Relaţiile româno-britanice

În Dilema veche din 18 aprilie 2013 dosarul este dedicat relaţiilor româno-britanice şi este realizat de Cristian Ghinea împreună cu jurnalista Bianca Toma. dosarul are ca punct central vizita efectuată de ministrul britanic pentru Europa David Lidington şi participarea la un colocviu organizat de CRPE şi Europe New College. Lidingtom este din categoria conservatorilor pragmatici care vede avantajul UE şi nu dezavantajele euroscepticilor care-i sunt colegi. Cel mai interesant lucru este pasajul dintr-un interviu luat lui Lidington de Ghinea şi Toma pe care îl voi reproduce în traducerea intervievatorilor:

"Sunt, însă, prudent în a spune dacă instituţiile europene ar trebui să aibă mai multe puteri pentru că cetăţenii, într-o democraţie trebuie să aibă libertatea de a alege guvernele pe care şi le doresc. Nu cred că ajuţi democraţia dacă voturile şi opţiunea cetăţenilor sunt răsturnate de cineva care stă în birourile de la Bruxelles....dar aş fi prudent în a da puteri suplimentare instituţiilor europene în acest sens."  

Acest pasaj răstoarnă toată logica pe care s-a construit minciuna loviturii de stat din iulie trecut şi intervenţia arogantă a lui Barosso în a-l menţine pe Traian Băsescu la putere. Măcar Ghinea este onest că publică acest pasaj care-i răstoarnă toată acţiunea schizoidă, a lui şi a altor aşa zişi pro-europeni, care umblând cu pâra au jucat în contra intereselor României. 

Pe de altă parte relaţia româno-britanică este tensionată având ca explicaţie intervenţia conaţionalilor la portofelele britanice şi cerşitul agresiv. La aceste acţiuni jenante şi mizerabile presa şi media britanică a răspuns într-un mod la fel de jegos. Au acuzat pe români că vin în Marea Britanie pentru asistenţa socială şi cel mai abject, că vin cu boli netratabile precum un TBC tipic românesc!  Românii care au ajuns pe insulă muncesc cu destoinicie şi în condiţii precare în condiţiile unui nivel foarte ridicat al preţurilor. Ei au înlocuit instalatorul polonez şi fac muncile cele mai grele şi degradante din Regat. Britanicii uu cuplat şi la problema cu carnea de cal, cu românii vinovaţi de serviciu, care s-a dovedit a nu fi calul lui Ştefan cel Mare, ci, mai degrabă, un bidiviu din grajdurile franceze ale lui Francois Premier. Domnişoara Toma descrie vizita jurnaliştilor de tabloid britanic la un abator de carne de cal din nordul Moldovei, dar au fost dezamăgiţi nu erau cai, era iarnă şi calul a devenit o raritate şi, colac peste pupăză, Papa Benedict îşi dăduse demisia. 

Domnul Pleşu îşi continuă seria de justificări ca de ce nu reacţionează public, este aceeaşi neînţelegere din partea oamenilor de bună credinţă că domnul Pleşu nu mai este în centru acţiunii politice, vârsta, sănătatea şi alte lucruri nu-i mai permit, inclusiv ieşirea din scenă a literaţilor şi plasarea lor unde le este locul adică în literatură, în cazul său eseistică, având în vedere că subiectele actualităţii nu-i sunt indiferente.

Cristian Ghinea scrie un articol în temă, despre actualitatea politică din Basarabia. Există riscul ca să eşueze coaliţia pro-europeană. Moravurile vecinilor de limbă comună arată că suntem asemănători şi gâlcevile astea le-am mai văzut la CDR, la DA şi acum bine ţinute sub control la USL. Să sperăm că Filat şi Ghimpu vor trece peste animozităţile evidente şi alianţa anti-comunistă va rezista!

Vă ofer şi nişte poze cu patinatoare de la AFI! Sunt în contextul lecturii mele săptămânale în drum spre Bucureşti! Nu vă arăt cafeaua Starbucks, o găsiţi şi voi, cei plecaţi oriunde în lume, precum McDonalds, KFC şi mai ales Coca Cola!

Problemele reindustrializării

Astăzi se discută ce va face România în perioada următoare cu economia. Fostul prim ministru Călin Popescu Tăriceanu spune că guvernul actual nu are niciun proiect clar în această privinţă. 

Situaţia economică a României este puternic dependentă de cea europeană în special şi cea mondială în general. Premierul Victor Ponta este cumva în ipostaza lui Petre Roman în 1990 când la presiunea Occidentului declara că industria românească este o grămadă de fier vechi. Că ulterior Occidentul şi-a reevaluat opiniile, în primul rând Germania cu bucata ei din Est şi asta este foarte adevărat. Citadela poloneză Solidarnosc de la Gdansk, Şantierul Naval a cam dispărut!

România poartă industrial amprenta indelebilă a opţiunilor ceauşiste, să avem o industrie autarhică, de tip clasic, din vremea lui Lenin şi Stalin cu accent pe industria grea. Ajunsesem să fim campioni la producţia de oţel pe cap de locuitor, se construise o industrie petrochimică care avea o capacitate dublă faţă de producţia de petrol din România. Ceauşescu era obsedat de maşini unelte, abundau fabricile de maşini unelte, strunguri, freze, raboteze, macarale, etc. Dacă privim astăzi industria românească şi ne uită vedem că au dispărut CUG (Combinatele de Utilaj Greu) Craiova, Cluj, Iaşi, au dispărut uzine mecanice, FMUAB, etc. Trebuie să recunoaştem că logica pieţei conduce la dispariţia unor intreprinderi  absolut inutile care nu aveau pieţe de desfacere. Ciudat este că anumite intreprinderi care putea fi viabile au dispărut. Unde este IM Aro Câmpulung  care făcea maşini de teren. A dispărut din cauza cretiniei managementului, nu faci bişniţă cu maşină de teren, care va fi concurată de mărci mai bune şi mai ieftine, i-a lipsit asocierea cu un constructor auto important. Aceiaşi logica a desfiinţat uzina de camioane Braşov, cea de autobuze Bucureşti. Cât de necesară era Uzina de Tractoare Braşov, nu mai este, dar au început pe platforma industrială de la Braşov să se construiască tractoare chinezeşti. Imbecilitatea sindicală  a desfiinţat Semănătoarea, avem nevoie de maşini agricole şi le importăm!

Marea privatizare a realizat-o paradoxal o guvernare de stânga, guvernul Năstase, una din privatizările care a lăsat probleme este a Petrom, dar nu mai revin. Când eram copil eram asfixiat cu proletcultisme unde abundau cetăţile de foc de la Reşiţa sau Hunedoara. Acum ele au devenit relicve ale trecutului industrial, dar asta se întâmplă şi în SUA. Acum Victor Ponta trebuie să facă faţă aceleiaşi dileme din '90. Sunt privatizări întârziate cum este Oltchim, sau privatizări proaste cum este cu Mehel (nu Mecel!). Îmi vine să râd când citesc prostiile unui ziarist partizan cum este Dan Tapalagă referitor la economia care duduia în vremurile lui Boc. Boc a întârziat nepermis privatizarea şi curăţirea Oltchim de căpuşele pedeliste şi MRU s-a trezit cu ultimatumuri de la FMI pe care nu a avut timp să le rezolve. Să sperăm că ameninţările Arcelor Mittal sunt doar şantaje. Cât despre Renault mi-e greu să cred că vor renunţa la cea mai bună afacere făcută cu Dacia, care este unul din exemplele că România  este competitivă industrial.

Sunt şi decizii strategice, cum a fost cu fabrica de combustibil nuclear de la Mioveni. Putea să se renunţe, nu s-a renunţat şi combustibilul nuclear este de cea mai bună calitate! Cred că s-a greşit cu Zirconiu de la Giurgiu, puteam avea azi ţevi şi alte repere din zirconiu românesc, importăm din Suedia. Fabrica de Apă Grea este şi ea o problemă de strategie industrială, se pare că la Turnu Severin s-au făcut multe decizii discutabile şi chestiuni cu iz penal, dar cred că a renunţa complet la ea poate fi o eroare.
  

Criza economică pune în dificultate multe din industriile româneşti. şi problema reindustrializării României este o chestiune dificilă.   Pentru asta ar trebui   consultaţi experţi industriali şi economişti români!!! Ei cred că ar decide care sunt soluţiile viabile industriale româneşti. Avem acum destui experţi şi manageri adevăraţi către să sfătuiască România ce tehnologii merită să fie susţinute şi că micile intreprinderi sunt esenţiale pentru viitorul economic al României. Citesc şi am mari frustrări când jurnalişti cu nostalgii comuniste se lamentează că în Piteşti s-au distrus şi au dispărut industrii. Da, au dispărut CATC care polua făcând  produse de cauciuc, Textila nu mai e, a dispărut fabrica de bere şi cele două de pâine. În schimb prosperă fabricile   care fac componente pentru industria auto cum sunt germanii de la Lisa Daxlmaier, Lear, etc. În jurul Mioveniului duduie mici intreprinderi specializate. 

Nostalgicii spun prostii şi sunt anacronici.

Industriile viitorului trebuie să fie viabile să producă lucruri vandabile, cum este energia, aici sunt şi eu subiectiv!

Iar industriile pe care logica economică le declară anacronice vor dispărea, vrem nu vrem!