Tot cu Ponta

Victor Ponta a suferit o mare lovitură de imagine. Universitatea Bucureşti l-a dezbrăcat şi de roba de doctor în drept.

Ar fi pentru Ponta un moment de analiză şi de meditaţie.

Dimpotrivă, Victor Ponta parcă a turbat!

Principalul   vehicul de promovare este Antena3, ba cei de acolo i-au mai inventat un sondaj în care este primul ca popularitate. Ce fel de popularitate?

A marilor erori şi dezastre publice.

Ultima  prostie a fost reacţia absolut iresponsabilă de susţinere a lui Erdogan în acţiunea sa de epurarea a Turciei cu reflexe externe inclusiv în România. Tocmai cel mai medaliat olimpic la chimie şi va urma Universitatea Harvard este absolventul Liceului Internaţional de Informatică Bucureşti patronat de o fundaţie turcă indezirabilă pentru Erdogan!

Cred că reacţia oficialităţii româneşti privind  cele întâmplate în Turcia a fost cea potrivită, de espectativă prudentă. Până de curând datorită proximităţii geografice interesele strategice ale României şi ale Turciei erau congruente. Turcia după puciul instrumentat de Erdogan nu mai este Turcia amicală României. Exact cei care ne priveau cu prietenie din Turcia nu mai sunt la putere, i-a îndepărtat Erdogan!

Cum am mai spus şi altă dată Victor Ponta, acesta a ratat toate obiectivele sale politice interne.

Acum a devenit foarte agresiv pe propleme externe. România se află într-o situaţie complicată datorită evoluţiei Turciei şi a agresivităţii Rusiei. Deci prudenţa trebuie să fie principala direcţie a politicii României. Nu putem intra în polemică cu Turcia cum face de exemplu Austria sau Germania.

Pe de altă parte situaţia geopolitică a flancului sud-estic este diferită de baltici care sunt pe frontieră cu Rusia într-o zonă de câmpie, noi fiind totuşi despărţiţi de mare de Rusia. Unde pot apărea confruntări periculoase este tot într-o zonă terestră în Republica Moldova.

Dacă iniţiativele externe ale lui Ponta din Asia păreau extrem de interesante economic ele nu s-au materializat din păcate. Aici pot fi şi presiuni ale Rusiei în Asia Centrală dar şi alte motive în legătură cu proiectele chineze. 

Aşa că Victor Ponta în loc să se dea într-un spectacol penibil ar trebui să tacă şi să reflecteze. Cei care l-au îndrumat la începutul carierei nu mai au influenţă iar Ponta are aroganţă să creadă că ce spune el este şi adevărat.

Este unul din exemplele cum eşuează un tânăr de perspectivă, dar lipsit de o minimă inteligenţă politică. Ca şi teza sa de doctorat Ponta este un plagiat nereuşit!

Cum trebuie să fie un politician?

Această întrebare şi dilemă mi-a trezit-o Cristian Pârvulescu în analiza sa de luni seara la Digi24, dar şi alte evenimente politice.

Pârvulescu analiza dacă un cercetător (probabil din ştiinţele politice? precum domnia sa) şi un politician. Şi concluzia era că un cercetător nu poate fi un bun politician din cauza întrebărilor şi dilemelor pe care şi le pune.

Cred că un politician nu trebuie să creadă în ceva el trebuie să fie în stare să câştige încrederea oamenilor prin ceea ce susţine, chiar dacă nu crede în ideile emise. Această definiţie este perfectă pentru politicianul populist care din păcate abundă atât la noi şi la alţii.

Dar problema este dacă şi ce studii trebuie să aibă un politician?

Dacă mă uit la ultimii prim miniştri britanici, atât David Cameron cât şi actuala Thereza May sunt absolvenţi de Oxford. Şi cum spunea prietenul meu Mihai V. de la Londra, în City dacă ai absolvit Oxford sau Cambridge eşti angajat, nu importă ce ai absolvit, literatură sau greacă veche, absolvenţii de Oxbridge pot face faţă oricăror cerinţe.

Nici preşedinţii noştri post decembrişti nu pot fi criticabili privind studiile. Iliescu a făcut studii de inginerie în URSS, nu a practicat, doar poate când ajuns şef la ape, în rest a fost un politruc, care stăpânea însă rusa, engleza, franceza şi era în stare să scrie cărţi, nu mă exprim privind nivelul acestora.

Constantinescu este profesor de Geologie extrem de respectabil, iar Băsescu a făcut Marina Comercială şi a fost un competent căpitan de vapor.

Actualul preşedinte Klaus Iohannis a fost profesor de fizică absolvent de la Babş Bolyai din Cluj.

Cu studiile stau bine şi primii miniştri ai României, probabil cel cu studiile apropiate de competenţele funcţiei au stat Stolojan, sau Năstase şi chiar şi Ponta.

Nenorocirea în România este că în perioada comunistă a fost condusă de doi dictatori fără studii, Dej probabil că făcuse ceva profesională, dar Ceauşescu nu a terminat nimic în afară de şcoala primară. 

Dej nu a avut pretenţii universitare, în schimb Ceauşescu a fost făcut doctor în economie pentru felul în care administra RSR şi, sinistra lui soţie a devenit doctor în chimie fără niciun fel de studii. De aici moştenim nefericita modă şi aspiraţie a noilor politicieni post-decembrişti de a se împopoţona cu titluri ştiinţifice obţinute fraudulos şi prin plagiat.

În plus doar despre Băsescu se poate spune că are calităţile populiste şi  ascuţimea unor intuiţii politice ce ne aminteşte de gângavul şi durul Ceauşescu!
Cât despre actualul preşedinte Iohannis sunt nemulţumiţi doar acoliţii lui Băsescu din grupul de aleşi cu pretenţii de a fi deasupra tuturor care se întâlnesc cu conspiraţioniştii xenofobi naţionalişti într-o josnică congregaţie.

Nu-i doar un fenomen specific României, până şi în austera Germanie s-au petrecut cazuri de plagiat, sau în la fel de sobra Ungarie în mediul academic.

Revenind la tipul de politician expus un pic mai sus, adică politicianul populist, trebuie să recunoaştem că abundă.

În Franţa este periculoasa şi iresponsabila Marie Le Pen care profită de isteria teroristă în care se află ţara. În Olanda este dat ca mai mult ca sigur că Geert Widers, un populist la fel de xenofob ca Le Pen  va deveni prim ministru al Olandei şi va urma politica deschisă de Brexit. Oxfordianul Cameron s-a jucat iresponsabil cu focul la Brexit şi a dat greş.

Nu mai spunem că în SUA se profilează figura iresponsabilă a lui Trump, respins acum până şi de George W. Bush. Afirmaţiile lui Trump care invită pe Putin să se implice în afacerile interne americane nu poate fi tratată ca o glumă idioată, îl poate face pe Trump trădător. În plus a venit şi disputa cu părinţii militarului musulman mort la datorie în Irak.

Mai aproape nu putem fi liniştiţi că la graniţa de vest Viktor Orban practică un populism periculos şi xenofob îndemnând minoritatea maghiară din România să ceară lucruri imposibile. Vin şi temerile derapajului populist conservator polonez, singurul aliat de nădejde în zona de este a UE şi NATO.

Aşa că România pare un pol de stabilitate, ţara care era acuzată de xenofobie şi naţionalism a ales un sas preşedinte! Nici alegerile din toamnă nu vor tulbura stabilitatea politică românească, pentru ca principalele partide concurente PSAD şi PNL cunosc bine care sunt limitele pe st care nu se trece atât în politica internă cât şi cea externe.

Aşa că aceia care se tot lamentează de prostia românească pot să respire uşuraţi.  Uitându-se la sud  la bulgari sau greci, la sârbii cu politica lor sinucigaşă, sau la ungurii bolnavi de naţionalism şi iredentism.

Singura tristeţe ne-o trezesc fraţii din Basarabia care încă nu s-au clarificat dacă sunt români sau slavi!