putut urca. După vreo 5 km am ajuns la șosea și ne-am îndreptat spre lacul Sf. Ana. Ca să ajungi acolo trebuia să urci pe o șosea nu prea bine pusă la punct perpendicular pe drumul care ducea la Băile Balvanios. După 7 km am ajuns la parcare de unde se mergea la lac. Predominau autocare, mașini și motociclete de Ungaria. Era normal aici în secuime se vorbește ungurește. Am luat masa la un bufet cu mâncare bună, mici normal! Zona nu avea semnal de telefon și internet și nu am putut plăti cu telefonul. Lacul se află într-o căldare înconjurată de păduri. Am luat-o pe scurtătură prin pădure, card s-a dovedit la urcare mai lungă decât pe șosea. Lacul este într-un peisaj înconjurat de păduri, Am urcat înapoi la parcare pe șosea.  La coborâre chiar unde o luam înapoi pe șoseaua de întoarcere era oprită o mașină. Când am ocolit-o cei din mașină fotografiau un urs! Ursul de șosea, De fapt erau peste tot avertismente de urs!

La Sibiu

Și vineri vremea era rece și am făcut o plimbare prin Sibiu. 

Măriuca a parcat mașina lângă teatru și am urcat pe Corso. Era plin de terase și de vitrine cu înghețată, cel puțin 10, dacă nu 20! Normal că am degustat înghețatele excelente. Scopul nostru era să ajungem la piano bar. Acesta se află în spatele casei Luxemburg, la Atrium lângă podul Mincinoșilor. Localul are o terasă cu pian, la care cântă un olandez, după zisele Măriucăi. Este o atmosferă extrem de relaxantă și plăcută. 

În Piața Mare m-am pozat atât cu Baronul Brukenthal cât și cu Gheorghe Lazăr. Lazăr, care este fiu al Avrigului, este fondatorul învățământului superior de inginerie românesc, al Politehnicii din București, Alma Mater a mea. Brukenthal are în Avrig un palat inspirat de Belvedere din Viena. El are meritul că a dezvoltat Transilvania, a introdus printre altele și bivolițele, care făceau parte din peisaj.

În Piața Mare era Târgul de Carte Gaudeamus și am profitat și mi-am luat trei cărți cu 10 lei bucata!

Prezentare de modă Botezatu la Palatul Brukenthal Avrig

Frumosul palat Brukenthal de la Avrig a intrat în circuitul monden și a fost gazda unei prezentări de modă.

Palatul de jos din Avrig, Orangeria a fost transformat în hotel și restaurant. Palatul de sus este acum în renovare.  

În grădina în pantă a palatului s-a organizat în seara de vineri 11 august o prezentare de modă a lui Cătălin Botezatu care umple paginile revistelor de can-can. Fotomodelele erau echipate cu toalete din vremea lui Brukenthal, băieții aveau sacouri cu tot felul de brizbrizuri strălucitoare pe ele. Spectatorii erau de toate felurile și prezentarea a fost plăcută, minus muzica care era dată prea tare și bubuia în stomac. 

La Ocna Sibiului

Principalul obiectiv al vacanței a fost cura de nămol și apă sărată de la Ocna Sibiului. De la Avrig până la Ocna e cam o jumate de oră cu mașina cu o porțiune de vreo 10 km pe autostradă. Prin Șura Mică este șantier pe stradă se aranjează și drumul e plin de gropi. Am început cura sâmbătă timp de 4 zile până marți 16 august. Intrarea în amenajare de la lacuri costă 40 de lei de persoană. Doar în prima azi am găsit șezlonguri, în rest fiind vacanța de Sf. Maria am stat pe cearșaf și cu umbrela mea de la pescuit. 

Ritualul consta în înnămolire la Lacul Negru, apoi o plimbare pe perimetrul stabilimentului de 20 de minute până când se usca nămolul. Urma apoi spălarea în Lacul Roșu-Mihai Viteazul. Ultimele urme de nămol le spălam la duș. Apoi urma baia în lacul Ocnița cel mai mare din complex. Urma baia din lacul Gura Minei, lac cu iod și concentrație mai mică de sare. Asta se vede după principiul lui Arhimede, ești mai jos în apă. Urma baia în lacul Brâncoveanu, cel mai sărat cu concentrație de aproape o juma de kil de sare la litru, unde apa te ține mai sus de umeri. Am făcut și două înnămoliri și sper să îmi priască.

Am mâncat și la stabilimentul de la Ocna Sibiului la o plimbă tava pe  care o știam. Ciorbele au fost foarte bune, la fel și felul 2, foarte multă mâncare. 

În ultima zi s-a întunecat și am plecat că începea să plouă. Ne-am oprit în Sibiu și am mâncat acolo, mai scump ca în Creta!

Și așa am mai făcut o vacanță în Ardeal!