Nași și milițieni

Aceste rânduri sunt inspirate de Adina Popescu cu articolul ei din Dilema:

https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/frica-de-autoritate

Asta mi-a amintit și mie de experiențele din studenție cu nașii și milițienii.

Locuind în Ploiești, mergeam des acasă de la București, unde începusem studiile de inginerie la Politehnică. Plecam acasă, de obicei la final de săptămână în anul I. Era sâmbătă seara după cursul de Desen Tehnic, un coșmar unde am luat 6, 6 la colocviile acestei specialități, lucru care mi-a stricat media, că în anul I am avut doar note mari. Era o porcărie, pentru că am verificat notele luate de colegi, când am pregătit aniversarea de 40 de ani de la absolvire. Colegul cel mai bun la desen, care se gândise să dea la arhitectură a luat tot 6, dar un tocilar avea notă mare, 9! Plecam cu un accelerat de seară pe la 8. Și în tren se suise supracontrolul și toți navetiștii pe bază de naș erau disperați. Eu am ieșit pe scara vagonului de clasa I. Era încă vagonul vechi cu scară exterioară. Noroc că nu a durat decât 40 de minute până la Ploiești Vest. Nu mică mi-a fost mirarea când pe cealaltă scară era alt infractor ca mine. Cu nașii mă descurcam, călătoream fără bilet și toată studenția aveam coșmaruri auzind sunetul ce aducea cu perforarea biletului. Pentru că făceam călătoria și la negru și evitam nașul, care de obicei era de comitet, micul nostru ajutor de călătorie studențească. De acest impediment nu mai suferă azi studenții, nu știu dacă s-a eliminat călătoriile gratuite pe tren. Eram student sărac, vindeam cartele și mă descurcam cu diverse metode, obișnuiam să fac banda, cei din generația mea știu metoda. Din prima sesiune am decis să studiez acasă la Ploiești și  să vin în preziua examenului, să mă distrez la un film, ca să elimin stresul. Mâncam la mama și era mai bine. Studiam pentru examen la sala de lectură a Bibliotecii regionale, ulterior județene. Majoritatea studenților ploieșteni la București își pregăteau acolo examenele. Și așa am avut o experiență cretină cu un milițian care s-a luat de noi și chiar voia să ne  dea amenzi. Altă experiență ciudată am avut-o în finalul anului V. Terminasem examenele și m-am dus la ștrandul de la Triumf. Nu știu cum, dar mă asociasem cu un bișnițar și am intrat pe șest la ștrand. La un moment dat sunt abordat de un civil și dus la sediul ștrandului. Acolo era bișnițarul și cabiniera unde individul își lăsase hainele. cabiniera, o mizerabilă care m-a acuzat că am intrat în cabină să-i fur banii bișnițarului, evident mințea, ea furase! M-am pomenit cu un pumn sănătos în barbă, eram într-o situație absurdă, eram învinuit de ceva care nu comisesem. Bișnițarul explică ca avea 100 de lei ascunși în ghete și mai avea și un dolar! În acel moment totul s-a schimbat! ''De unde ai dolarul?'' a întrebat căpitanul de miliție care îmi aplicase pumnul. ''Păi, de la sor-mea, e prietenă cu un arab'', ''Aha, e curvă!'' a zis milițianul. Pe mine m-a lăsat în pace, era mai  important traficul de valută! O ultimă experiență cretină cu milițieni s-a petrecut în față la Eva în București. Era vară, prin 1973, eram tânăr inginer la ITN - Institutul de Tehnologii Nucleare, care urma să se mute la Pitești. Aveam părul lung și doi milițieni mă legitimează. Le dau legitimația de ITN, se uită la ea și se cacă pe ei! Pe legitimație era doar tipărit doar director care semna legitimația, dar ei au crezut că sunt chiar director. Și m-au luat cu ușurelul. ''Păi ar trebui să vă tundeți'' a zis unul, iar celălalt ''Doar să-l scurtați puțin!''. 

Acum, cu nașii am mai avut niște experiențe neplăcute când făceam naveta cu trenul la București în anii 2010-2020, să țin la Politehnică cursuri, ca profesor asociat în plata cu ora. Era un tren de la Craiova și nașii de acolo erau niște javre. Aveam bilet redus de pensionar și mereu îmi căutau nod în papură, cerându-mi tot felul de documente. A trebuit odată să-mi trimită Adriana pe mail o copie de document ca să-l mulțumesc pe idiot. Sau venind odată din Italia, trenul a mers pe ruta Timișoara Craiova și am avut în tren discuții cu altă javră, că trebuie să merg pe ruta Brașov. De fapt, jigodiile astea voiau o șpagă!