Elveția la fotbal

Sunt încă sub impresia meciului României de aseară cu Elveția din cadrul calificărilor la Euro 2024.  Și-mi dau seama că am o vârstă. Cu Elveția avem amintiri extrem de dure. Am văzut meciul de la Zurich din 1967 când România a luat bătaie cu 7-1. Se pare că ai noștri au fost dopați, singurul care nu a luat bombonica a fost Dobrin care a dat și golul, dar nu mai știa cât este scorul. Generația imediat următoare s-a calificat la Mondialul din 1970, într-o grupă cu Portugalia, Elveția și Grecia. I-am învins pe elvețieni și la Lausanne și la București. 

O altă amintire neplăcută cu Elveția a fost cea din 1994 la Mondialul din SUA unde amintirea unei înfrângeri nete în grupă cu 4-1 a fost ocultată de calificarea în optimi cu victorii la Columbia și SUA.

Așa că aseară la Lucerna s-a petrecut o minune! Am început foarte prost și nesigur, am luat repedea un gol, apoi pe un atac la nostru, apărarea a fost surprinsă și am luat al doilea gol. M-am mutat pe un film convins că nu se mai poate face nimic. Însă spre finalul meciului, pentru că era pauză de reclame am dat din nou pe meci. Era minutul 87 și era încă 2-0! Dar a venit minunea! Edi Iordănescu schimbase tactica și i-a introdus pe Moruțan și Mihăilă și în 2 minute se făcuse 2-2, contra-atacul ale lui Moruțan cu pasă precisă la Mihăilă, care a dat două goluri splendide. În prelungiri elvețienii au mai dat și o bară, dar a rămas egal. Asta ne menține pe locul 2 cu 8 puncte și este imperios necesar ca acasă, în toamnă să învingem la București, Israel și Kosovo.

Cum s-a întâmplat minunea? Păi, Iordănescu jr. a conceput un plan de joc inițial falimentar și am jucat fricos. În final s-au dezlănțuit cei nou introduși și au egalat. 

Echipa Elveției nu mai este cea clasică, cu munteni solizi și ambițioși care ne-au provocat dezastre. Elveția de azi este o multinațională cu doi kosovari și africani care joacă la echipe de top, de parcă Elveția ar fi fost o metropolă colonială cum este Franța, sau Anglia. La intonarea imnului elvețian doar  cei trei elvețieni de baștină cântau imnul, ceilalți ori  nu-l știau ori nu le păsa. Pentru că s-au calificat la toate turneele din ultimii 10 ani elvețienii ne-au privit cu superioritate și înfumurarea i-a trădat. Se mai confirmă și că scorul de 2-0 este cel mai periculos, poate fi răsturnat, cum a dovedit  naționala României. 

Am văzut comentatori, mai ales cei care au fost fotbaliști de meserie, care l-au  criticat vehement pe Edward Iordănescu pentru tactica folosită inițial. Gică Popescu era cel mai vehement, cu toate că el uită că a jucat în catastrofa de la Chicago din 1994. Asta este frumusețea fotbalului, joci rău, catastrofal, nu ai luat decât două goluri și în două minute egalezi. Unii din jurnaliști au reținut doar jocul prost. Mihăilă de entuziasm s-a și accidentat! 

Și acum despre o chestiune serioasă, derbedeii de stadion! Aceștia sunt un comando criminal al partidului AUR! Ei boicotează prin comportamentul antinațional interesele României. Trebuie identificați, să li se interzică prezența pe stadion, afară și mai ales acasă. Se poate face așa ceva!

Obsesia serviciilor

Aș începe cu evenimentul cel mai important, ieri vineri 16 iunie s-a încheiat anul școlar și am văzut copii plimbându-se mândri cu coronița de flori pe frunte. S-a încheiat și greva profesorilor care amenința să nu se încheie acest an școlar. Subliniez că această grevă este întemeiată, dat fiind nivelul de salarizare nedemn. Însă ce este ciudat această grevă s-a declanșat exact când premierul Ciucă trebuie să fie înlocuit cu Ciolacu de la PSD. Suspectez că această grevă a fost făcută la ordinul PSD. PSD încă mai controlează sindicatele. Atunci când Ciucă excedat a declarat că își dă demisia, ca prin farmec greva s-a oprit! Profesorii sunt tratați cu lipsă de respect. Cert este că este extrem de dificil să controlezi o clasă cu 30 de adolescenți care nu mai niciun respectul pentru profesori. Am avut și eu privilegiul să fie profesor, dar cu studenți și acolo este altceva, altele sunt relațiile. Profesorii însă nu au făcut grevă pentru faptul că nu sunt respectați, ci pentru mai mulți bani, cum remarca cineva.

Avem un nou premier, pe Ciolacu, care debordează de populism. Să vedem ce va face guvernul lui. Cert că avem, câțiva miniștri competenți și care nu mai sunt grevați de suspiciuni de plagiat.

Am citit cartea lui Giuliano da Empoli, magul de la Kremlin care mi-a întărit opinia că în Rusia la putere sunt securiștii. Putin fiind fost kaghebist nu are încredere decât în ai lui numiți oameni puternici, siloviki. Deci acolo serviciile sunt la putere. Însă în România sunt jurnaliști precum doamna Mungiu Pippidi care este obsedată că serviciile fac și dreg în România. Opinia mea este că doamna se înșală. România este o democrație, și mitologia unui deep state este doar o opinie eronată. După cum s-a văzut oameni puternici din politică au ajuns la pușcărie. Este adevărat că la începutul lui 2000, Adrian Năstase a cochetat cu serviciile secrete, având un securist ca Ristea Priboi pe post de consilier. Însă cel care a încercat să pună serviciile secrete să hăituiască adversari politici a fost președintele Băsescu. Nici el nu a mai putut să instituie un regim al bunul plac, nici Dragnea care a ajuns finalmente al pușcărie, ca și Adrian Năstase de altfel. 

Am citit și cartea Tatianei Niculescu Singur despre viața lui Mihail Sebastian. Doamna este specializată în biografii romanțate despre personalități interbelice. Ce este pregnant din această carte este atmosfera antisemită a epocii în România. Obișnuim să avem o idee foarte romantică despre acea epocă în care minoritatea evreiască din România era tratată groaznic, cu numerus clausus în universități.  Și azi mai izbucnesc reacții xenofobe care au dus la creșterea unui partid periculos din România. Observ că sunt mulți din diaspora care se lasă seduși de prostiile auriste. Păi ei așteaptă respect de la străinii unde s-au dus să muncească? Străinii așteaptă să muncească și dacă își fac treaba sunt respectați. Văd că niște idioți care-și spun suporteri s-au dus la meciul din Kosovo. Și acolo în loc să scandeze pentru România s-au pus să strige lozinca: Kosovo este Serbia. Jandarmii i-au evacuat și bruscat, insuficient după mine. Ar fi bine ca autoritățile române să-i identifice și să le interzică să mai apară pe stadioane, așa au procedat englezii cu derbedeii lor.  Cât despre meci, ai noștri au jucat slab pe un teren plin de apă, au scăpat și de un gol anulat. Să vedem ce fac în Elveția.

Am fost ieri la o întâlnire cu Sorin Antohi la Centrul Cultural Pitești, un eseist interesant care se consideră un discipol al lui Mihai Șora.

Luni, Cantemir 300 cu Diana Jipa și Ștefan Doniga la Filarmonica Pitești.

Cei doi muzicieni ne-au prezentat în cadrul acestui program muzica românească din ultimele trei secole. S-a început cu o manea de Dimitrie Cantemir, apoi cu Anton Pann și Balada lui Porumbescu. S-a continuat cu muzica bizantină de Paul Constantinescu, apoi cu Carmen Petra Basacopol, apoi cu contemporanii Adriana Iorgulescu și Dan Dediu. În final Hora Staccato a lui Grigoraș Dinicu!

 

Joi muzica cu țambal la Filarmonica Pitești.

Doi muzicieni maghiari au fost invitații Filarmonicii Pitești. Doamna Erzsebet Godor interpretă la țambal a interpretat la acest instrument popular Melodii lăutărești de Sarasate, apoi La Campanella de Paganini și în final Rapsodia mahgiară de D. Popper. Țambalul a sunat ca un instrument de muzică simfonică! A fost acompaniată de orchestra filarmonicii condusă de Hermann Szabolcs.

Doamna Godor a oferit și un bis.

În partea a doua orchestra filarmonicii condus de Hermann Szabolcs a interpretat Suita din Visul unui nopți de vară a lui Mendelssohn, cu finalul Marșul nupțial pe care îl auzim la oficierea căsătoriilor.