Băsescu la PMP

Astăzi are loc un eveniment epocal în România, congresul PMP.

Cine este PMP probabil că ştiţi partidul moşit de fostul preşedinte pentru a-şi promova favorita în sferele înalte ale politicii. Congresul se desfăşoară însă în condiţii complet diferite de cele imaginate atât de doamna cât şi de domnul. Duduia Udrea este în momentul de faţă în faţa arestării iminente de către DNA. Deja l-a tot ameninţat pe Traian Băsescu şi iată că dumnealui îi sare în apărare.

Domnul Traian Băsescu după o tăcere suspectă remarcată de toată media şi de foşti apropiaţi a venit la congresul acestui partid. 

Vorbind de partidele din România, un sondaj făcut de PSD dă PNL cu 50% iar ei cu doar 40%. Dacă mai ţinem cont că 6% merg la minoritatea maghiară, scena politică românească este epuizată.

Aplaudat la sosirea sa în sală a luat loc, l-am observat, avea figura aia din confruntarea din 2009 cu Crin Antonescu, toată răutatea i se putea citi pe faţă.

Şi nu numai că a asistat, dar a şi cuvântat.

Şi a spus diverse, că CTP a zis o vorbă de reţinut, Băsescu s-a adresat audienţei ca şi cum ar vorbi la cretini. Dacă despre cei din PMP ar putea intra în această categorie, ce să mai cauţi într-un partid mort, noi ceilalţi sper că nu suferim de sindromul PMP. În paranteză cam acelaşi lucru se poate exprima şi despre cei din PLR al lui Tăriceanu. La ambele este valabil că încă n-a venit preotul să le dea ultima binecuvântare, dar oricum şi cu popă şi fără popă tot acelaşi le este viitorul, insignifianţa, dacă nu obştescul sfârşit.

Revenind la clientul nostru Băsescu acesta a debitat prostii una după alta, s-a trezit atacându-l şi pe actualul preşedinte. Dar să mai spui despre Udrea că el crede că este cinstită, asta întrece orice limită a bunului simţ. De fapt omul cu listuţa, cum se exprimă, are un viitor care sună a cătuşe. 

Tot circul de azi nu spune decât despre anacronismul acestui personaj, şef de mafie, care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase!

Trist final pentru unul din cei mai perfecţi manipulatori ai opiniei publice care l-a ales de două ori ştiind perfect ce ticălos alegeau, spunând mereu şi justificându-se că este răul cel mai mic. Şi eu am picat în această eroare în 2004, dar doar odată, alţii au recidivat şi au de ce să regrete acum.

Băsescu este perfect identic cu Adrian Năstase, un rebut clocit de sistemul corupt inventat de Ion Iliescu în al său capitalism de cumetrie. 

Doar că lui Băsescu îi lipsea morga intelectuală a lui Năstase. 

Comic este că domnul marinar Băsescu vorbeşte de prostituţie, el care oprea în marile porturi, dotate cu această anexă numită bordel, unde se practică prostituţia. Băsescu a practicat-o ca marinar, dar nu s-a jenat să o practice şi ca politician.

Doamne, cum am putut avea ochii aşa orbiţi de minciunile acestui derbedeu populist?

Putin după uşă

Cineva mă îndemna să-mi dau cu părerea de ultimele decizii ale NATO.

De fapt în vecinătatea apropiată se poartă un război care ne poate afecta şi pe noi.

Anul trecut Rusia şi-a arătat faţa de agresor din vremurile interbelice, când Germania sau URSS călcau în picioare independenţa vecinilor.

Chiar acum citesc despre istoria Poloniei. Noi ne plângem că am stat în faţa răutăţilor şi la confluenţa marilor imperii. Ce să zicem de Polonia? Mare putere medievală a ajuns să fie împărţită între puternicii vecini ai secolului XVIII, Prusia, Austria şi Imperiul Ţarist. Ori ruşii şi nemţii experţi în deznaţionalizare nu au reuşit să-i anuleze pe cei 20 de milioane de polonezi, cei mai înţelegători rămânând austriecii. Menghina geografică între care a existat Polonia interbelică, ultima putere europeană care în învins Rusia Sovietică, a acţionat în 1939 şi Polonia a fost din nou sfârtecată de cei doi vecini.

Polonia de azi are graniţele stabilite de Stalin, a pierdut la Bielorusia şi Ukriana, dar a câştigat pe seama Germaniei. Din acest motiv, probabil sunt mult mai realişti şi plicaţi la problema ukrainienă pe care noi o privim tot prin prisma Tratatului Ribbentrop Molotov. În concepţia modernă a geopoliticii poloneze, Ukraina este tamponul împotriva colosului rusesc. De abia acum au început să înţeleagă factorii politici de la Bucureşti. 

Pentru că obiectivul rusesc este reanexarea Malorosiei, adică a Rusiei Mici – Ukraina, leagănul statului rus de azi. Că problema anexării Crimeii s-a desfăşurat pe non combatul ukrainian, Putin  a ridicat miza şi a început agresiunea asupra estului Ukrainei, unde locuiesc mulţi care se simt şi declară ruşi. 

Când au început acţiunile armatei ukrainiene împotriva separatiştilor, aceştia au fost zdrobiţi în primă fază. Îngrijorat, Putin a lăsat orice minciună la o parte şi şi-a trimis în Ukraina forţele speciale înarmate covârşitor de superior faţă de ukrainieni. De când au început negocierile de la Minsk până acum separatiştii au mai ocupat 1500 Km pătraţi. Este clar că armata ukrainiană este net depăşită de unităţile bine înarmate ale Rusiei. Decizia Franţei şi a Germaniei de a nu furniza arme Ukrainei este sinucigaşă, atât timp când ambele s-au înfruptat din comenzile armatei ruse. Doar atitudinea SUA mi se pare realistă. Ei vor să-i doteze pe ukrainieni cu armamente de ultimă generaţie. Soluţia negocierilor fără ripostă împotriva unui agresor este o eroare.

NATO a luat decizia potrivită când a hotărât amplasare de trupe de intervenţie rapidă în estul Europei. Există temeri că asupra unei din ţările baltice se presupune că se va testa de către ruşi punere în acţiune a capitolului 5 al alianţei privind riposta comună la agresiune.  

Ruşii sub acest dement numit Putin au devenit principalul pericol al stabilităţii lumii contemporane. Doar o acţiune hotărâtă a NATO poate să-i liniştească pe ruşii cuprinşi de o fervoare patriotică care nu se bazează decât pe imensitatea teritoriului imposibil de cucerit.

Politica de conciliere are limite, iar dacă Germania îşi imaginează că poate continua să facă comerţ cu Rusia ca în anii 30 este doar o iluzie imbecilă a stângiştilor din Bundestag.

Mă gândesc cu groază dacă am fi fost astăzi în situaţia Ukrainei, fără umbrela alianţei NATO. Pentru că georgianul Sakaşvili crede că ruşii vor să ajungă la Transnistria, înconjurând şi strângând ca un cleşte Ukraina care poate pierde şi Odesa care-i la gurile Nistrului şi în apropierea României. 

Pentru că suntem acum trebuie să-i mulţumim lui Emil Constantinescu, care s-a sacrificat politica ca aceste deziderate de apărare naţionale prin apartenenţa la NATO şi UE să fie o realitate. 
P.S. Este necesară şi o completare strict legată de subiect. Aseară am încercat să urmăresc o emisiune dedicată subiectului aparţinând lui Rareş Bogdan. Invitat îl avea pe Iulian Fota. Când am auzit ce bazaconii debitează am zapat. Cum este posibil ca un astfel de idiot să ajungă consilier pe probleme de securitate naţională? Băsescu ne-a spus că este posibil!