Mă pregăteam să scriu despre partidele românești și am citit pe situl Adevărul un articol care se ocupă exact de aceste probleme. Cel care se ocupă de aceste probleme este politologul Cristian Hrițuc, fost consilier al lui Traian Băsescu. Opiniile sale sunt cvasi identice cu ale mele. Primul partid care intră la analiza mea este PSD. După mine, ultimul președinte PSD decent a fost Mircea Geoană. Odată cu pierderea prezidențialelor în favoarea lui Băsescu în 2009, locul lui a fost luat de Victor Ponta. Victor Ponta a fost unul dintre cei mai slabi prim miniștri pe care i-am avut, nu circulăm azi pe autostrada Pitești Sibiu, din cauza lui! După tragedia Colectiv, la putere în PSD a venit Liviu Dragnea, jupânul din Teleorman, care a confundat România cu propriul său județ. A câștigat alegerile din 2016 cu 45% care i-a dat o putere extraordinară, dar nu a putut deveni prim ministru din cauza problemelor din justiție. A încercat un fel de conducere în stilul lui Orban Viktor, sau Kaczynski. Acțiunile lui prin prim miniștri promovați au dus la dezastru, proteste imense. După pierderea și a doua oară a prezidențialelor în 2019 în favoarea lui Iohannis, guvernul de tranziție a fost până în 2020 al lui Ludovic Orban, PNL aliat cu UDMR. Din cauza Covid și a unor strategii greșite PNL nu a obținut o victorie concludentă fiind la parlamentare. PSD fiind cu mai multe voturi. PSD a schimbat-o pe Dăncilă cu Marcel Ciolacu. Ciolacu care are o viclenie a la Ceaușescu, a încercat să repare PSD prin îndepărtarea amicilor lui Dragnea. Doamna Stela Giurgeanu îl aseamănă cu Cațavencu în revista Dilema. Eu aș adăuga că are și ceva din Farfuridi. Ciolacu, un afacerist de partid, s-a ridicat prin proptelele din PSD la afacerile lui cu covrigi și alte piei de cloșcă. S-a încurcat în afacerile NORDIS care i-au slăbit foarte tare poziția în PSD. Pierderea alegerilor prezidențiale l-a determinat inițial să-și dea demisia, dar acoliții l-au recuperat și acum este prim ministru. Într-adevăr este nevoie de o schimbare la conducerea PSD, cu un om cu studii clare și cu o carieră.
USR a reprezentat o speranță pentru votanți, fiind totuși în partid anti sistem care i-a adus un procent de peste 22% la Europarlamentarelor din 2019. A căzut doar la 15% în 2020. Însă cu procentele sale și cu UDMR, Iohannis a putut forma o coaliție majoritară care să guverneze România. Jucăria s-a stricat pentru că noul prim ministru Florin Cîțu nu admitea opinii separate și USR a furnizat miniștri slabi. Și din cauza lui Stelian Ion, demis de Cîțu, useriștii și-au dat demisia din guvern și au plecat trântind ușa. Ba au semnat și moțiunea de neîncredere în guvern emisă de AUR, care era un partid mic atunci. Și guvernul a căzut pentru că PSD s-a adăugat la votul moțiunii. Asta a pus într-o poziție imposibilă pe președintele Iohannis, USR încercând diverse șantaje prostești și Iohannis a fost silit să formeze o majoritate PNL PSD UDMR. Acum îmi amintesc de Dan Barna președinte USR la un moment dat ca acceptabil, față de Cioloș, care a determinat ruperea coaliției de dreapta și ulterior ruperea USR. Drulă, venit ca o soluție care nu a fost, a fost înlocuit de Elena Lasconi. Datorită votului util, doamna Lasconi a ajuns în decembrie în turul doi alături de Georgescu. Dacă nu se anula turul doi de către CCR, doamna Lasconi pierdea, din cauza misoginismul românesc și problemelor doamnei Lasconi. USR a participat la constituirea unei coaliții pro europene de guvernare, dar, iar a plecat, motivând diverse lucruri. Acum face un joc periculos, s-a asociat cu AUR la acțiunea de demitere a lui Iohannis, care nu s-a mai pus, din caza demisiei acestuia din calitatea de președinte al României. Ultima chestiune ar fi revenirea la coaliția de guvernare, condiționând plecarea lui Ciolacu din fruntea guvernului. Că asta ar fi o idee bună este una, dar USR nu înțelege că nu poate pune condiții, ci doar să negocieze. USR are și probleme declarațiilor doamnei Lasconi, după anularea turului doi și a concurenței care o face acum candidatura la prezidențiale a lui Nicușor Dan. Doamna Lasconi a fost potrivită să fie primar al unui oraș mic, dar în politica mare are mari defecte, deci și USR este într-o poziție delicată.
PNL pe de altă parte a avut o evoluție complicată. Iohannis l-a pus prim ministru al coaliției PNL-PSD-UDMR pe generalul Ciucă. O persoană onorabilă, dar cu probleme. Ciucă a fost militar și a acționat la ordin, iar ajuns la conducerea PNL, a fost marioneta unor interese dubioase. Această camarilă l-a obligat să candideze la prezidențiale și a pierdut catastrofal, doar ceva peste 8%. Fiind un om de onoare, Nicolae Ciucă și-a dat demisia din postura de șef la PNL, și acum și din cea de senator. PNL a înțeles că e nevoie de o resetare, este singurul partid important care a înțeles acest lucru și l-a adus pe Bolojan, care este o soluție salutară. Un om cu o prestație de excepție la nivelul Oradei și a județului Bihor în doar o săptămână a reușit să repare ceva din prestigiul PNL care a luat 14%, mai mult decât luase Ciucă. Bolojan, după demisia lui Iohannis a devenit președinte interimar al României pentru următoarele trei luni. Cu calitățile pe care le are poate îmbunătăți situația PNL. În locul acestuia la conducerea Senatului a venit domnul Mircea Abrudean, care mi-a lăsat o bună impresie. La conducerea interimară a PNL a fost ales ministrul Cătălin Predoiu, care are merite în accederea în Schengen, fiind un bun negociator cu Austria. Purtător de cuvânt al PNL a devenit Ciprian Ciucu, primarul sectorului 6. Iată că o nouă garnitură de oameni politici de bună calitate s-a instalat la conducerea PNL. Ar fi un exemplu și pentru celelalte partide.
Despre UDMR mai nimic, este un partid etnic și este obligat să aducă în față lideri de bună calitate. Tancsos Barna mi-a lăsat o bună impresie ca Ministru de Finanțe.
Revenind la articolul din Dilema, al doamnei Giurgeanu, aceasta îl asemuiește pe Călin Georgescu cu Piotr Verhovenski, sinistrul personaj nihilist din romanul Demonii, al lui Fiodor Dostoievski. Are cam aceleași date, personaj sulfuros, fost securist din finalul epocii Ceaușescu, cu tot felul de poziții politice și administrative dubioase și mai ales cu asocieri care îl indica ca agent putinist.
Un alt personaj politic cu asemănări literare este Crin Antonescu. Doamna Giurgeanu spune că este un fel de Eugene de Rastignac. Antonescu a fost și este un ambițios, care vrea să parvină pe scara politică în cazul nostru, este un pragmatic care se folosește de oportunitățile politice.
Că am amintit de personajele lui Caragiale, este evident că marele nostru scriitor a reușit să identifice personaje care sunt caractere valabile și ieri și azi în peisajul românesc.
Gelu Negrea, unul din cei mai avizați în Caragiale, continuă cercetările lui asupra personajelor lui Caragiale în România literară. Obiectul studiului lui sunt personajele din O noapte furtunoasă. Personajul pus sub lupă este Chiriac. Este omul de încredere al lui Dumitrache Titircă. El se ocupă de afacerile patronului și acesta are o încredere nelimitată în el, nemaicercetând registrele de încasări ale afacerii. Problema care o dezbate Negrea este Garda Civică. Și aflăm că în această formă militarizată puteau accede doar oameni cu anumite venituri. Sergentul Chiriac și căpitanul Titircă sunt într-o companie aleasă de oameni politici și de afaceri din România acelor vremuri. Cum a a intrat în această instituție Chiriac? Păi, trebuia să aibă venituri clare sau să plătească o chirie de 500 de lei, Chiriac este într-adevăr chiriaș al caselor lui Titircă, deci are dreptul să facă parte de Garda Civică. De obicei jupân Dumitrache este privit ca un om vârstnic, find interpretat de actori de această vârstă. Dar Negrea descoperă că în Garda Civică putea face parte oameni cu vârste între 20 și 40 de ani! Deci jupân Dumitrache nu era moș, ci în puterea vârstei. De ce Veta devine amanta lui Chiriac rămâne o enigmă!
Și că suntem în domeniul teatrului, am avut ocazia pe 11 februarie să merg la teatru la Casa Sindicatelor. Am văzut o piesă franțuzească, Dragi părinți, o parabolă despre lăcomie și capitalism blamabil. Piesa a fost interpretată de actori români de primă mână: Carmen Tănase, Medeea Marinescu, Marius Bodochi, Șerban Pavlu și Marius Manole. A fost o plăcere!
Seara de 13 februarie a prilejuit pentru melomanii piteșteni întâlnirea la Filarmonica Pitești cu dirijorul argentinian Ramiro Arista în seara de Sangre Latinoamericana. Am audiat muzica spaniolă și latino sud americană. Programul a fost următorul:
Jerónimo Giménez / Intermezzo (din Zarzuela “La Boda de Luis Alonso”)
Ernesto Lecuona /Andalucía
Ernesto Lecuona / Gitanerías
Ernesto Lecuona / Malagueña
Manuel Penella / (arr. M. Pérez Acha) El gato montés (pasodoble) Var. / (arr. A. Carrasco) Valses de siempre (Clavelitos-Alma, corazón y vida-cielito lindo)
Daniel Alomía Robles / Amanecer Andino
Ary Barroso / (arr. S. Sandoval) Brasil
Astor Piazzolla / Libertango
Joseíto Fernández / (arr. A. Carrasco) Guantanamera
Dámaso Pérez Prado / Mix de Mambos
Lumea a aplaudat, a bătut din palme și s-a simțit bine!
Și acum fotbal!
Șocul săptămânii s-a petrecut marți pe Etihad, la Manchester unde s-a disputat turul playoff al Champions League între City și Real, două pretendente la titlu. Contrar celor spuse de comentatori, eu opinez că City nu a jucat rău, dar nu mai are forța din trecut. A condus de două ori, ultima dată din minutul 80. City nu a știut să gestioneze situația și a primit două goluri pe greșeli uriașe ale apărării. City marcat de două ori prin Halland, care nu a mai avut un jandarm cum avea apărarea lui Real. dar au marcat la egalare prima oară prin Mbappe cu o lovitură curioasă cu tibia și apoi prin Brahim Diaz și Bellingham. Calificare Real pare rezolvată, să vedem! Acum pariorii o dau pe Real, a doua după Liverpool, la câștigarea titlului. După restanța lui Liverpool la Everton nu mai sunt așa convins, a făcut 2-2, egalați de Everton în ultima secundă a meciului.
O mare surpriză a produs și Steaua (FCSB) la Salonic, au învins PAOK cu 2-1. Sperăm să se califice în optimi.
Să auzim vești mai bune!