Jurnalul de joi 4 mai

Chiar dacă pare anacronic, după ce am făcut o postare cu evenimente care au succedat acestei date, nu pierd ocazia să scriu şi despre ziua de joi. Este dedicată deplasării la Bucureşti la curs, la Politehnică.

Pe drum am citit Dilema veche, aruncând doar din când în când priviri la peisajul de afară. Câmpurile sunt verzi şi îngrijite, iar gunoaiele iernii parcă s-au ascuns. 

Prima surpriză pe care am avut-o a fost că urcând să iau tramvaiul 1 spre AFI la podul Basarab să văd că ambele scări rulante mergeau! Doar liftul din dreapta era blocat, dar parcă era mai curat ca de obicei. M-am bucurat foarte tare şi-mi închipui că acest eveniment se datorează şi faptului că am trimis un video clip la Digi24 privind starea jalnică la care a ajuns acest punct de transfer. Ceea ce se întâmplă confirmă oftaturile lui Noica privind nemernicia românească! Avem un fel iresponsabil de  a trata lucrurile, de a le face să meargă prost şi nu bine. Dacă ne uită în jur vedem că lucrurile solide, urmele de civilizaţie, în special din Transilvania aparţin conlocuitorilor germani şi unguri. Inclusiv târguri din Moldova, Baia, din Valahia, Câmpulung şi Râmnicu Vâlcea au fost fondate de germani, cavalerii teutoni şi saşii. Probabil că cei care au construit aceste cetăţi şi palate erau români, dar cei care le-au comandat şi au fost şefii coordonatori nu erau compatrioţi noştri!

Pe 4 mai a fost prima zi de vară în Bucureşti cu clima aia potopitoare, năduşeşti şi cămaşa se lipeşte pe tine. De fapt am constatat că am uitat de vremea asta înăbuşitoare şi plină de praf a oraşelor de câmpie. M-am născut în Ploieşti şi am studiat şi nmuncit 7 ani în Bucureşti, dar de 43 de ani locuiesc la Piteşti care are o climă mult mai acceptabilă, verile nu sunt atât de excesive ca în Bucureşti.

Am flanat prin oraş şi am reuşit să cumpăr şi Dumnezeu s-a născut în exil a lui Vintilă Horia.

În final am luat metroul spre nepotul Vlad. Locuieşte într-un bloc nou de apartamente în margine de Bucureşti, în Titan. De fapt majoritatea bucureştenilor locuiesc în periferii, dar eu sunt bucureştean de centru. Am locuit şi eu o vreme în Drumul Taberei, dar Titan îmi pare mai înverzit, mai umanizat. Este adevărat că pe strada ce duce spre casa lui Vlad are pe o parte blocuri vechi de 4 etaje şi pe cealaltă parte case obişnuite şi mici ateliere şi afaceri de familie. Apartamentul lui Vlad este tipul modern contemporan cu un dormitor şi un open space care include bucătăria şi living room-ul. Are un televizor imens tip smart care e şi lap top! Aşa că am văzut Celta Vigo versus Manchester United în condiţii optime.

Era foarte cald şi m-am trezit după două dimineaţa având o insomnie provocată şi de surescitarea că îmi voi revedea foştii colegi de liceu după 50 de ani! Noroc că romanul de spionaj de pe tabletă m-a relaxat şi am funcţionat normal în dimineaţa de 5 mai. 

"Trecut-au anii" 50 de ani de la absolvirea Liceului Ion Luca Caragiale

Cu Cristi Zamfir şi Cristi Vasilescu

Ieri s-a petrecut un eveniment emoţionant, am reuşit să ne revedem absolvenţii clasei a XI-a Liceului Ion Luca Caragiale. Am fost ultima promoţie a liceului cu 11 clase, promoţia 1967. Următoarea promoţie a absolvit 12 clase. Noi am intrat în liceu în clasa VIII-a, în schimb promoţiile care au urmat au intrat în liceul din clasa a IX-a. 

Doamna Directoare Băjenaru

Evenimentul deosebit s-a datorat şi eforturilor organizatorilor foşti colegi ai noştri. De fapt ideea a încolţit anul trecut când Cristi Zamfir, cetăţean american ne-a mobilizat la o întâlnire a foştilor colegi. Era la început de iunie şi era exact în ziua în care îşi aniversau 50 de ani de la absolvire promoţia 1966!

Primarul Adrian Dobre

Şi atunci colegul nostru, Valeriu Negulescu, Lordul s-a oferit să se ocupe de mobilizare împreună cui foştii noştri colegi, Ion Mihăilescu şi cu Vasile Tifigiu. Toţi am foşti colegi la a XI-AR. Şi a fost formidabil! Organizatorii au mai avut sprijinul neprecupeţit al Minodorei Prelipceanu Roman de la XI-CR, care a fost sufletul organizării.  

Minodora Roman

Aş vrea să spun că sunt mândru că am devenit elev al Liceului Ion Luca Caragiale în vara anului 1963, dând examen la această şcoală, care se numea atunci Şcoala Medie I L Caragiale, cum îmi spune insistent colegul meu de bancă dintr-a VIII-a şi a IX-a, Vasile Georgescu. Am fost peste 400 de elevi admişi şi cred că eram în clasa VIII-a, 12 clase, de la A până la L!

Sfinţii Petru şi Pavel, protectorii liceului

Eu am fost repartizat la clasa VIII-a F, dar din a X-a am ajuns la a X-a AR!

Doamna Sofia Preda

Eram în clasa de elită a şcolii. De fapt majoritatea colegilor au fost împreună din clasa a V-a, experimentală într-un liceu, avându-l pe fabulosul profesor de matematică Ion Grigore. Nu numai că eram o clasă de elită eram, aristocraţii matematicii, mulţi dintre noi participanţi cu rezultate onorabile la olimpiade.  O spun fără falsă modestie şi nu îmi trece prin gând să trezesc frustrări pentru colegii din alte clase.

Doamna Solomon

Am terminat liceul 10 clase de a XI-a, 6 de real şi 4 de uman, o promoţie importantă, eram copiii de după război, născuţi la sfârşitul anilor 40, nu se schimbase prefixul! Chiar dacă unii din colegi sunt născuţi în 1950 pe la începutul anului. Cred că eu eram prin cei mai vârstnici, că eram născut în februarie 1949. 

Doamna Aretia Pârvu

Am rămas în Bucureşti la nepotul Vlad care, culmea stătea în apropiere de apartamentul unde locuiesc Vasile Georgescu şi soţia lui, Marina. Ei au aranjat să mergem cu maşina spre Ploieşti. A fost o aventură, am plecat pe la 8 şi ceva şi am ajuns exact la ora 10, circulaţia auto a fost infernală în Bucureşti, ne-a luat o oră şi jumătatea să ieşim din oraş, fiind la periferii!

Marina Georgescu şi Dan Călinescu

Şi am ajuns cu bine la liceu. am urcat în sala de festivităţi unde i-am revăzut pe foştii mei colegi de clasă. Pe fete, pe Sabina Breţcanu, pe Luciana Băicoianu, pe Amelia Nicolescu, pe Raluca Olteanu, pe Alexandra Patriciu, pe Liliana Vărzaru. Sper că nu am uitat pe cineva? Cristi Zamfir o conectase pe Skype şi pe Mihaela Predescu de la Paris.

Amelia Nicolescu şi Cristi Vasilescu

Şi apoi pe băieţi. Paradoxal, eu am fost în contact cu cei doi nord americani, cu canadianul Dan Călinescu, la care am stat la Toronto, şi cu Cristi Zamfir, cu care m-am văzut de vreo două ori la New York!

Adi State

Aşa că a fost o surpriză să-l revăd pe Cristi Vasilescu, pe Cristi Teodorescu şi pe Victor Ilie. Evident că erau  şi organizatorii, Valeriu Negulescu, Nae Mihăilescu şi Vasile Tifigiu.

O mare plăcere a fost să-l revăd pe Adrian State, colegul meu de bancă dintr-a X-a, cu care m-am revăzut şi la aniversarea la 100 de ani de la naşterea lui Grigore, în 2007 şi la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea liceului, în 2014. 

Doamna Olga Petrescu -Molecula

O surpriză a fost revederea cu Mircea Celescu, de la ER, care mi-a fost coleg la Energetică, la Termo. Evident că m-am revăzut cu cei doi colegi de la Nucleare, cu Puiu Dumitru de la CR şi cu Cezar Dragomirescu de la DR.  

Cu Vasile Georgescu

Am avut plăcerea să o revăd pe Adriana Nicolae, de la BU, cea care a strâns fondurile de organizare, cu Cristi Bucur de la DR, care face site-ul claselor, cu Lăzăroiu de la DR şi cu alţii pe care îi rog să mă scuze că nu îi menţionez!

Mă gândeam cu melancolie că noi suntem acum mai în vârstă decât profesorii noştri, cam toţi suntem pensionari, eu sper că activi. Vasile Georgescu spunea că intrând în sală a crezut că îi revede pe părinţii noştri, care nu mai sunt! Din acest motiv nu am scăpat ocazia să merg la cimitirul Bolovan să pun o floare, dăruită de Marina Georgescu şi să aprind nişte lumânări la mormintele părinţilor.

A luat cuvântul doamna Directoare Băjenaru, profesoară de Istorie, continuatoare a lui Nicolae Simache şi primarul Ploieştiului Adrian Dobre, foşti elevi la Caragiale!

Apoi Dan Călinescu a citit salutul academicianului Basarab Nicolescu, faimosul absolvent al Liceului ca pe urmă să şină o cuvântare Adrian State. 

Au fost invitate să vorbească profesoarele care  ne-au educat acum mai bine de 50 de ani. A vorbit doamna Sofia Preda, de economie politică, doamna Aurelia Solomon, de matematică, doamna Areta Pârvu, de muzică. Şi nu în cele din urmă ne-a vorbit în versuri doamna Olga Petrescu, Molecula!

Am primit şi salutări de la doamna Stela Sicoe, de engleză.

Ne-am fotografiat în faţa liceului, am glumit şi am mers la hotelul Europa să petrecem. Noi am stat puţin pentru că Marina avea nişte urgenţe la Bucureşti şi de fapt nici eu nu intenţionam să stau mult. Mi-am părăsit colegii care erau la dans, deh, amintiri din tinereţe, ce twisturi şi rock'n roll trăgeam acum muuulţi ani!

Sper să fiu scuzat că pozele de interior sunt mizerabile!

Am folosit în titlu celebrul vers al lui Eminescu, dar asta îmi aminteşte şi de adagiul lui Horatiu:


"Eheu fugaces labuntur anni"

Pentru că şi pe tabloul nostru de absolvirea era îndemnul latinesc:


"Labor improbus omnia vincit!

Şi să ne mai revedem!