Despre înființarea Liceului nostru din amintirile lui Zacharia Antinescu

 

Zacharia Antimescu

Grație amabilității lui Julian Negulesco am intrat și eu în posesia amintirilor lui Zacharia Antinescu, Autobiographia mea Prosa și Poesia. Cartea este tipărită cu alfabetul latinist al finalului de secol XIX, se poate citi foarte ușor și simplu, chiar dacă sunt expresii care poartă pecetea exprimărilor latiniste ale vremii. Aceste amintiri sunt extrem de interesante pentru că ele cuprind și informații despre înființarea liceului nostru numit azi Ion Luca Caragiale. Zacharia Antinescu a fost institutorul lui Caragiale și i-a lăsat acestuia o puternică impresie, pentru că l-a imortalizat în persoana lui Zaharia Trahanache din O scrisoare pierdută. 

Antinescu este brașovean, dintr-o familie de profesori, înrudiți cu clanul Mureșanu, între care unul dintre aceștia i-a fost profesor la Gimnaziul catolic. Bănuiesc că acest gimnaziu era pentru catolicii, probabil maghiari, într-un oraș dominat de o majoritate săsească luterană. Antinescu a participat și el la Adunarea de la Blaj a românilor în mai 1948. Antinescu povestește cum studenții maghiari din Aiud au încercat să destrame această adunare a românilor, dar au fost blocați de trupele austriece. După aceste evenimente ale Revoluției de la 1848 din Transilvania. Antinescu pleacă în România, pe atunci era Valahia și devine profesor la Școala de  fete din Ploiești. Apoi devine profesor la școala de băieți, ulterior Școala Domnească, care este probabil cea înființată de Alexandru Ioan Cuza în 1864. În vremea Războiului Crimeii, în 1856 Ploieștii intră sub ocupația austriacă și Antinescu are necazuri din cauza pârelor unui farmacist. Este obligat să revină în Transilvania, la Brașov și apoi merge la Sibiu, unde era comandamentul austriac și reușește să rezolve problemele, era acuzat că ar fi avut o atitudine anti-austriacă, pe când el avea documente de la trupele de ocupație austrice că primise mulțumiri pentru colaborare, fiind un bun cunoscător la limbii germane. 

Dar să revenim la originile liceului nostru. Autoritățile ploieștene visau la o  instituție superioară de învățământ de pe al începutul anilor 1860 și fac demersuri, cumpără terenul,  antamează pe arhitectul Orăscu, procură materiale pentru construcția clădirii gimnaziului numit Petru și Paul! Observați că Antinescu folosește apelația latinistă, nu cea de origine slavă Petru și Pavel cum rămâne în amintire numele  liceului. Astfel pe 31 mai 1865 se începe construcția clădirii, care este, probabil cea din poza cu amintiri despre ploieșteni, azi Muzeul de Istorie al Județului Prahova. Și așa Antinescu dedică o poesie ocazională, din care citez:

Cetățeni! Tați! Mume bune! Iată varul, iată mistria!

Puneți brațe în unire, cimentați acest palat;

Cei avuți puneți talanții, neavuții bărbăția,

Pună văduva dinarul: Toți spre scopul arătat

Căci din ăst palat ieși-vor fiii voștri cu mândrie

Deveni-vor Mihai, Ștefani, Mirci, Corvini, Vladimirești

Vom avea Cavuri și Lincolni, Vashingtoni de România

O'Connelli, și eroi ca Manta, Garibaldi și frați Buzești.

Frumoase și simpatice versuri scria Zaharia Antinescu, ocazionate de fondarea primei clădiri a liceului nostru, care poartă numele cele doi apostoli Petru și Pavel și din 1952, Ion Luca Caragiale. 

Nu știu dacă dintre absolvenți, unii vor fi devenit, Mirci, sau Vladimirești, dar știu că au fost și sunt mulți dintre absolvenți cu care s-a mândrit și se mândrește România! 

Guvernul Bolojan

Avem guvern! După multe pertractări ale președintelui Nicușor Dan și ale partidelor, în primul rând PSD, care a obținut acceptul rotativei s-a format un guvern de largă coaliție condus de Ilie Bolojan. Coaliția guvernamentală cuprinde PSD, PNL, USR, UDMR și minoritățile naționale. Cum constat jurnaliștii strâmbă din nas.  În primul rând, chiar dacă PSD nu a luat decât 6 ministere, acolo rămân oamenii fără prea mari performanțe. Cum remarca unul, sunt oamenii nu știu cui din mahării partidului. Doar unii sunt noi, Florin Manole la Muncă, Ciprian Șerban care a făcut rocada cu Grindeanu la Transporturi, liderul interimar devenind Președintele Camerei Deputaților. Și la Sănătate este un ministru nou Alexandru Rogobete, iar Bogdan Ivan a trecut la Energie. USR cu mari palavragii pe la televiziune au reușit cu mare succes să dea cu mucii în fasole. La Apărare a apărut veșnicul lider, trădător ticălos, Ionuț Moșteanu, cu studii dubioase și false, Oana Țoiu la Externe, catre-și trece un seminar la Kennedy School pe post de studii avansate. Nu știu cum a acceptat Nicușor Dan pe acești impostori. Jurnaliștii noștri se fac că nu prea îi văd pe acești indivizi cocoțați în posturi de maximă răspundere. Dacă Radu Miruță este clar potrivit la Economie și Digitalizare, are un doctorat în Electronică, Diana Buzoianu este avocat și la Mediu va trebui să se pună la punct cu legislația, că acolo sunt multe lucruri de făcut. UDMR îl are pe Cseke Attila la Dezvoltare și pe Andras Demeter, dubios, la Cultură. În fine la PNL Bolojan a decis ca Predoiu să rămână al Interne. Văd că aceeași jurnaliști incompetenți îl atacă pe Predoiu, uitându-i meritele la aderarea la Schengen. La Finanțe l-a numit pe Alexandru Nazare, un alt controversat din guvernarea Cîțu, dar se pare decis să taie toate tantiemele și toate sporurile bugetare. La Educație rămâne Daniel David, pe care se mizează ca reformist. Însă la- Fonduri Europene Bolojan a decis să-l numească pe Dragoș Pâslaru, fost la REPER, dar care se pare cu bune legături la Bruxelles, decizie care a nemulțumit pe vechii liberali. Însă cea mai controversată decizie este a viceprim miniștrilor. Grindeanu afirma că inițial era vorba doar de unul de la PSD, dar s-a ajuns la cinci, Anastasiu venind din privat mă întreb ce hram va purta, este omul lui Nicușor Dan? Foarte controversat e viceprim ministrul de la PSD, hoț cu pușcărie la bază. Asta este ceea ce este în stare să producă PSD, nulități periculoase. Pentru că dezastrul bugetar este opera PSD, care a folosit pe Ciucă de marionetă, iar când a venit Ciolacu tonul cheltuielilor nesăbuite a continuat cu succes. În pofida acestor considerații eu am încredere în prim ministrul Bolojan că va reuși să echilibreze finanțele și că va fi element de încredere în exterior, cum a dovedit și în scurtul interimat ca președinte al României. 

De obicei nu prea sunt de acord cu diatribele pamfletare ale lui Mircea Mihăieș din România Literară, dar de această dată sunt de acord cu el, când atacă PSD și activitatea dezastruoasă a acestui partid în politica românească. Tot acolo este un articol al lui Vasile Spiridon privind activitatea lui Mihai Eminescu, cred ocazionat de 15 iunie, ziua decesului poetului nostru național. Titlul este Sentimente și resentimente și cam acestea sunt reacțiile trezite de activitatea lui Eminescu, care nu se rezumă la poezie și literatură, dar mai ales la activitatea lui controversată ca jurnalist politic. Progresiștii de stânga îi caută scheletele din dulap, naționalismul, xenofobia, iar criticii conservatori, naționaliști exact aceste chestiuni le scot în evidență. Eminescu se spune este cel care exprimă spiritul național. Eu sunt tentat să spun că cel mai bine ne-a caracterizat pe noi românii Ion Luca Caragiale! Nu pot să trec cu vederea și povestirea dramatic emoționantă a lui Ștefan Mitroi - Povestea vieții lui Simion Fușarău, un român emigrat în America, devenit un foarte bun mecanic, care se întoarce în țară cu două tractoare, confiscate apoi de comuniști și pus să repare un motor stricat dinadins de un politruc comunist nemernic. Motorul greu este ajutat să îl aducă la atelier de unul din cumnații lui, care este tatăl marelui pictor Ștefan Câlția! Emoționantă poveste! România literară pune pe scriitori să povestească care a fost cel mai nepotrivit loc în care s-a aflat în lume. Și eu, ca unul dintre aceștia, pot spune că a fost Uniunea Sovietică.  Nicăieri, nici în Orient, în Balcani, sau în Turcia nu am întâlnit asemenea lipsă de curățenie, în primul rând la toalete, unde duhnea a pișat și excremente, nici la noi așa rău, chiar pe vremea lui Ceaușescu! Aici este marea revoluție post decembristă, toaletele sunt curate acum în România, cu mici excepții, prin trenuri, de exemplu.

În Dilema sunt reacții negative privind guvernul Bolojan, și deciziile sale de a mări TVA la cărți și ziare. Ca de obicei sunt interesante Conferințele Dilema, de data aceasta la Oradea. Este o prelegere a istoricului Cosmin Popa privind relațiile Rusiei cu România, privită ca o barieră la influențele Vestului și de aceea românii să fie la dispoziția oligarhilor reacționari ruși de orice culoare, țaristă, bolșevică sau putinistă, ca acum. De aceea se duce acest război hibrid împotriva României, pe care o văd ca un satelit la dispoziția lor. Sunt extrem de surprins de reacția slabă a românilor față de ruși, comparativ cu cea a polonezilor. Este adevărat, nu am fost direct sub stăpânirea rusă, cu excepția Basarabiei, cu consecințele cunoscute. Pare o reacție mai degrabă negativă la basarabeni, sau la ucraineni, care au moștenit nordul Bucovinei, decât la rușii, care au jefuit Principatele și care ne-au aduc ciubota bolșevică, și rapturile teritoriale din trupul Moldovei. 

O discuție interesantă poartă Theodor Paleologu cu Sever Voinescu, despre visul american, dar și actualitatea lui  Trump. De asemenea este un articol aparținând lui Chris Patten, ultimul guvernator al Honk Kongului despre solidaritatea europeană față de comportamentul lui Donald Trump. Aici mai este de remarcat și ce s-a întâmplat la Conferința NATO de la Haga, unde toți l-au așteptat pe acest lider mofturos. Trump este obsedat de a fi omul păcii, vrea premiul Nobel. După ce s-a ocupat de Iran și a tras niște bombe de mare adâncime la siturile nucleare iraniene a declarat armistițiul. Armistițiul este respectat de Israel, dar Iran a mai tras niște rachete spre bazele militare americane din Orientul Mijlociu. Nemernicul de Khamenei, care ar fi trebuit eliminat, a declarat victoria Iranului! Aferim!

În Observator cultural am citit o istorie sulfuroasă despre maestrul de balet de la Teatrul Tănase, Constantin Duțu. Articolul aparține Iuliei Popovici care umblă prin dosarele securității de la CNSAS. Acest articol arată afacerile scârboase ale securității. Ca să facă rost de valută, acest Duțu era trimis cu balerine în turnee prin Italia la baruri de noapte unde acestea erau obligate la prostituție. Afacerea Duțu s-a lăsat cu scandal în Italia și Duțu a aterizat la pușcărie. 

O obsesie a jurnaliștilor este înălțimea lui Nicușor Dan. Singurul președinte care era sub 1,70 este Ion Iliescu. Restul mai înalți, Constantinescu pe la 1,75, la fel și Băsescu. Singurul foarte înalt a fost Klaus Iohannis la 1,92. L-am văzut lângă Macron și Starmer care au cam 1,74, e la fel de înalt ca ei. Antonescu, Ciolacu sunt peste 1,85, dar nu sunt președinți, au fost doar candidați. Am văzut și ceva de înălțimea lui Simion, dar e o minciună, are sub1,80. 

Am terminat de citit romanul Nopțile ciumei de Orhan Pamuk. Este un roman istoric pasionant despre finalul Imperiul Otoman. Pamuk a meritat pe deplin Premiul Nobel pentru literatură. Radu Vișinescu mi-l promisese, dar s-a prăpădit acum o lună, însă fiul lui, Sorin mi-a împrumutat cartea și a fost o mare revelație la lectură.

Am citit și ultima carte editată de Marius Bâzu, Ploieșteni nostalgici.  Marius merită felicitat pentru efort, sunt colegi de liceu nostru I. L Caragiale care  își amintesc despre Ploiești, despre întâmplări mai mult sau mai puțin plăcute. 

Ambele cărți sunt prezentate în blogul paralel negutjoe.

POVESTE MUZICALĂ DE ODINIOARĂ

CONCERT SIMFONIC

În seara de 26 iunie la Teatrul de vară Gheorghe Zamfir din Parcul Ștrand a avut loc un concert dedicat muzicii ușoare interbelice cu actrița și cântăreața Miruna Ionescu, acompaniată de violonistul Valentin Albeșeteanu. Orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Dragoș Oprea și Taraful de oraș au acompaniat pe artiști. S-au cântat melodii de odinioară, repertoriu la restaurantele și cârciumile bucureștene unde strălucea Maria Tănase!

în program:

Valurile Dunării / I. Ivanovici, Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea / I. Vasilescu,

Violete pentru fete / N. Kirculescu, Și așa cu prima poezie începe dragostea, Așa începe dragostea / N. Kirculescu, Coșarul / N. Kirculescu, Frumosul Rozmarin / F. Kreisler, Bucuria Dragostei / F. Kreisler,

Tangoul de demult / G. Dendrino, Prima poezie / Nicolae Kirculescu, La telefon / Ion Vasilescu, Nu mai plânge, baby / Elly Roman, Minciuna / I. Fernic, Amapola / Joseph La Calle, Por una cabeza / C. Gardel, Suflet candriu de papugiu / I. Vasilescu, Avant de mourir / G. Boulanger, Hora de concert / G. Boulanger, Mi-am pus busuioc în păr / I. Vasilescu, Habar n-ai tu / I. Vasilescu, Ciuleandra / cântec popular, Căruța Poștei / G. Dinicu, Dragi mi-s cântecele mele / H. Mălineanu.

În seara de 27 la Grădina de vară Gheorghe Zamfir am avut un concert de jazz cu:

Vocalista Mihaela Alexa

Baterie Iulian Nicolau

Bass Alexandru Iordache

Pian Vlad Briciu

S-au cântat standarde celebre și atmosfera foarte antrenantă, chiar dacă în final a fost o amenințare de ploaie.

S-a terminat faza preliminară a Campionatului Mondial al Cluburilor. Au fost rezultate surpriză, PSG a zdrobit Atletico Madrid cu 4-0, ca apoi să fie învinsă de brazilienii de la Botafogo, învinși apoi de Atletico. Finalul în trei toți cu 6 puncte a fost decis de golaverajul mai bun la lui Botafogo și Atletico a părăsit competiția. Aseară și Juventus a pățit-o 5-2 cu Manchester City! Real Madrid a bătut aseară pe RB Salzburg și va juca în optimi cu Juventus, iar Al Ahli de pe locul doi cu Man City. cam obosite echipele europene, puse să joace la mijlocul zilei pe călduri cumplite.

Memento mori

Este un adagiu latin despre faptul că viața este trecătoare și moartea inevitabilă. A fost titlul unui dosar din Dilema de săptămâna trecută. În scopul de  a lămuri înțelesul acestui adagiu latin am citit poemul Lui Mihai Eminescu Memento mori. Probabil că a fost folosit de dilematici și că se aniversa la 15 iunie moartea poetului. Eminescu evocă pe rând cum  civilizații înfloritoare au apus demult. Începe cu Egiptul, care are martor al trecutului glorios piramidele, apoi la Babilon. Ninive și Ierusalim. Trece apoi la Antichitatea greacă, apoi la cea romană. Poposește pe meleagurile dintre Dunăre și munți la daci, apoi la Războaiele dacice ale lui Traian împotriva lui Decebal. Dar și Roma imperială cade sub loviturile barbarilor din Nord. Finalul este al măreției Revoluției Franceze de la 1789 și apoi Napoleon care după ce supune Europa sfârșește pe o stâncă din mijlocul oceanului. Concluzia lui Eminescu e în ultimele două strofe:

Din agheazima din lacul, ce te-nchină nemurirei,

E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei,

Dar o picătură numai. Decât altele, ce mor,

Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și ele toate.

În zădar le scrii în piatră și le crezi eternizate,

Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător.

Și de-aceea beau păharul poeziei înfocate.

Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate

Să citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.

La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură ­

În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,

Căci gândirile-s fantome, când viața este vis.

Memento mori este pentru noi ajunși la o vârstă matură un prilej de meditație. 

Iată că Ion Iliescu ajunge la spital la vârsta faraonică de 95 de ani. Unii se grăbesc să-i facă encomioane și ferpare festive. Un Valeriu Butulescu se ocupă cu gloria lui Iliescu și îi înjură pe cei care-l contestă pe Iliescu. Uită că mâinile i s-au umplut de sânge la Mineriade, mai ales la cea din 13-15 iunie 1990. Nu se poate uita acest episod tragic, care putea fi evitat. Și eu am o amintire personală cu Iliescu. Eram la Costinești și mă oprește un domn/tovarăș pe vremea aia, eu în slip, el în cămașă și pantaloni și mă întreabă despre tabără, mă trezesc criticând anumite aspecte. Ulterior aflu că un nebun s-a apucat să critice tabăra de la Costinești șefului utece. Eu eram nebunul, Ion Iliescu era șefului uteceului. 

Nici pe Băsescu nu-l lasă sănătatea, a suportat o intervenție pe cord, l-or fi ajuns blestemele, inclusiv ale mele!

Deci toți suntem trecători, depinde când Dumnezeu se hotărăște.

Nici că era mai potrivit și titlul dosarului de azi din Dilema: Te-ai nehotărât! Este strâns legată de actualitatea politică, chiar dacă dosarul nu are în vedere acest aspect. După săptămâni de pertractări în care rolul de Gică contra l-a interpretat PSD, care parcă nici usturoi n-a mâncat, că dezastrul bugetar i se poate reproșa lui în primul rând, nici PNL nu este mai puțin vinovat de acest lucru. Se ajunsese târâș grăpiș la final în care Bolojan ar urma să-și asume sarcina de prim ministru. Dar în final Nicușor Dan nu agreează ridicarea TVA de la 19 la 21% și iar blocaj. Din păcate președintele Dan confirmă nehotărârea lui. În fond primul ministru trebuie să-și asume aceste dezagreabile hotărâri ce vor afecta buzunarele noastre, nu președintele. Și este nevoie de un om ca Bolojan care are o cotă de încredere ridicată. Culmea că PSD și președintele Dan sunt de conivență. Este o iluzie că un tehnocrat poate face ceva și un dezastru anunțat. Nehotărârea lui Dan poate să ne coste!

Câte ceva și despre situația internațională.

În câteva zile Israelul a distrus mitul marii puteri regionale, Iranul ayatollahilor. După ce au anihilat israelienii Hamas și Hezbollah, teroriștii proxi ai Iranului Israelul a neutralizat în câteva zile capacitatea antiaeriană a Iranului și avioanele de luptă israeliene zboară nestingherite peste Iran. E formidabil cum a reușit să introducă Mossadul arme în Iran, seamănă cu ce fac cei din Ucraina în Rusia, dra cred că mai dificil, dar iată că se poate! Deja se fac incitări la răscoală împotriva acestor dușmani interni ai persanilor, mulahii și Gărzile Revoluționare, adunături de criminali care se luptă cu femeile iraniene. Iranul, iranieni merită altceva, o țară normală nu condusă de niște nemernici care confundă Coranul cu un manual de luptă împotriva vecinilor. De slăbirea Iranului ayatollahilor vor profita țările arabe sunite, Arabia saudită, Emiratele Arabe Unite. 

Mai profită și etern nehotărâtul Trump, care se crede pacificatorul lumii. A ratat scârbos pacea în Ucraina, lingușind un criminal ca Putin. Cu Iran și cu Rusia trebuie folosită tactica israeliană, adică înfrângerea. Și Rusia trebuie să aibă un nou Război al Crimeii, să fie învinsă în război! Mă amuză cum dă Trump interviuri, din ușa avionului, unde se dă interesant, dar evenimentele i-o iau înainte. 

A început Campionatul Mondial al cluburilor pe teren american cu probleme de fus orar. Meciurile de interes pentru Europa se joacă la prânz în SUA! PSG a început furtunos, a zdrobit pe Atletico de Madrid cu 4-0, dar a capotat în fața lui Botafogo din Brazilia, 0-1! Nici Real Madrid nu-i mai grozav, a făcut un egal, 1-1 cu Al Hilal din Arabia Saudită, unde Valverde a ratat un penalti. Acest campionat al cluburilor este o glumă proastă! Naționala sub 21 de ani a pierdut toate meciurile din Slovacia, dar cea sub 19 s-a calificat în România în semifinale. 

La Filarmonica Pitești se organizează din când în când și concerte populare. În această seară de 12 iunie invitată a fost Ozana Barabancea. Ea a fost acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Leonard Boga. Cântăreața Ozana Barabancea ne-a oferit compoziții proprii și câteva ever green românești. Prestația sa a fost viu aplaudată și lumea s-a simțit bine.

Spectacular Trumpet - De la Bach la Piazzolla

În această seară de 19 iunie am avut oaspeți germani la Filarmonica Pitești

Dirijor / Walter Hilghers (Germania)

Trompetă / Helmut Fuchs (Germania) prim trompetist al Staatskapelle Dresda

A fost o seară frumoasă cu un prim repertoriu baroc la trompetă. Surpriza a fost o compoziție Rumänisch a unui german, J.B. Knümanndar și apoi Hora Stacatto.

Melomanii au aplaudat prestația solistului la trompetă Helmut Fuchs, a orchestrei Filarmonicii Pitești conduse de maestrul Hilger.

În program:

Telemann / Concertul pentru trompetă în Re major

G.F. Händel / Air din Suita nr. 1 Muzica Apelor

J.S. Bach / Bourrée, Air, Badinerie

W.A. Mozart / Aria Reginei Nopții din Flautul fermecat

J.B. Knümann / rumänisch

G. Dinicu / Hora Staccato

Osmar Maderna / Concierto en la luna

A. Piazzolla / Oblivion

C. Gardel / El día que me quieras

A. Lara / Granada

Citesc un roman fluviu, extrem de captivant, Nopțile ciumei, de Orhan Pamuk, mare romancier turc. Este un roman istoric ce se petrece la 1901, pe o insulă din Mediterana. Imperiul Otoman căruia i-am fost supuși de la 1400 până la 1877 era un puternic imperiu medieval, care-și pierduse mult din putere și devenise bolnavul Europei. Totuși încă mai domina partea de sud a Balcanilor, Macedonia, Tracia și se întinde pe trei continente Europa, Asia, Africa, până în Hedjaz în Arabia Saudită, Mesopotamia și Siria, Asia Mică, Libia în Africa. Orhan Pamuk are un talent deosebit să evoce finalul acestui fost mare imperiu agresiv. 

Am ieșit cu prietenul Mitică la baltă, la Oarja. Eram singuri pe baltă, multe buruieni, pui de ciortani milimetrici, niște cărășei, pe care i-am dăruit unui vecin prieten. Dar m-am simțit bine, m-a bătut rău soarele, prima zi de plajă pentru vacanța din Grecia.

Au înflorit teii și mă îmbată mirosul lor când ies dimineața la mișcare. 

Revedere , noi și polonezii, literatură și politică

Joi 5 iunie a avut loc revedere promoției noastre 1967. Pentru mine a fost ocazia să revăd orașul meu natal. Ne-am întâlnit la bustul lui Ion Luca Caragiale, din centru de pe bulevard, mentorul nostru, căruia liceul îi poartă numele. Am avut plăcuta surpriză să mă reîntâlnesc cu mai mulți foști colegi, doamna Alexandra Iorga, cu Valeriu Negulescu, Lordul și organizator al revederii, cu Vasile Tifigiu - Pif și cu Cristi Vasilescu pe care nu l-am mai revăzut din 2017. După ce ne-am fotografiat la umbra lui Nene Iancu am oprit la restaurantul din fosta grădiniță din copilărie, de la primul rond. Am fost plăcut și frumos să ne mai aducem aminte de adolescență de profesori, de viața de licean.

Am să dezbat două teme importante, despre mentalități, ale noastre și ale polonezilor. Pe de altă parte România literară îmi oferă o temă foarte interesantă literatura și politica. 

De curând la noi în România a fost turul final al alegerilor prezidențiale pe 18 mai, iar pe 1 iunie turul final la prezidențialelor din Polonia.

Noi în România, în pofida temerilor, am ales corect. Avem un  nou președinte normal, fost olimpic la matematică, care a câștigat în fața lui Simion, un derbedeu dubios urcat pe resentimentele diasporei reflectate în interior de cei care au rămas acasă. Am încercat să explic de ce au votat așa în număr mare pe Simion, resentimentele, statutul precar în Occident al muncitorilor slab calificați, clasa politică de proastă calitate. La români există o rezervă de oameni normali care au venit la vot, anulând ciuda, furia prostească a votantului român.

La polonezi a ieșit până la ură cu avans foarte mic candidatul Nawrocki, al extremei drepte. A fost bine, a fost rău?

Aș încerca să discut despre mentalități, ale noastre și ale polonezilor. Noi suntem tranzacționiști, așa au reușit voievozii români să facă compromisuri cu otomanii și Principatele să supraviețuiască, mai supuse, sau mai rebele. Chiar și mari principi, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul au negociat cu turcii, Mihai Viteazul și cu împăratul Rudolf. Polonezii sunt un popor mândru, puțin dispus la compromisuri și războinici. Au fost un mare regat în regiunea de est a Europei în Evul Mediu. S-au luptat și i-au supus pe Cavalerii Teutoni, cu suedezii, cu turcii, ba au supus și pe ruși la un moment dat. În secolul XVIII s-au pomenit înconjurați de trei mari puteri, Rusia țaristă, Prusia fostă teutonă, și Austria. Așa că au fost tot împărțiți de vecini, halca mare revenind Rusiei care și-a luat revanșa și au dispărut ca stat din 1795 până în 1918. Ura ce mai mare au avut pe ruși, care au supus cea mai mare parte a Poloniei, a funcționat fictiv și un regat al Poloniei în Rusia țaristă. Și-au luat revanșat în 1921 când s-a produs minunea de pe Vistula, în fața Varșoviei și armatele bolșevice au fost respinse și alungate din Polonia. Și în Al Doilea Război Mondial, în 1945 Stalin a așteptat ca naziștii să înăbușe răscoala din Varșovia și abia apoi cu Armia Polska distrusă au intrat în Varșovia. Așa că polonezii îi urăsc de moarte pe ruși. Un Simion nu are ce căuta în Polonia. Nawrocki este violent anti rus, ține cu Ucraina și cel mai important este susținut de influenta Biserica Catolică. Deci nu se produc viraje importante în Polonia, cum se putea întâmpla la noi. Nu înțeleg de ce nu există aceeași respingere a rușilor, care au ținut Basarabia, care ne-au cotropit și jefuit și care ne-a adus tragedia comunistă timp de 45 de ani. Este în schimb o reacție anti ucraineană, având ca motiv răpirea de către Stalin a Bucovinei de Nord. Unde putea anexa Bucovina Stalin decât la Ucraina? Nu cred că-i trecea prin cap că o să devină independentă, deși existase această dorință după Primul Război Mondial. Probabil atârnă și faptul că nu avem o graniță terestră cu Rusia., dar posibilitatea ca Ucraina să fie acaparată de Rusia ne poate pune în fața acestei posibilități sinistre. Așa Nawrocki care  apropiat ideologic de actualul președinte  Duda, are posibilități limitate de a influența politica Poloniei, dar se poate opune unei agende liberale venind din Parlament. Să vedem, să așteptăm.

România literară mi-a oferit a doua temă de dezbătut, literatura și politica. Dar aș începe cu Dilema, care este un săptămânal cu profil mai general, unde apar și articole politice. Redactorul șef Sever Voinescu excelează prin păreri pătimașe de scriitor angajat, mai mult la negru, cum remarca cu umor un lat scriitor. Probabil că veninul lui Voinescu este determinat de faptul că el ca politician a fost un dezastru, o slugă credincioasă a lui Băsescu și acum are ocazia să se răzbune pe oponenții lui. Preferam tonul lui Radu Cosașu de pe vremuri, om de stânga, dar mult mai relaxat. Dilema a scăzut în calitate sub Voinescu.

România literară are un dosar cu opinii ale unor scriitori privind relația dintre literatură și politică. Realismul socialist a impus romanul politic, angajat, plin de encomioane la adresa partidului comunist, fără nicio valoare. În perioada post comunistă dură a anilor 60, 70 a apărut un alt tip de roman politic, în care obsedantul deceniu era denunțat, precum  a făcut Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni. Au fost și romane scrise la comandă fără nicio valoare, care lăudau comunismul românesc ceaușist și pe conducător. Există însă și o tradiție a reflectării politicii în literatură și aici excelează clasicul Ion Luca Caragiale. Am să reproduc un fragment dintr-un comentariu al unui scriitor, Ioan Radu Văcărescu.

În prezent, literatura română ar avea nevoie de ochiul magistral de discernere al lui Caragiale. Caracterizarea îi aparține lui Ștefan Bănulescu în eseul Haimanale-Mizil-București în căutarea lui Caragiale. Cu acest prilej Bănulescu ni-l aduce în actualitate pe Zacharia Antinescu, ploieștean, învățătorul lui Caragiale din clasa a II-a primară, mare grafoman din secolul al XIX-lea membru activ în 28 de comitete și comiții, autor al uluitorului volum Autobiografia mea sau Un voiagiu în timp de 70 de ani. Prosa și Poesia. 1826 - 1896, autor de ode la Te-Deum-uri, la serbările școlare, la baluri, la primărie și prefectură, pe bulevard și în grădinile publice, ținea discursuri funevre cu plată, emitea sentințe feroce asupra vieții pentru binele urbei și junimii ploieștene.

Model absolut al prozatorului și dramaturgului român. Antinescu scrie prosă și poesiă în același tom despre Turci, Științe, Școala Normală, Satan, Ellada, Moartea doamnei Adelaida, Fiicele Române, Crucea roșie, Columb, Liga Culturală de la Slănic etc. Bănulescu ne citează primele versuri dintr-o Odă antinescă, de la 1865, imprimată pe hârtie tricoloră și distribuită poporului presinte în cinci sute de exemplare: 

Cetățeni, Tați! Mame bune!/ Iată var, iată mistrie.../ Căci din ăst Palat ieși-vor fiii voștri cu mândrie,? Vom avea Cavuri, și Lincolni, Washingtoni de Româniă/ O'Conelli și-eroi ca Manta, Garibalzi și frați Buzesci....

Azi modelele nu ne lipsesc. Ba abundă din zodia versului Alexandresc: De-mbunătățiri rele suntem cu toți sătui. 

Caragiale a avut acel ochi magistral de discernere și fiind tulburat artistic de acest spectacol nemaipomenit al cuvintelor, a încercat și a reușit să schimbe unghiul de la serios spre satiră și a pornit să dea o surprinzătoare prospețime și originalitate lucidă și și strălucire captivantă propriei sale scriituri.

Asta este adevărata vocație a scriitorului care abordează politicul, sunt și scriitori angajați, unii la negru, cum remarca cu umor alt scriitor.  Cum remarca Vosganian care spune că a citit un roman despre tinerii useriști care participau la protestele împotriva guvernului Grindeanu și îi cereau demisia și acum aceiași tineri useriști cer PSD condus de Grindeanu să participe la formarea noului guvern. Halal literatură, aferim!

În seara de 6 iunie am fost martori la un spectacol multimedia la Filarmonica Pitești. Violonista Dian Jipa și pianistul Ștefan Doniga sunt în turneul Eminesciana 2.0! Au fost proiecții video cu actori recitând poezii din Eminescu în limba română, dar și în traduceri în franceză, ivrit, germană sau engleză, artiștii cântând diverse piese muzicale. Am recunoscut prima ca fiind Balada lui Porumbescu. A fost un show foarte interesant. Din păcate, ploaia a împiedicat spectatorii să ajungă la Filarmonică.

Și în final despre fotbal. Naționala României a ajuns la Viena unde am mâncat bătaie cu 2-1. Golul nostru l-am dat în ultimele secunde ale meciului. Comentatorii penibili de la Antema1 nu și-au dat seam că a fost gol valabil, înșelați și de faptul că televiziunea austriacă nu afișa golul.

S-a terminat și Final Four la Nations League. Au fost prezente echipa Germaniei, unde s-a desfășurat turneul. A fost învinsă cu 2-1 de Portugalia lui Ronaldo. În cealaltă semifinală s-au întâlnit Franța și Spania. La un moment dat era 5-1 pentru Spania, dar s-a terminat 5-4. Duminică în jocul pentru 3-4, Franța a învins clar Germania cu 2-0. Finala dintre Portugalia și Spania a fost foarte disputată. A condus ci 1-0 și 2-1 Spania, dar Portugalia a egalat de fiecare dată. După prelungiri au urmat lovituri de pedeapsă. Și când a apărut Morata, am zis că ratează, și așa a fost. Campioană este Portugalia!

Am să scriu și despre formidabilul meci de tenis din finala Roland Garros. S-a desfășurat între Jannik Sinner și Carlos Alacaraz. la un moment dat era 2-0 la seturi pentru Sinner și părea că va câștiga ușor. Dar roata s-a întors, Carlos Alcaraz a câștigat următoarele două seturi și s-a ajuns la setul final, care a ajuns la tie break lung de de 10 puncte. Alcaraz a avut 9-2 și în final a câștigat cu 10-2! Fantastic meci!

Cine a câștigat alegerile din 18 mai?

Sunt aproape 2 săptămâni de la alegerile prezidențiale din turul 2 și încă sunt discuții despre cine  a câștigat alegerile prezidențiale. Nu Nicușor Dan, ci partide, militanți, artiști, influensări. Eu rămân la ideea că le-a câștigat totuși candidatul independent Nicușor Dan. Dintre partide cel mai tare se bate cu pumnul în piept este USR. USR însă a avut un candidat, pe doamna Lasconi la primul tur. Că acest partid și-a schimbat intenția este altceva. Nu au reușit să o convingă pe doamna Lasconi că în noul context nu prea are șanse și reorientarea a produs fracturi în partid. Din partidele din coaliție, lucrurile erau clarificate la PNL, prin noul impuls dat de liderul Ilie Bolojan, care și în poziția de președinte interimar a câștigat în statură și un plus pentru partid. Partidul cel mai lovit de aceste alegeri rămâne PSD. În toamnă a fost prima lovitură prin faptul că Ciolacu nu a intrat în turul final. Acum după primul tur al alegerilor din 4 mai Ciolacu și-a dat demisia atât din poziția de prim ministru și ulterior din cea de președinte PSD a complicat și mai mult situația. Faptul că Antonescu a pierdut intrarea în finală arată că votanții PSD nu l-au văzut ca reprezentând-i și au votat pe Ponta, ca fiind al lor. Antonescu a arătat că într-un fel este un politician expirat, a pierdut și în primul tur din 2009, iar acum nu a fost în stare să convingă electoratul pro european că este o soluție mai bună decât Nicușor Dan. Lipsa din politică activă în ultimii 10 ani l-a afectat. Că dacă ar fi ajuns el în locul lui Dan, rezultatul final ar fi fost probabil același această pare destul de plauzibil, dar nu mai discutăm chestiuni contrafactuale. Există un electorat proeuropean majoritar în România care se mobilizează doar în turul doi al prezidențialelor, cum a fost în 2004 cu Băsescu, în 2014 cu Iohannis. Meritele în victoria de la prezidențiale nu și-o poate disputa altcineva decât câștigătorul Nicușor Dan. Și cu ajutorul internetului, al rețelelor sociale, a faptului că toți alegătorii lui Antonescu și Lasconi au votat pe Dan în turul final și mai ales cei 2 milioane de votanți în plus, care au anulat voturile date lui Ponta în primul tur și avantajul de 800000 de mii pentru Nicușor Dan. Cine sunt acești alegători? Sunt studenții, sunt întreprinzători, intelectuali și cei conștienți că alegerea lui Simion îi lovea direct la buzunar, care nu prea sunt preocupați de politică și care dau scorurile confortabile ale PSD și acum ale extremei care este azi de culoare neo-fascistă. Din 2000 de la alegerile care l-au readus pe Iliescu în fruntea României, nu s-au mai manifestat votanți de extremă, atunci era PRM. Acești votanți, ulterior s-au dizolva în mas de votanți PSD. S-a întâmplat după 2020 fenomenul apariției AUR, a curentului suveranist și prin contagiune externă de manifestare puternică anti UE, care simpatizează și este finanțat de Putin. România, ca și alte state occidentale se află în fața războiului hibrid putinist care urmărește destabilizarea democrației occidentale. Curentul putinist a alimentat teama de război în mediile românești și faptul că de războiul din Ucraina este din vina Ucrainei agresate și nu a agresorului Putin. Diaspora precariatului, a celor slab calificați care urăsc pe angajatorii occidentali, că le dau puțini bani, că acum, se poate câștiga în România în domeniile unde lucrează ei la fel de mulți bani a accentuat resentimentele. Opinia mea este că aceste lucruri au contat mai mult decât calitatea slabă a oamenilor politici, pentru că scandalul Nordis în care a fost implicat Ciolacu, nu a avut dimensiunea altor scandaluri politice anterioare. Văd că și filosofii s-au muncit să explice reacția diasporei, prin opiniile lui Gabriel Cercel și a lui Gabriel Liiceanu trimițând la interbelicul care a contaminat din exterior extremismul legionar și faptul că suntem o națiune mică. Unii dau model pe polonezi. Polonia a fost un mare regat european, cu oameni mândri, nedispuși la compromisuri, care au dus la dispariția statului polonez timp de peste 130 de ani, lucru care s-a întâmplat și la alt regat vecin, Ungaria. Românii sunt mai tranzacționiști și au reușit ca Principatele Române să supraviețuiască și să dea naștere României moderne. Polonezii s-au distins prin înfrângerea agresiunii bolșevice în 1921, dar și românii au rezistat eroic și au respins pe germani în 1917, la Mărăști, Oituz, Mărășești. Bolșevicii, de conivență cu naziștii au mai desființat odată statul polonez în 1939, cum am pierdut și noi Basarabia și Ardealul de Nord în 1940, tot din cauza alianței bolșevico-naziste. Ne-am revenit și noi după război recuperând Ardealul de Nord, iar Polonia teritorii germane, dar sub opresiunea ciubotei bolșevice. Comunismul a produs o fractură mare la noi românii, polonezii însă nu și-au pierdut capacitatea de revoltă, datorită bisericii catolice și Polonia azi arată mai bine economic decât România. Și ei au probleme, dar polonezii conștientizează mult mai bine pericolul rus, nu ca la noi, lucru care a făcut să apară apară marionete putiniste cum sunt Călin Georgescu și George Simion. 

Nicușor Dan a avut chiar din primele zile succes, sprijinul președintelui Macron, al aliatului vechi al României, Franța și conversația cu Donald Trump, care l-a invitat Casa Albă. Dar cu ploile astea benefice pentru agricultură, vin și inundații, mai grave în secuime, unde salina Praid risca să se prăbușească și sunt sate inundate. Președintele Dan s-a deplasat acolo să ia cunoștință cu situația și să pună autoritățile să acționeze imediat. Este foarte bine să fie activ! Problema pendinte rămâne guvernul. Aici PSD tot mai încearcă tot felul de șantaje. Cred că nu mai sunt în poziția să ceară mai mult decât pot. Cel mai potrivit prim ministru rămâne Ilie Bolojan. 

În seara de 29 mai la Filarmonica Pitești am avut oaspeți doi artiști tineri. În prima parte am audiat Concertul pentru violoncel și orchestră de Joseph Haydn, având ca solist pe Ian Seckaci, un violoncelist cu o reclamă bună la România Muzical. A fost acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești dirijată de Mircea Holiartoc. Generos Ian Sekaci a oferit publicului două bisuri! În partea a doua a concertului a evoluat o foarte tânără pianistă și de viitor, Inya Cutova, doar în clasa a IX-a. Ea a interpretat partea solistică a Concertului pentru pian și orchestră în la minor op. 54 de Robert Schumann acompaniată de orchestra condusă de Mircea Holiartoc. În final Inya Cutova ne-a oferit un bis din Liszt. O seară frumoasă pentru cei prezenți la concert!

Am așteptat sâmbătă finala Champions League. Îi preferam pe cei de la Inter, care m-au dezamăgit total. Au luat o bătaie teribilă, unde nu au dat decât câteva anemice șuturi la poartă. Înfrângerea este drastică 5-0 pentru PSG. Felicitări! A scăpat și Steaua de recordul negativ din 1989.

E 1 iunie, a venit vara!