Jurnal cu 10 Mai!

În această săptămână s-a repus în drepturi o zi istorică pentru România, 10 Mai Ziua Independenței României! Această dată a fost ocultată de comuniști pentru că corespundea cu 10 Mai 1866, ziua când Domnitorul Carol I a venit în România și  10 Mai 1881, când România adevenit regat. Penibilii istorici proletcultiști au mutat Independența pe 9 mai pe motiv că corespundea cu Ziua Victoriei sărbătorită de sovietici, ea era de fapt pe 8 mai! Au folosit pentru acest subterfugiu un răspuns la Camera Deputaților al lui Mihail Kogălniceanu care era Ministru de Externe. Nu era nici prim ministrul I. C. Brătianu, nici șeful statului, Domnitorul Carol. Pesediștii, demni urmași ai comuniștilor au încercat să falsifice din nou istoria prin gura unui penibil care spunea că se schimbă din pix istoria, au schimbat-o ei din vârful bont al unui creion în 1948. Aștept ca acestă zi să redevină Ziua Națională a României, cum a fost până în 1947. E totuși primăvară și cald, nu frig ca pe 1 Decembrie. 

Campania de vaccinare decurge șchiop, cei din zona rurală nu dau dovadă de îndem patriotic și de teamă de boală. Moștenim multă subdezvoltare din veacurile premoderne, nu avem mentalitatea de fi responsabili. Acum se încearcă și metoda premierii cu mici de la Obor, poate dă rezultate! Nu am scăpat de această subdezoltare mentală, nici școala din comunism nu a contribuit, suntem mulți analfabeți funcționali. A  pregătit doar căpșunari, și muncitori necalificați în construcții pentru Europa. De această mentalitate retrogradă se leagă și problema gunoaielor care adevenit, în fine, stringentă în România. Trăim într-o groapă de gunoi, într-o natură darnică cu de toate, pe care o poluăm. Mă bucur că a devenit o prioritate națională. Admir eforturile lui Tancsos Barna și mai ales a comisarului gărzii de mediu Berceanu. În vremea comunismului era mizerie, dar mult mai puțină din motive că nu existau peturile, cele care au înlocuit stticlele, dar acum sunt o pacoste, alături de ambalajele nenumărate tot din plastic. Este și lipsa de educație din familie. Țăranii au venit la oraș în mahalalele comuniste și obiceiurile bune au fost înlocuite cu mârlănie și lipsă educație.

S-a petrecut în aceste zile vizita președintelui Israelului Reuven Rivlin în România. Vizita însă nu a avut reflectarea de presă care se cuvenea. Suntem într-o foarte bună relație cu Israelul. Israelul a devenit un puternic laborator de cercetări civile și militare și este bine că profităm de această relație. În conflictul cu palestinienii sunt ferm de partea Israelului, organizațiile Hamas și Hezbolah sunt teroriste, sunt criminali pentru că se apără cu civili când bombardează cu rachete. Pe de altă parte trebuie să reapară un politician israelian capabil să negocieze acest conflict. 

Ultimul scandal a izbucnit vineri cu observații venite de la Comisia UE privind PNRR. Pesediștii și curios, Stelian Tănase au sărit că PNRR a fost respins. Noroc că cei de la CE au transmis media românești că nu sunt decât observații care trebuie rezolvate. Probabil că anumite chestiuni au fost tratate superficial și trebuie rapid rezolvate. Eu îmi amintesc de un articol care urma să fie publicat într-o revistă serioasă și la care am primit multe observații peer review și a trebuit să mă întrebuintez serios să le rezolv și să fac referințele necesare. Ce mă pune pe gânduri este felul în care reacționează PSD. Parcă ar fi spre răul României acest program, sau frustrarea că nu sunt ei al butoane? Trebuie să repet ce a zis genial Caragiale: "Că toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești!", mai rău Brâncuși: "V-am lăsat săraci și proști, v-am găsit și mai săraci și mai proști". Lipsa asta de solidaritate politică este o tară națională veche. 

Și pe plan local, Miuțescu nu scapă ocazia să fie perfid și ticălos, a vrut să elimine din organizația PNL Pitești 300 de membri care nu au mai plătit cotizația, asta în condițiile de pandemie. Noroc că Biroul Național PNL a decis că acest lucru este nestatutar. Și a mai ponderat entuziasmul înscrierii de noi membri. Cei cu drept de vot sunt cei înscriși până în 20 decembrie 2020! Și cu cotizația plătită, inclusiv cei care apăreau pe lista celor 300 de spartani....

Urmăresc amuzat articolele Ioanei Ene Dogoiu, care cu vocea și scrisul ei de tablă, este pornită pe guvernarea Cîțu, sau pe anumiți miniștri. Detest genul ăsta de editorialiști atotștiutori, obtuzi, ilustrați cu vârf și îndesat de Ion Cristoiu.

A început Campionatul European de Fotbal, aseară la Roma cu meciul Italia Turcia 3-0! Italia a jucat ofensiv și foarte bine, depunînd o opțiune pentru titlu. Un amic a fost foarte șucărit pe transmisia precară de la PROTV, fără informații despre scor și minut. dar așteptăm stăm și ne uităm fără România în concurs, avem la dispoziție doar stadioanele din România.

Jurnal de bune intenții

S-a sfărâmat un mit din tinerețe. Citind cartea Anei Blandiana Soro lume m-am lămurit cu privire la revoluția studenților din mai 1968 la Paris. A fost o revoltă pentru nimic! În care eroii erau Mao Tze Dun, Lenin și Che Guevara! Dacă tineretul studențesc american cu revoluția flower power și cu hippies aveau motiv Războiul din Vietnam, tinerii francezi nu aveau niciun motiv. Să năvălești într-o sală de teatru și să urli din toți bojocii: Jos cultura! să intri peste profesorii de la Sorbona și să-i umilești și să-i alungi doar pe motiv că sunt bătrâni era o imensă nerozie. Mai ales că acum este din nou în Franța o mișcare de contestare a concursurilor la marile instituții de elită a învățământului francez. Tinerii de azi nu mai vor elite, se pare că e bine să fi prost, inclusiv bătrânii profesori sunt din nou umiliți. Ce lecție! Bătrânii profesori de azi sunt tinerii de vârsta mea, de acum 53 de ani care alungau atunci pe bătrânii profesori sorbonarzi. 

Anul 1968 a fost extrem de important pentru istorie. A fost în primul rând Primăvara de la Praga, care dorea să reformeze comunismul  și în 21 august Primăvara de la Praga era zdrobită de tancurile sovietice și a țărilor socialiste, cu lipsa evidentă a României. A fost anul revoltelor studențești de la Paris, dar și prima vizită în România a unui important lider mondial, președintele De Gaulle, în zilele revoltei studențești pariziene, ca și discursul lui Ceaușescu după invazia Cehoslovaciei care au creat impresia unui lider important. Știm cum a sfârșit! A fost și anul revoltelor studențești de la Varșovia, dar și a Crăciunului cu prima revoltă a studenților din București. La vremea respectivă au avut un larg ecou. Eu m-am lămurit atunci cum este cu comunismul, dar și lumea liberă, inclusiv partidele comuniste din Vest.

Anunțul lui Florin Cîțu de a candida la șefia PNL a trezit multiple discuții în media. Mai ales în media ostilă PNL și a coaliției de guvernare. Jurnaliștii se tem de o fragmentare a PNL, adică parcă nu au mai fost mișcări din contestare ca de exemplu în PSD  unde Victor Ponta a încercat o rupere a partidului, dar proiectul lui Pro România a eșuat lamentabil? Cred că dezbaterile din PNL vor fi utile. Eu mizez pe Cîțu care poate aduce un suflu nou. Și legat de asta, mizerabilele acțiuni ale lui Adrian Miuțescu la Pitești care a dat ordin de excludere a unor membri care nu și-ar fi plătit cotizațiile și se dorește astfel eliminarea a sute de membri. Asta în condițiile speciale de anul trecut, cu un sediu al PNL Pitești mai tot timpul închis cu un lacăt mare la poartă, cu pandemia și a acțiuni complet nestatutare, când acești membri nu au fost atenționați, pentru că există telefoane și adrese de e-mail. Sper ca aceste acțiuni ticăloase să eșueze lamentabil.

Nici în USR PLUS situația nu este mai roză. Și acolo sunt alegeri de șef al partidului fuzionat. Se luptă Dan Barna cu Cioloș. Cioloș i-ar fi cerut lui Barna să se retragă din cursă amândoi și se invocă numele lui Drulă, eficient ministru al Transporturilor, dar Barna refuză. Pe de altă parte Dragoș Tudorache, adjunctul lui Cioloș de la PLUS vrea să fagociteze USR, adică peștele mic să-l înghită pe cel mare! Greu proiect!

PNRR a fost predat la UE și se speră să obținem sume importante pentru infrastructură. Unele prevederi sunt mai simplu de realizat în privința unor obiective materiale: autostrăzi, căi ferate, un spital, etc. Cel mai dificil sunt însă de realizat reformele privind educația, salarizarea, pensiile. 

Observ că în continuare unii lideri pesediști par a fi analfabeți funcționali. Unul zice că autostrăzile din Moldova or să ne determine să mergem pe jos. Păi PNRR are cele mai importante autostrăzi în Moldova de la Sud la Nord și de la Est la Vest, unind cele trei provincii istorice românești.

Nu numai pesediștii, ci și anumiți jurnaliști în solda acestui partid scriu prostii, aberații și stupidități. Un Cristoiu este și el analfabet funcțional, sau ochelarii lui deformează realitatea. Nu lipsește nici Alina Mungiu Pipiddi cu strâmbe toxice, dar și madam Dogioiu cu atitudinile ei critice, care nu ar fi ca ale lui Cristoiu, dar sunt pe deaproape, cu aceeași opacitate. 

Am terminat de citit romanul de spionaj Charlemagne Pursuit a lui Steve Berry, în stil Dan Brown, Codul DaVinci pe care îl voi prezenta, ca și cartea amintită a Anei Blandiana. 

Am văzut serialul  de comedie Kominski Method cu Michael Douglas, dar și unalt film de acțiune cu Liam Nesson (Liam se citește ca în românește, mi-a atras atenția un prieten). Nesson a ajuns și el la o vârstă și filmul mi-a plăcut pentru că are un aer trist, nu mai este ritmul debordant de film de acțiune. 

Și așteptăm să vină vara cu vremuri mai calde. Se vorbește de încălzire globală, dar la noi este rece, și paradoxal în Siberia este foarte cald. Se tot vorbește de acțiunea umană care ar contribui la această încălzire globală. Se estimează că contribuția umană cu generarea de CO2 ar fi de numai 1%. Și mă întreb dacă aceste fenomene sunt neinfluențate de om, ci pur și simplu Pământul cunoaște o nouă epocă climatică?

PS Poza pe care am afișat-o este cu Mircea Popescu, colegul meu de facultate plecat dintre noi anul trecut în noiembrie. Au mai plecat dintre noi oameni cu care am fost prieten și care sunt din generația mea. A început cu Ilie Pătrulescu, apoi Mircea Șelariu, Mircea Popescu pe care l-am amintit. Zilele trecute s-a dus în ceruri și Pongo Radu Gheorghe, prieten și vecin cu care mă știam din tabăra matematică de la Bucșoaia, din 1967,Bucovina, când deja eram studenți, el la Ingineri fizicieni la Electronică și eu la CNE.