Țara lui merge și așa!

Evenimente din ultima vreme ne aduce aminte de anumite trăsături naționale venite din vechime. 

Coabitarea cu stăpânul turco-otoman ne-a dat trăsături tranzacționiste, de tocmeală și târguieli cu stăpânul hrăpăreț. Care a condus la că merge și așa, chiar când acest lucru nu se poate și conduce la dezastre. 

Așa a fost cu accidentul mortal produs de un drogat care a fost oprit de poliție și i s-a dat drumul să devină criminal. Așa s-a întâmplat cu afacerea cu GPL, unde merge și așa duce la un dezastru cu victime și mari distrugeri. Cumetriile, corupția au lăsat o afacere extrem de periculoasă pe mâna unor Dorei, cumetriile capitaliste cu primari hrăpăreți și fără rușine a fost mediul toxic care a dus la exploziile de la Crevedia. Cred că niciunul nu se uită, sau probabil înjură când îl văd pe primarul Vasile din Las Fierbinți, care-i întrupează perfect. Această afacere trebuie să continue pentru că satisface o cerință comercială, a mașinilor care au combustibil GPL, dar să fie strict supravegheată.

Acest spirit se manifestă și în domeniul sanitar unde o gravidă a murit cu zile. Constat o lipsă îngrozitoare de empatie. Cum, este posibil ca badante, doamnele care au grijă de bătrâni italieni, să se comporte în azilele și spitalele omenești ca niște ticăloase, care reacționează doar la șpagă și mită. Din păcate de aceste obiceiuri rele dau dovadă și medici. Mă gândesc că cei tineri vor să practice medicina afară, păi cu un astfel de comportament nu le dau multe șanse, numai lipsa acută de cadre medical la nivel european face ca români și românce să practice medicina și îngrijirea bolnavilor pe afară. Dar această lipsă de empatie se manifestă și în Marea Britanie, țara celor dedicați în spiritul eticii protestante, cum îmi relatează un prieten de la Londra.

Mai constat și o lipsă teribilă de educație. Părinții preocupați de a face bani au lăsat educația în grija școlii. Ori școala instruiește, familia oferă educație progeniturilor. Spiritul lui lasă că merge și așa are și aici, la școală rezultate catastrofale, cu analfabetismul funcțional, cu dragostea pentru citit pe cale de dispariție.

Și că am adus în discuție lectura, dragostea pentru cărți, vreau să pun în discuție romanul și romancierii români. Perioada interbelică și apoi cea a anilor 60 au avut parte de romancieri și romane de mare valoare și succes. Citesc acum memoriile unuia din cei mai importanți romancieri postbelici, Nicolae Breban. Îmi aduc aminte cu perfecție anul 1968, declarat anul romanului românesc. Atunci au apărut Intrusul de Marin Preda, Animale bolnave a lui Breban, Îngerul a strigat de Fănuș Neagu, Prins a lui Petru Popescu. Eram student și am citit cu nesaț aceste romane. Apariția acestor romane era prilej de mari discuții, manifestări culturale. După 90 am aștepta să apară noi și importante romane românești. Cine onorează acest lucru pare a fi doar Gabriela Adameșteanu cu romanele sale Provizorat și Fontana di Trevi. Este adevărat că după 90 s-a lansat și Mircea Cărtărescu în roman, dar romanele sale Orbitor și Solenoid sunt controversate. Mi-a plăcut în schimb romanul său istoric Theodoros. Bune sunt și Jurnalele sale. Un astfel de scriitor confesiv este și Gabriel Liiceanu. Aștept încă un roman al realității de azi, nu realisme magice, cam expirate acum. Aștept romane precum Moromeții, sau romanele lui Breban, sau ale lui Petru Popescu, plecat în America între timp.

Speranța moare ultima!