Un candidat şi doi falşi examinatori

Aseară amicul Radu m-a anunţat că Iohannis va fi prezent la B1tv. Am fost curios să-l urmăresc şi aşa am trecut pe acest post după 21.30. Era emisiunea lui Robert Turcescu şi invitat era candidatul ACL Klaus Iohannis. Dar Turcescu nu era singur, îl mai invitase şi pe jurnalistul de la România Liberă, Cristian Turturică. Cam curios interviu mi-am zis, dar asta este! Iohannis nu prea are loc decât aici şi la Realitatea tv. În rest este calomniat de Antema3 şi mai ales de România tv.

Primul moment stânjenitor a venit chiar la început. La telefon se afla Sereş, ministru şi sluga lui Dan Voiculescu, care îl acuzase pe Iohannis că a fost la sediul Grivco al lui Voiculescu în 2009, când numele acestuia se vehicula ca viitor prim ministru, după căderea guvernului Boc prin moţiune de cenzură.

Iohannis a negat categoric ca a fost acolo. Minciunea penibilă şi cu picioare scurte a apărut când Sereş declara senin că Iohannis era singur la Grivco. Replica de bun simţ a lui Iohannis a venit să îl întrebe pe Sereş cum putea el candidatul de prim ministru al coaliţiei PNL - PSD să hoinărească de unul singur prin clădirea lui Voiculescu?

Cred că minciuna Grivco, vehiculată prima dată chiar de Băsescu este doar o calomnie.

Asta nu a fost nimic, pentru că urmau mai multe.

De fapt momentul central al discuţiei cu Iohannis în interviul de aseară a fost problema cu Referendumul din 2012 sau lovitura de stat în termenii băsiştilor.

Cei doi jurnalişti l-au bombardat cu întrebări pe Iohannis privind acest eveniment politic. 

Concluzia lui Iohannis este că evenimentul respectiv a fost o eroare, realizat la limita Constituţiei, desfăşurarea foarte grăbită a evenimentelor, lipsa comunicării externe (care a declanşat propaganda băsistă în exterior cu consecinţe nefaste asupra României), proasta organizare şi lipsa de finalitate care a rezultat cu menţinerea în funcţie a lui Băsescu, lucru care exclude orice lovitură de stat!

Iohannis le-a spus clar că prezidenţiatul lui Băsescu a fost plin de mari aşteptări şi cu realizări mediocre.

Ultima fază a acestei încercări de execuţie publică a candidatului Klaus Iohannis a fost un set de întrebări adresabil oricărui candidat prezidenţial, cum se exprima Turcescu.

Că aceste întrebări arată convergenţa de interese Ponta - Băsescu era prima întrebare care se referea la apartenenţa la PCR. Este clar că din această întrebare că sunt excluşi ab initio Udrea şi Ponta datorită vârstei. 

Iohannis nu a fost membru PCR, dar nu prea sunt sigur de doamna Macovei, sau chiar de Tăriceanu? 

Am aflat că părinţii lui Iohannis au fost funcţionari inferiori, mama, soră medicală, iar tatăl tehnician. Ai lui Iohannis sunt nişte saşi obişnuiţi, nu erau din elita intelectuală a acestei etnii.

Iohannis a declarat foarte clar şi apăsat că în privinţa agresiunii din Ucraina făcută de Rusia trebuie să ne bazăm pe cei trei piloni externi, alianţa strategică cu SUA, alianţa cu NATO şi acţiunea comună din UE, o relaţie normală cu Rusia nemaifiind posibilă în condiţiile date. 

A spus că aşa este el nu este pe modelul politicianul volubil de Dâmboviţa, este un tip scump la vorbă şi este un om care tace şi face! El se bazează pe faptul că are deja o încredere de 30% şi cu tendinţă crescătoare.

Le-a mai închis gura celor doi cu un discurs într-o engleză fluentă, fără accent german sau românesc. Evident că a mai completat cu o frază pe nemţeşte, la rugămintea lui Turcescu. 

Ce deranjează evident atunci când Iohannis este intervievat este întreruperea nepoliticoasă. În timp ce politicienii noştri sunt obişnuiţi cu această grosolănie, Iohannis nu prea este obişnuit cu impoliteţea întreruperii şi încearcă să continue fraza până la capăt. 

Vorbind de limba română a lui Iohannis am remarcat regionalisme specifice zonei, ca de exemplu: trebă pentru trebuie. Cred că este de sfătuit să renunţe la aceste automatisme verbale regionale şi să adopte forma literară.

De altfel, remarc că unul din distinşii noştri intelectuali foloseşte în exprimarea publică fără jenă muntenismele cu dă, pă, etc. 

În finalul scurtului interviu luat lui Iohannis, Turcescu a declarat cinic că el şi cu Turturică Clipici or să-l mai bârfească în absenţă. Am încercat să mai rămân, dar am renunţat, Turcescu şi Turturică sunt jurnalişti greu digerabili. 

Genul ăsta de interviu execuţie am văzut şi la Antena3 cu Crin Antonescu şi cu Gâdea!

Amicul Iulian a avut răbdare şi a constatat că cei doi năimiţi băsescieni au încercat o execuţie în lipsă a candidatului Iohannis. 

Execuţia în direct însă nu le-a reuşit!

Mândria de a fi român!

Azi m-am întâlnit întâmplător cu Ştefan. 

Cred că îl ştiu de vreo 11 ani pe când era puşti în şcoala generală, sau gimnaziu cum se spune acum. 

Mergeam la pescuit împreună cu tatăl său, fost coleg de al meu. 

Tatăl său este unul dintre cei mai buni ingineri electronişti pe care-i cunosc. Avea soluţii unde ingineri cu pretenţii şi mari vanităţi nu aveau. S-a hotărât să intre în domeniul privat şi astăzi ocupă un post de conducere într-un din firmele care lucrează pentru Dacia Piteşti.  Faptul că a plecat nu ne-a împiedicat să ne revedem să mai mergem la pescuit împreună. Împreună cu el venea şi Ştefan. Între timp a terminat liceul la I.C. Brătianu din Piteşti şi apoi Facultatea de Automatică a Universităţii Politehnica Bucureşti. 

Anul trecut ne-am revăzut la pescuit, Ştefan terminase facultatea şi era deja angajat la o firmă de IT din Bucureşti. Tatăl său îmi spunea: "îl vezi are salariul cât al meu", el având vreo 26 de ani de experienţă!

Aflasem de la tatăl său căruia îi propusesem o nouă aventură la pescuit că Ştefan nu va putea fi cu noi, pleacă în SUA!

Da, Ştefan pleacă la San Jose, California ca să lucreze la Google, cu angajare permanentă.

Am văzut o comedie amuzantă despre Google cu Vince Vaughn, care însă spunea ceva esenţial este una dintre cele mai creative firme din lume.  Google a devenit un mamut IT în doar câţiva ani.

L-am întrebat pe Ştefan ce o să facă cu prietena lui? 

"Păi este la Oslo, lucrează pentru Microsoft şi o să vină şi ea în California!"

Ei bine, din acest motiv sunt mândru că sunt român! 

Cum sunt mândru şi pentru alt tânăr, fiu al altui coleg, care realizează aplicaţii pentru Apple iphone şi a fost pe scena unde s-a lansat unul din ultimele modele.

Sunt mândru şi de colegii mei plecaţi în America şi Canada care lucrează în firme de top din energia nucleară.

Un profesor de la Georgia Tech la Nucleare îmi mărturisea că cel mai mult îi place să aibă doctoranzi români, pentru că sunt cei mai buni! 

Deci şcoala românească nu produce numai tâmpiţi, iar acolo în SUA sau Canada este o competiţie foarte dură!

Pentru toate acestea sunt mândru că sunt român! 

Asta în ciuda faptului că presa noastră este plină năzbâtiile unor compatrioţi prin Europa. 

Nu ştiu însă pe ce se bazează un politician român, cu aspiraţii prezidenţiale că este mândru că este român. Unele din activităţile lui nu trezesc de loc mândria, nici a lui, nici a noastră!

Şi din nou trebuie să repet că afirmarea mândră a etnicităţii noastre a fost apanajul patrioţilor români ardeleni pe vremea când acestora le era interzisă afirmarea acestei etnicităţi!