vineri, 7 aprilie 2023

Note, stări, păreri

Cu violonista Ioana Cristina Goicea 

Am preluat din titlul reflecțiilor săptămânale le lui Andrei Pleșu. Cam astea sunt și impresiile mele săptămânale.

Un interviu interesant are în luat unui autor englez. Acesta învinuiește tehnologia modernă de faptul că omul nu se mai poate concentra și-și pierde rapid atenția. Într-adevăr de când cu rețelele sociale ești tentat să faci mai multe lucruri deodată și nu te mai concentrezi pe un anume subiect.

Am început să citesc carte de interviuri pe care istoricul Lucian Boia le-a dat în decursul timpului. O întrebare care mă frământă este ce a mai rămas din comunismul românesc?

Au trecut 33 de ani de la prăbușirea lui în România, a trecut o generație, cei tineri care au prins ceva școală, grădiniță au amintiri vagi, alți tineri nu înțeleg de cei în vârstă sunt încă marcați de acest regim. Se fac sondaje în care sunt destui care regretă acest regim. Ei sunt pensionari unii demult. Cred că nu rețin ultima lui parte anii 80 când alergam disperați după mâncare, înghețam de frig. Boia explică faptul că comunismul a avut succes mai ales la păturile sărace rurale. Ei au fost mutați la oraș, în apartamente moderne în comparație cu viața la țară. Dar cum spuneam mai sus viața la oraș a devenit un coșmar în finalul epocii ceaușiste. Cei care mai au nostalgia acelor vremuri sunt tentat să o pun pe faptul că trăiau vigoarea tinereții, acum când au îmbătrânit, sunt minați de boli. Ce a rămas totuși din comunism? Cam toate obiceiurile rele, corupția funcționarilor publici, impresia unora că sunt dumnezei, până când ajung la pușcărie. 

Un fenomen nou într-o țară care până acum 33 de ani este emigrația masivă. Cei tineri se pleacă pentru că au impresia că vor trăi într-un mediu normal în străinătate, fără corupție, nepotisme, administrație corectă, spitale și învățământ calitativ superior. Cred că în cazul învățământului acesta s-a degradat și pentru că elevii au căpătat niște libertăți care nu trebuiau date. Ce putem face? Păi avem liber la Europa, la o administrare mai bună, mai fără furăciuni.

Citind Voci la distanță a Gabrielei Adameșteanu mi-am reamintit cât de important era vacanța la mare. Eu mergeam pe munte, din 1982 am mers și în Deltă, dar vacanța la mare era altceva! Nu degeaba Gheorghe Brătianu spunea că mare îți conferă libertate. Și noi trăiam un grăunte de libertate. Nu mai eram sub lupa securității, intrai în contact cu străinii, lucru interzis altfel, făceai bișniță cu blugi și casetofoane, ear mirajul discotecilor pe valută. După 1990 s-a dat liber la ieșiri în străinătate românii mergeau și merg în străinătate la mare, în Turcia, în Grecia, Italia, Spania. Vacanțele la Marea Neagră nu mai prezintă interes, unele hoteluri s-au degradat. Se pare că în ultimul timp s-a produs un reviriment, s-au reparat unele hoteluri, pe vremuri de lux cum era Amfiteatru care apare în romanul Gabrielei Adameșteanu. Cine mai vine în vacanță la Marea Neagră? Oamenii foarte bogați și de proastă calitate să se expună și oameni cu venituri mai reduse. 

La Filarmonica Pitești aseară am avut ocazia să ascultăm o artistă care a ajuns la maturitate, violonista Ioana Cristina Goicea. A interpretat Concertul pentru vioară și orchestră în re minor, op. 47 de Jean Sibelius, acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Constantin Grigore. Domnișoara Goicea ne-a oferit un bis cu Lăutarul lui Enescu.

În partea a doua orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Constantin Grigore a interpretat Simfonia a 8-a Neterminata de Franz Schubert. O seară reușită!

 

Ceva despre fotbal. Miercuri s-a disputat pe Nou Camp returul semifinalei Copa del Rey din Spania dintre Barcelona și Real Madrid. Favorita era Barcelona care învinsese cu 1-0 în tur la Madrid. Prima repriză a fost dominată de Barcelona, dar în prelungirile primei reprize s-a produs declicul. La un atac la Barcelonei Lewandowski a avut ocazia de a deschide scorul, Courtois a apărat și s-a declanșat un contraatac cu Vini și Benzema și Vini a marcat, chiar dacă Benzema împins mingea deja intrată în poartă. 1-0 pentru Real. În repriza a doua după 5 minute Real a marcat din nou, băgând plumb în picioare Barcelonei. Benzema a mai marcat de două ori realizând hat-trickul și s-a terminat 4-0 pentru Real! Real și-a asigurat șansa unui trofeu. Dar după cum au jucat madrilenii îi văd câștigând din nou un titlu de Champions League.

 

Și încă ceva despre politică. S-a petrecut întâlnirea la vârf a conducerii PNL supusă unui atac violent al unor dintre liderii acestui partid. Am ajuns ospătarii PSD a spus Vasile Blaga. Aducerea generalului Ciucă la vârful acestui partid a fost o greșeală, face tot ce ordonă PSD. Cîțu avea defecte, dar era liberal! PNL are soluții, fie după schimbarea primului ministru pune miniștrii care să facă politica PNL, personalități care nu sunt dispuse la compromisuri compromițătoare cu PSD, fie iese de la guvernare!


sâmbătă, 1 aprilie 2023

Progresismul și euroscepticismul la români





Atât revista România Literară, cât și Dilema veche se ocupă de problemele ridicate de corectitudinea politică. Ocazia a dat-o doamnă regizoare nemulțumită de faptul că nominalizații la UNITER sunt bătrâni ca Silviu Purcărete, sau Andry Joldak care s-ar fi rățoit la o actriță acum 6 ani ?! Culmea că actrița de origine maghiară este și ea nominalizată. Dintre cei care au semnat petiția este și Mihai Călin, actorul tânăr, acum la cred că peste 50 de ani! Asupra regizoarei revoltate planează un caz de probleme cu drogurile, cum se vehiculează. Oare era sub influența lor când a făcut petiția? Lumea artei teatral cinematografice este restrânsă, dar scandalurile sunt mari. Purcărete s-a retras de la nominalizare, Andrei Șerban de la New York scris și el o scrisoare în sprijinul artiștilor adevărați, nu pe criterii declanșate de corectitudinea politică, #metoo, woke și cancel culture. Pentru că ideologia de stânga s-a făcut de căcat cu prăbușirea comunismului ea s-a strecurat în mediul intelectual american, în genere anglo-saxon, dar și în cel francez. Mulți intelectuali de stânga mediocri s-au raliat la aceste ciudățenii, că sunt mediocri și falimentari, dar și pentru că femeile urâte au găsit un motiv de revoltă că bărbații nu le iau în seamă. Sunt și reacții stupide la zona alt-right, când o directoare de școală americană este dată afară că la cursuri s-a predat despre statuia dezbrăcată a lui David de Michelangelo, deci conotații sexuale la minori!

Sever Voinescu în Dilema veche dezbate scăderea încrederii la români în UE. El evidențiază ceea ce comenta Valentin Naumescu privindu-i pe români. Este treime din români care cred în UE, o treime împotriva UE, conspiraționiștii regăsiți la AUR, dar și la PSD și o treime care nu se exprimă. Ei bine aceștia pot fi rău influențați de activiștii UE. Cei care militează pentru veganism, ecologie extremistă, anticreștini, politica de gen și altele. Au fost reacții despre tot felul de reglementări ciudate. Este normal să milităm pentru o România curată, într-o țară care cetățenii murdăresc natura, dar până la energie verde exclusiv, fără energie nucleară, să nu mai creștem vaci și alte aiureli este o cale lungă. Oamenii decenți vor să trăiască într-o Europă normală, cea care a inventat revoluția industrială, democrația și nu cenzura acestor activiști. La noi se remarcau ca activiști progresiști unii de pe la USR, dar acum au făcut ciocul mic.

Joi, seară deosebită la Filarmonică! În prima parte am audiat Concertul pentru pian și orchestră nr. 1 de Ceaikovski, unul dintre capodoperele literaturii pentru pian, expresia superioară a spiritului rus, fără nicio legătură cu criminalul de la Kremlin de azi. Solist a fost pianistl Horia Maxim, acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești conduse de dirijorul german Walter Hilgers. Horia Maxim ne-a oferit un bis superb cu Clair de lune de Debussy.

A urmat Simfonia a 3-a de Brahms realizată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Walter Hilger. Și aceasta este o capodoperă făcută celebră de filmul Aimez vous Brahms cu Anthony Perkins și Ingrid Bergman.

Am terminat cartea Chestiunea Mării Negre cursul predat în anii războiului de către Gheorghe Brătianu. Este o carte groasă de 900 de pagini și dificil de citit pentru grosime, de aceea prefer acum tableta. Cartea arată marele talent de pedagog și orator al lui Brătianu.

Că am timp, am văzut multe seriale și filme.

Aș sublinia în primul rând The Looming Tower. Este povestea acțiunii teroriste Al Qaida împotriva turnurilor gemene din New York la 9/11 2001. Personajul principal este John O'Neill (Jeff Daniels) director adjunct FBI. El este foarte îngrijorat de acțiunea teroriștilor arabi împotriva Americii pe teritoriul ei. El este un personaj controversat, catolic, dar foarte curvar, și-a abandonat familia și are două amante. Pierde o geantă diplomat, dar o recuperează, însă este dat afară din FBI și se angajează șeful securității la turnuri, unde moare în atacul 9/11. El este ajutat de Ali Sufan (Tahar Rahim), libanez emigrat din Liban, agent FBI. Au loc atentatele împotriva ambasadei din Nairobi, atacul împotriva distrugătorului Cole și FBI cu o echipă coordonată de Sufan vrea să depisteze pe teroriști. Aceștia sunt supravegheați de celula CIA Alec Station, care refuză constant să sprijine FBI împotriva teroriștilor strecurați în SUA. Este o atitudine criminală, împotriva intereselor de securitate naționale, pe motiv de concurență. Toate aceste neglijențe în care sunt implicați inclusiv directorul CIA Tenet (Alec Baldwin) și Condolizza Rice au dus la atacul criminal împotriva Americii. Războiul declanșat ulterior împotriva talibanilor din Afganistan și a lui Saddam Hussein a fost cumulul unor erori care au bulversat Orientul Mijlociu. Sunt sigur că am văzut mai demult două episoade cel puțin, dar nu tot serialul.

Am văzut apoi un serial BBC din 2006 The  State Within avându-l în centru pe ambasadorul britanic la Washington Mark Brydon (Jason Issacs). Aici este vorba de o conspirație menită să destabilizeze un stat fictiv din Asia Centrală Tyrgistan. În el este implicată o firmă de furnituri militare în care lucrase și actuala ministră de apărare SUA Lynne Warner.

În fine s-a terminat și serialul britanic Liasion. Este un film cu conspirații de stat în care personajele principale sunt Gabriel Delage (Vincent Cassel, fiul lui Jean-Piere) un contractor francez ce acționează în Siria. Acesta vrea să scoată 2 IT-ști sirieni care au descoperit un complot împotriva Marii Britanii. Delage nu reușește să-i extragă cu elicopterul, dar ei scapă cu mașina în Turcia și ajung în Marea Britanie. Delage primește sarcina să-i recupereze pe sirieni și se revede cu Alison Rowdy (Eva Green pe care o revăd cu plăcere după ce a fost eroina feminină în Casino Royale din 2006, partenera lui Bond-Daniel Craig). Alison a fost implicată în acțiuni anarhiste în Franța, este fiica unui general englez fost șef al NATO. Alison este adjuncta Ministrului de Interne și au mari probleme cu securitatea cibernetică și vor să semneze un contract cu UE. Marea Britanie este în Brexit. De fapt toate firele duc la o firmă franceză Antropa implicată în protecție cibernetică.

Este interesant să vezi cum evoluează tehnica digitală și informatică. În filmele din anii 70 nun erau telefoane celulare. eu am fost martor când la IFA s-a adus primul IBM cu cartele. M-am apucat de computere când a venit la IRNE primul CDC cu display și când lucrul cu cartele era anacronic și frustrant ca să bați corect cartela. Apoi am fost martor la primele PC IBM prin 1987 ca să ajungem azi cu laptopuri și smart phone. 

În final pentru amuzament m-am uitat la Murder Mystery 2, o comedie Netflix cu Jennifer Aniston și  Adam Sandler cuplu de detectivi particulari.

Grație Google feed sunt servit cu jurnalul lui Ion Cristoiu. Acest parvenit comunist intoxică media cu opiniile lui politice, literare, dar și istorice. Dacă la cele politice și literare mă umple greața, la cele istorice mă scoate din sărite. Are tupeul să-l ironizeze pe Lucian Boia, el care a supt de la tâța țapului bolșevic doar istorie de tip Roller. 

Mă enervează și editorialele Ioanei Ene Dogioiu. Nu sunt analize politice, ci pamflete, cam fără cap. Singurele la care rezonez sunt cele dedicate partidelor politice, conduse de pigmei politici.